Albiile unor râuri antice, care se întind pe mii de kilometri, au fost descoperite în regiunile muntoase sudice, pline de cratere ale planetei Marte, sugerând că Planeta Roșie a avut cândva mult mai multă apă decât s-a crezut anterior. Cercetătorii au identificat urme geologice care însumează aproximativ 16.000 km de cursuri de apă vechi de peste 3 miliarde de ani, folosind imagini de înaltă rezoluție făcute de sondele aflate pe orbita lui Marte, scrie The Guardian.
Unele dintre aceste albii sunt scurte, dar altele formează rețele extinse de peste 160 de kilometri, iar cercetătorii sunt de părere că râurile ar fi fost alimentate de ploi sau ninsori regulate, indicând un climat mult mai activ din punct de vedere hidrologic în acea perioadă.
"Am descoperit dovezi acolo unde mult timp am crezut că nu există. Zona nu doar că a avut apă, dar aceasta a fost răspândită pe scară largă. Singura explicație plauzibilă este prezența unor precipitații regionale", a declarat Adam Losekoot, doctorand la Open University.
Cele mai evidente semne ale existenței apei în trecut pe Marte sunt rețelele vaste de văi și canioane, despre care se crede că au fost "modelate" de scurgeri de apă. Totuși, anumite regiuni prezintă puține astfel de forme de relief, ridicând întrebări despre umiditatea acestor zone în trecut.
Una dintre aceste regiuni enigmatice este Noachis Terra, cunoscută și ca "Țara lui Noe", un peisaj vechi și complex de pe Marte. Modelele climatice ale planetei din trecutul său timpuriu sugerau că zona ar fi trebuit să fi fost marcată de precipitații intense, care să fi sculptat terenul.
Pentru a investiga, Losekoot și echipa sa au analizat imaginile de înaltă rezoluție ale regiunii Noachis Terra, făcute de sondele NASA Mars Reconnaissance Orbiter (MRO) și Mars Global Surveyor. Aceste imagini au acoperit o zonă vastă, de aproape 4 milioane de mile pătrate, din sudul muntos al planetei – o suprafață mai mare decât Australia.
Analiza a dus la identificarea a zeci de formațiuni geologice numite "creste fluviale sinuoase", cunoscute și sub denumirea de canale inversate. Acestea apar când sedimentele depuse de râuri se întăresc în timp și rămân expuse, în timp ce solul din jurul lor este erodat.
Unele dintre aceste creste sunt relativ înguste, însă altele au o lățime de peste o milă.
"Am identificat numeroase segmente de creste, în general late de câteva sute de metri și lungi de aproximativ 3,5 km, dar și unele mult mai mari", a explicat Losekoot.
Într-una dintre imaginile captate de MRO, rețeaua de creste dezvăluie afluenți meandrați (N.r. - şerpuiţi) și zone unde malurile râurilor se intersectau. Două cursuri de apă antice par să fi traversat un crater, umplându-l înainte de a curge mai departe.
Aceste descoperiri, care urmează să fie prezentate joi la reuniunea națională a Societății Astronomice Regale de la Durham, susțin ideea că în Noachis Terra a existat o prezență majoră a apei acum aproximativ 3,7 miliarde de ani.
Într-o epocă mai caldă și mai umedă, Marte ar fi găzduit întinderi vaste de apă. Planeta a devenit aridă în momentul în care câmpul său magnetic a slăbit, permițând vântului solar să-i erodeze atmosfera, iar apa să se evapore în spațiu. Totuși, este posibil ca o parte din apă să fi rămas ascunsă.
Dincolo de calotele polare, o echipă internațională a raportat în aprilie că un vast rezervor de apă ar putea exista adânc sub suprafața marțiană, alimentând speculațiile despre resursele ascunse ale planetei.
Ştiri video recomandate
