Povestea „navei misterioase” din noaptea în care s-a scufundat Titanic rămâne una dintre cele mai fascinante enigme ale istoriei maritime. Deși SS Californian era cea mai apropiată navă care ar fi putut interveni, o succesiune de erori a dus la pierderea unei șanse cruciale de salvare. La 113 ani de la scufundare, lecțiile Titanicului – despre vigilență, comunicare și decizii în momente critice – rămân la fel de relevante.
În 14 aprilie 1912, Titanic își trăia ultimele ore în apele înghețate ale Atlanticului de Nord. Considerat un simbol al luxului și al progresului tehnologic, pachebotul „de nescufundat” avea să devină subiectul uneia dintre cele mai mari tragedii maritime din istorie. În acea noapte fatidică, în timp ce Titanicul se scufunda, un mister a început să prindă contur – cel al unei nave observate în apropiere, dar care nu a intervenit. Povestea acestei „nave fantomă” continuă să uimească, scrie historyisnowmagazine.com.
› Vezi galeria foto ‹
Titanicul a plecat din Southampton pe 10 aprilie 1912, în voiajul său inaugural spre New York. Nava, un colos al epocii, era echipată cu cele mai moderne tehnologii ale vremii și oferea condiții de lux fără precedent pentru pasagerii de la clasa întâi. În noaptea de 14 aprilie, la ora 23:40, Titanicul a lovit un aisberg. În doar câteva ore, soarta sa a fost pecetluită. Echipajul a transmis semnale de ajutor, a lansat rachete de semnalizare, iar disperarea s-a răspândit pe punțile navei.
Nava misterioasă
Pe măsură ce flăcările semnalizau cerul nopții, mai mulți supraviețuitori și membri ai echipajului au declarat că au văzut o navă în apropiere. Această navă, denumită ulterior „nava misterioasă”, părea suficient de aproape pentru a interveni, dar nu a reacționat. Martorii au descris luminile unei nave care părea că se apropie, apoi se îndepărtează inexplicabil. Identitatea și comportamentul acestei nave au alimentat decenii de investigații și speculații.
Una dintre navele aflate în zonă era SS Californian, un vapor al companiei Leyland Line. Sub comanda căpitanului Stanley Lord, nava se oprise din cauza avertismentelor privind prezența gheții. Echipajul Californianului a observat rachetele lansate de pe Titanic, însă căpitanul nu a considerat că acestea indicau o situație de urgență.
Charles Groves, ofițerul III, și ucenicul James Gibson au depus mărturie că au văzut rachetele și l-au informat pe căpitan. Totuși, acesta nu a trezit operatorul radio și nu a ordonat nicio intervenție. Pe măsură ce noaptea trecea, membrii echipajului Californianului au observat cum luminile navei din depărtare – foarte probabil Titanic – s-au stins. Acest moment coincide cu scufundarea completă a pachebotului.
Anchete și controverse
După dezastru, autoritățile americane și britanice au început anchete pentru a clarifica ce s-a întâmplat în acea noapte. Ancheta americană, condusă de senatorul William Alden Smith, a concluzionat că nava văzută de Titanic era, într-adevăr, SS Californian, și l-a condamnat pe căpitanul Lord pentru lipsa de reacție.
Investigația britanică, desfășurată de Board of Trade, a criticat și ea comportamentul căpitanului, deși cu mai multă reținere, invocând dificultatea de a recunoaște semnalele de primejdie pe mare. În apărarea lui Lord, unii susținători au afirmat că nava văzută de Titanic era alta, nu Californianul.
Mitul Samson
Pentru a-l disculpa pe căpitanul Lord, o teorie alternativă a sugerat că nava văzută era SS Samson, un vas norvegian implicat în vânătoarea ilegală de foci. Potrivit unui jurnal atribuit unui membru al echipajului, Samson s-ar fi aflat în apropiere, dar nu ar fi intervenit de teamă să nu fie descoperit. Totuși, documentele oficiale arată că SS Samson se afla în porturi islandeze înainte și după tragedie, deci nu putea fi prezent în zona Titanicului.
Cercetători contemporani, beneficiind de analize științifice și tehnologii moderne, au reanalizat evenimentele din acea noapte. Istoricul Tim Maltin a adus în discuție condițiile atmosferice neobișnuite care ar fi provocat iluzia optică că navele erau mai aproape decât în realitate. Astfel, se explică de ce Titanicul și Californianul au estimat greșit distanțele dintre ele.
Potrivit lui Maltin, „nava misterioasă” era, de fapt, SS Californian, iar impresia că se îndepărta era cauzată de derivarea lentă a acesteia și de balansul spre tribord, ceea ce a dat impresia unui vapor care se îndepărtează, deși era practic staționar.
Reanalizarea jurnalelor de comunicații radio și sincronizarea orelor între nave au contribuit la reconstrucția cu mai mare acuratețe a cronologiei. Aceste studii confirmă că orele în care au fost observate luminile dispărând și rachetele lansate coincid perfect cu cele înregistrate de Titanic și Californian.
Lucrările lui Leslie Reade, în cartea The Ship That Stood Still, și ale lui Walter Lord, în The Night Lives On, au fost esențiale pentru clarificarea acestei enigme maritime. Concluzia lor: lipsa de reacție a Californianului a fost un tragic lanț de erori umane și interpretări greșite, nu neapărat o dovadă de neglijență intenționată.
