Când și-a anunțat demisia din funcția de parlamentar al Marii Britanii, la începutul lunii trecute, Nigel Farage a crescut că a scăpat ușor de un scandal politic, folosind un instrument clasic al populiștilor – faimoasa „revenire la popor”. Acum, el trebuie să se confrunte cu o „armată” de farsori politici, printre care Contele Cap-de-Tomberon, Urlătorul Lord Hope, Incredibila Cărămidă Zburătoare Nick sau Baronul Tunet.
Artificiul demagogic a fost pe larg utilizat și presupune de la bun început că singurii care pot judeca un politician sunt votanții săi, chiar dacă faptele pentru care sunt acuzați nu sunt politice.
Nigel Farage era cercetat de avertizorul de integritate al Parlamentului Regatului Unit pentru folosirea inadecvată a unor fonduri de campanie, bani obținuți din donații politice.
Pentru a scăpa de acuzații, Farage a demisionat, blocând practic orice fel de investigație. Organismul parlamentar nu poate să cerceteze persoane care nu fac parte din legislativ, așa că investigația a fost închisă practică după ce Farage și-a pierdut calitatea de legislator.
Farage a negat că ar fi comis vreo ilegalitate și a spus imediat că vrea să-și lase viitorul politic în mâna votanților. Trucul este evident – Nigel Farage știa de la bun început că oricum va câștiga alegerile parțiale anticipate din circumscripția sa, Clacton.
Nu a anticipat, însă, mișcarea adversarilor săi politic. Pe rând, fiecare dintre partidele britanice au anunțat că nu intenționează să participe la această „farsă” și că nu vor avea candidat în Clacton la alegerile parțiale.
Așa a ajuns Nigel Farage în situația ridicolă de a se lupta cu o armată de „farsori”, în buna tradiție britanică a candidaturilor-farsă. Cel mai important rival al lui Farage la alegerile din Clacton va fi Contele Cap-de-Tomberon, un cunoscut farsor care a mai participat la alegeri în trecut.
Farage va mai fi contracandidat și de Urlătorul Lord Hope, de Incredibila Cărămidă Zburătoare Nick și de Baronul Tunet. Cel mai amuzant și, în același timp umilitor pentru Farage, este că legea britanică prevede că de fiecare dată când este pomenit numele său pe post sau în media, el trebuie să fie urmat de întreaga listă de candidați – 34 la număr – toți farsori profesioniști.
Farage, criticat inclusiv de susținătorii săi
Întreaga afacere este umilitoare nu doar pentru Nigel Farage, care poate că s-a obișnuit de-a lungul carierei sale cu astfel de episoade. Pentru că nu o singură dată a fost artizanul Brexitului „victima” propriei demagogii – a fost lovit cu banane, cu ouă, cu moloz de construcții, cu pahare de plastic goale, cu diverse alte obiecte necunoscute și, de cel puțin două ori, cu milkshake-uri dulci.
Ea este umilitoare, însă, și pentru susținătorii săi și pentru votanții din Clacton, care se văd forțați să participe la o farsă de proporții naționale pentru a-l salva pe politician de faptele sale.
Oamenii din Clacton se tem că orașul se transformă într-un obiect ale „batjocurii” naționale și că ei sunt portretizați ca o grămadă de „nătângi”, conform rezultatului unor focus-grupuri realizate de Politico.
Iar responsabilul, în opinia lor, nu este candidatul cu un tomberon pe cap, ci Farage însuși.
Nici ziua de joi s-ar putea să nu pună capăt poveștii. O anchetă parlamentară privind presupusa nedeclarare de către Farage a unor donații de ordinul milioanelor de lire sterline, în perioada premergătoare alegerilor sale din 2024 ar putea duce la încă un scrutin parlamentar parțial și, data viitoare, la o confruntare mai dificilă pentru politicianul populist.
Calculul său era că alegerile l-ar exonera, în ochii opiniei publice, de orice acuzație de nereguli, indiferent de concluziile celor două anchete parlamentare, una privind o donație de cinci milioane de lire sterline (aproximativ 5,8 milioane de euro) din partea unui antreprenor din domeniul criptomonedelor, iar cealaltă privind sprijinul primit din partea unei persoane condamnate pentru fraudă. Farage a negat că ar fi comis vreo ilegalitate în ambele cazuri, susținând că ajutorul i-a fost oferit cu titlu personal.
„Farsa” din Clacton
Primul focus-grup organizat de centrul de reflecție More in Common, la care a asistat Politico, a fost format din 12 alegători din circumscripție care au votat cu Farage la alegerile din 2024 și ar vrea să o facă din nou la alegerile parțiale. Ei au vorbit anonim.
Un pensionar a fost primul care și-a exprimat regretul față de decizia lui Farage, acuzându-l că a adus un „aflux de idioți” în circumscripție. „A făcut ca Clacton să ajungă de râsul lumii”.
Alți doi participanți au folosit aceeași expresie, iar o femeie care lucrează ca îngrijitoare de câini a adăugat: „Cred că totul a fost o farsă. Cred că ar fi trebuit să recunoască faptul că a primit aceste cinci milioane de lire sterline”.
„Presupun că devine foarte greu să ai încredere în el”, a intervenit un curier. „Cei mai mulți dintre prietenii mei s-au orientat spre Contele Cap-de-Tomberon în locul lui Farage”.
De atunci, Farage a dat explicații diferite pentru o parte din banii pe care i-a primit, susținând inclusiv că ar fi fost o „recompensă” pentru Brexit sau că ar urma să acopere costurile securității sale pe viață într-o lume politică modernă tot mai periculoasă. El a părut iritat atunci când a fost întrebat în aparițiile sale în presă despre „cadoul necondiționat”, spunându-i unui jurnalist de radio că ar putea cheltui banii pe mașini Ferrari sau i-ar putea paria la cursele de cai și adăugând: „Ce treabă ai tu cu asta?”.
