Epava unui remorcher cu aburi datând de la începutul anilor 1900 este cel mai recent vestigiu care a ieșit la suprafață din apele în scădere ale Serbiei, în timp ce râurile Europei seacă, iar continentul este cuprins de o perioadă prelungită de căldură extremă și secetă, scrie The Washington Post.
Coca ruginită – a unei nave cunoscute cândva sub numele de Slovenian – a ieșit la suprafață la începutul acestei luni din râul Sava, în apropierea orașului sârb Sremska Mitrovica, la 70 de kilometri nord-vest de capitala Belgrad.
› Vezi galeria foto ‹
Deși anumite părți ale epavei au mai ieșit la suprafață în trecut, localnicii spun că niciodată nu a fost atât de expusă.
„Au trecut câțiva ani de când a fost văzută ultima dată, așa că există un interes destul de mare”, a declarat istoricul Andrija Popovic, directorul muzeului orașului.
„Este cu adevărat ceva ce nu vezi în fiecare zi”, a adăugat el despre vasul supranumit „Titanicul de pe Sava” de presa sârbă.
Nave de război, oase de mamut și fragmente ale unor construcții antice au ieșit la suprafață din apele în scădere ale Dunării, Rinului și altor râuri, în timpul secetei toride care a perturbat, de asemenea, comerțul, producția de energie și aprovizionarea cu apă.
Nivelul record de scăzut al Dunării a afectat grav centralele nucleare din Ungaria și România și a oprit traficul de-a lungul celei de-a doua căi navigabile ca lungime din Europa. O secetă care durează de luni de zile a devastat culturile din Țările de Jos până în Bosnia și a provocat penurii de apă care se extind până în zona Alpilor.
Potrivit lui Popovic, Slovenian a fost construit în 1913 într-un șantier naval din Budapesta, Ungaria, care făcea atunci parte din Imperiul Austro-Ungar.
Vasul avea aproximativ 54 de metri lungime și a fost numit inițial Vag, denumirea în limba maghiară a celui mai lung râu din Slovacia, Váh. Propulsată de un motor cu aburi, nava transporta încărcături grele între Budapesta și alte localități de-a lungul Dunării.
În timpul Primului Război Mondial, vasul și-a întrerupt în mare parte cursele, a adăugat Popovic. După încheierea războiului și destrămarea Imperiului Austro-Ungar, proprietatea asupra navei a trecut, ca parte a reparațiilor de război, către nou-înființatul Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor – care avea să devină ulterior Iugoslavia, a spus el.
„Atunci a fost redenumit Slovenian”, a spus Popovic, adăugând că este un mister „de ce a fost ales acest nume”.
Apoi, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Slovenian – și noua sa țară – au intrat sub ocupația Germaniei naziste. După ce forțele antifasciste iugoslave au eliberat Belgradul în 1944, acestea au folosit vasul pentru a transporta răniți și echipamente, în timp ce împingeau trupele germane tot mai spre vest, a spus Popovic.
Vasul transporta luptători răniți când a lovit o mină germană la sfârșitul lunii aprilie 1945, a spus Popovic. „S-a scufundat și a rămas în același loc din acea zi.”
Dunărea în scădere scoate la suprafață nave germane și oase de mamut
Slovenian nu este singurul vestigiu care a ieșit la suprafață din râurile secate ale Europei.
La granița de est a Serbiei cu România, rămășițele ruginite ale unor nave germane ies din apele scăzute ale Dunării.
Unele încărcate cu arme, navele făceau parte din flota Germaniei naziste din Marea Neagră și au fost scufundate intenționat spre sfârșitul războiului, în timp ce trupele germane se retrăgeau din România, iar forțele sovietice înaintau tot mai adânc în Europa.
În Italia, cea mai gravă secetă din ultimii 70 de ani a scos la suprafață pilonii unui pod antic peste râul Tibru, folosit cândva de împărații romani, dar care a ajuns în stare de degradare până în secolul al III-lea.
Pe măsură ce apele Dunării au scăzut în Bulgaria, cercetătorii au fost încântați să descopere și să recupereze o mandibulă, colți, un omoplat, coaste și alte fragmente osoase aparținând unui mamut lânos dispărut, îngropat adânc în nisip.
Europa este continentul care se încălzește cel mai rapid din lume, temperaturile crescând de două ori mai repede decât media globală începând din anii 1980, potrivit Serviciului Copernicus pentru Schimbări Climatice al Uniunii Europene.
