În multe culturi și contexte, cerceii au fost consideraţi un simbol al identității și apartenenței la un anumit grup. S-a mai spus despre ei că sunt un indicator al statutului civil al posesorului (căsătorit sau nu), al rangului social, având funcții atât estetice, cât și profilactice. Plasate în vecinătatea feței, aceste obiecte de podoabă au creat o relaţie între ochi, pieptănătură și stil vestimentar. Mai mult decât orice altă bijuterie, cerceii au fost cei mai sensibili la schimbările modei, dimensiunile şi opulenţa lor crescând sau descrescând în funcție de coafură, haine sau pălării.
Ne plac atât de mult încât nu ezităm să ne găurim urechile, nările, ombilicul sau buzele pentru a le face loc. Femeile africane merg până într-acolo încât sfâșie de-a dreptul întregul pavilion al urechii pentru a-l împodobi apoi cu cercei mari cât farfuria, care să le ateste reușita de doamne măritate, la fel și nările sau buza inferioară, de care agață aceste simboluri ale frumuseții și apartenenței la trib.
Care este însă istoria acestor obiecte de podoabă pentru care femeile şi bărbații deopotrivă au acceptat de-a lungul timpului să se tortureze fără să ezite?
În istorie, femei şi bărbaţi deopotrivă poartă cercei
Arheologii care cercetează situl de la Chifeng, în Mongolia interioară, au descoperit recent cei mai vechi cercei din lume. Confecţionaţi din jad, aceştia par să fie mai vechi de 7.500 de ani. Pe lângă această pereche au mai fost descoperiţi acolo şi alţi cercei vechi de şase milenii, aparţinând culturii Xinglongwa. În Enciclopedia modei,semnată printre alții de Christopher Breward de la London College of Fashion și de Joanne B. Eicher de la Universitatea din Minnesota, se spune că în Antichitate cerceii erau cea mai populară bijuterie. Femeile sumeriene purtau cercei din aur în formă de semilună încă de prin anul 2.500 î.Hr., așa cum arată dovezile arheologice.
La Persepolis au fost descoperite indicii că nu doar femeile purtau cercei, ci şi bărbaţii. Pe zidurile acestei cetăţi din vechea Persie sunt zugrăviţi soldaţi imperiali care poartă asemenea podoabe. Prin anul 1.000 î.Hr. apar și cerceii din argint și bronz care împodobesc urechile femeilor de la Marea Egee până în Asia Mică. Urechile femeilor din Creta și Cipru sunt decorate cu cercei confecționați din fire de aur împletite. În Egipt, aceste bijuterii împodobeau atât urechile femeilor, cât și pe cele ale bărbaților. Cerceii egiptenilor aveau forma unor tuburi din aur înfipte în pavilioanele urechilor pentru care era nevoie de perforații pe măsură. Aurul era principalul metal din care erau lucraţi și așa a rămas până azi.
Purtarea cerceilor, o formă de magie
În primul mileniu î.Hr. meșterii aurari etrusci și greci rafinează forma acestor bijuterii, care ajung să fie considerate nu doar obiecte de podoabă, ci și elemente esenţiale în tehnicile de păstrare a sănătății. Încep să capete forme noi (discuri și amfore, flori, figuri de animale sau de zei), iar antropologii susţin că purtarea acestora era o formă de magie simpatetică, având darul de a asigura protecţia, sănătatea şi prosperitatea celui care le purta.
În primul secol după Hristos romanii încep să prefere pietrele prețioase colorate și perlele, care satisfac dorința de opulență a aristocrației imperiale. Nu e o întâmplare că sfântul Pavel proscrie în scrisorile sale machiajul şi pietrele preţioase (pandantivele, inelele şi mai ales cerceii pentru că presupuneau o modificare a corpului), pe care le asocia cu dezmăţul imperial. Cu toate acestea romanii nu le considerau o vanitate oarbă, mai cu seamă că pietrele preţioase au avut mereu un simbolism profund.
Continuarea pe historia.ro