Costuri mari
Una dintre participanți s-a numărat și printre cei care au criticat costurile organizării alegerilor parțiale. Partidul lui Farage, Reform UK, s-a oferit să le plătească, însă în realitate nu există niciun mecanism prin care partidul să poată face acest lucru. Numărul foarte mare de candidați înscriși în cursă vine cu unele consecințe neașteptate.
Consiliul Tendring, care organizează scrutinul, a transmis că până și tipărirea buletinelor de vot costă de patru ori mai mult decât la niște alegeri obișnuite, din cauza lungimii lor neobișnuite. Fiecare etapă a necesitat planificare suplimentară, de la modul în care sunt tipărite și împăturite buletinele până la felul în care sunt introduse efectiv în urne la secțiile de votare, iar numărarea voturilor va continua pe tot parcursul nopții și posibil chiar după ora micului dejun.
Mai sunt apoi alegătorii Reform care sunt acum obligați să aleagă dacă votează pentru un candidat comic sau pentru Farage.
„Din câte îmi dau seama despre Cap-de-Tomberon, pare un tip în regulă, din ce am cercetat eu”, a spus un om de afaceri local. „Și chiar cred că ar exista și un anumit aflux de turiști, tocmai din cauza absurdității de a avea un asemenea candidat ca deputat de Clacton”.
Într-o anumită măsură, acest aflux putea fi deja observat, marți. Chiar dacă este vacanță școlară, debarcaderul și sălile cu jocuri mecanice din oraș nu erau tocmai pline de turiști.
Exista, însă, un flux constant de jurnaliști, atât de mulți încât uneori au ajuns să încerce să își ia interviuri unii altora pe stradă. A apărut și un operator obscur de telefonie mobilă care a instalat o dubiță de înghețată ce vindea „99” la 99 de pence (aproximativ 1,15 euro), într-o acțiune publicitară inspirată de una dintre promisiunile electorale ale lui Cap-de-Tomberon. Un Jaguar de epocă, vopsit integral în culorile drapelului britanic și folosit în filmele Austin Powers, circulă toată ziua pe străzi în sprijinul farsorului.
„O glumă totală”
Al doilea focus-grup, organizat într-o grădină comunitară cu vedere asupra orașului, a reunit alegători de dreapta, în mare parte foști susținători ai Partidului Conservator care, deși sunt nemulțumiți de vechiul lor partid, nu sunt deloc dornici să îl sprijine pe Farage.
Toți au fost de acord cu descrierea scrutinului drept o „farsă”. „Oamenii văd aceste alegeri parțiale ca pe o glumă totală. Dacă vorbești cu oricine, aceasta este părerea lui”, a spus un tipograf pensionat.
Cu toții s-au plâns că nu au o opțiune serioasă, deși, în general, au susținut decizia principalilor rivali politici ai lui Farage de a nu participa la scrutin.
O jucătoare de bridge, foarte bine informată politic, a povestit că a jucat „ala-bala-portocala” cu buletinul său de vot prin corespondență pentru a alege la întâmplare un candidat care nu era Farage. O altă participantă a spus că și-a anulat buletinul de vot prin corespondență și a scris pe el că întreaga poveste este o pierdere de timp și de bani.
Aceștia sunt exact genul de alegători de dreapta pe care Farage ar trebui să îi câștige de partea sa pentru a trece de la statutul de outsider insurgent la cel de pretendent veritabil la conducerea țării, însă pozițiile lor par să se fi înăsprit ca reacție la alegerile parțiale.
Orice rezultat care nu ar însemna o victorie zdrobitoare pentru Farage ar reprezenta o surpriză majoră. Sondajele realizate în circumscripție îl indică drept favorit cu 73% din voturi, față de 20% pentru Binface. Prezența la vot în aceste alegeri parțiale bizare va fi și ea urmărită cu atenție, la fel ca numărul buletinelor anulate.
Consilierii Reform au început deja să pregătească un discurs de victorie care ar urma să fie rostit după încheierea numărării voturilor, vineri. Mai întâi, însă, candidatul lor va trebui să treacă prin ritualul umilitor de a sta pe o scenă alături de armata de farsori care-l rivalizează, pentru a asculta anunțarea rezultatelor.
Dacă Farage revine în Parlament, așa cum este de așteptat, ancheta comisarului pentru standarde privind donațiile va fi reluată. Asta înseamnă și mai multă atenție asupra sa într-un moment în care laburiștii beneficiază de o revenire în sondaje după ce Andy Burnham a devenit prim-ministru.
Pentru prima dată din martie anul trecut, Partidul Laburist a trecut pe primul loc în sondajul agregat al Politico, depășind Reform. Revenirea aparentă a popularității guvernului, combinată cu presiunea exercitată asupra Reform dinspre partidul Restore Britain, o formațiune ruptă din Reform, contribuie la deteriorarea perspectivelor lui Farage.
Dacă Farage va fi găsit vinovat de nereguli și va ajunge să fie suspendat din Parlament, următoarele alegeri parțiale, dacă va decide să candideze din nou, ar putea reprezenta o provocare mult mai serioasă. Nu numai că s-ar confrunta cu o opoziție reală, dar alegătorii ar putea fi și mai furioși de situația ridicolă în care sunt puși.
„Ar fi rău pentru noi și ne-ar face să părem și mai proști”, a spus un vânzător de instrumente muzicale simpatizant al Reform, întrebat despre perspectiva organizării unor noi alegeri parțiale. „Dar, până la urmă, el este cel care le-a provocat”.
