Un organ esențial, care apare temporar în corpul uman, adesea trecut cu vederea, este readus în centrul atenției de cercetători și autori care explorează originile vieții umane: placenta, scrie yahoo.com.
Pe 9 aprilie, odată cu lansarea cărții Infinite Life: The Revolutionary Story of Eggs, Evolution, and Life on Earth, autorul explorează rolul decisiv pe care placenta îl joacă în viața fiecăruia dintre noi — chiar dacă majoritatea oamenilor nu ajung niciodată să o vadă.
Singurul organ temporar
Placenta este singurul organ uman care se dezvoltă temporar și apoi este eliminat imediat după naștere. Ea este formată în primele săptămâni ale sarcinii, fiind creată din același material genetic ca și embrionul. Timp de luni de zile, placenta asigură hrana, oxigenul și anticorpii necesari dezvoltării fătului — acționând ca un veritabil „partener de viață”.
„A fost un organ dur, dedicat și eficient. A trăit doar pentru a te face să exiști,” notează autorul. Placenta moare la câteva minute după naștere — acesta fiind, evolutiv vorbind, scopul său: să te aducă pe lume.
Placenta se află la limita dintre corpul mamei și cel al copilului, negociind constant schimburile de substanțe vitale. Prin proiecții asemănătoare unor degete, numite vilozități, aceasta pătrunde în peretele uterin și modifică vasele de sânge ale mamei pentru a direcționa fluxul vital către făt. Aceste structuri, numite citotrofoblaste, fac parte din ceea ce unii cercetători, precum Cat Bohannon, descriu ca o „invazie semi-nativă”.
O luptă de interese între mama și făt
Deși aparent altruistă, această relație are limite. Atunci când placenta devine prea „lacomă”, pot apărea complicații precum preeclampsia sau diabetul gestațional — dovezi clare că sarcina este, biologic vorbind, o luptă de interese între mamă și făt.
Rolul placentei nu se limitează doar la om. În prezent, există aproximativ 6.600 de specii de mamifere, fiecare cu propria versiune a placentei: unele plate, altele în formă de frunză, de inimă sau de inel — toate adaptate pentru echilibrul delicat între viața mamei și dezvoltarea fătului.
În cazul oamenilor, placenta este deosebit de „invazivă” și eficientă, mai ales datorită nevoii energetice ridicate a creierului uman în dezvoltare. Această cerință metabolică crescută a dus, indirect, și la fenomene biologice precum menstruația, relativ rare în rândul mamiferelor. Pentru a controla potențialul invaziv al placentei, corpul uman a dezvoltat un strat uterin foarte gros, care trebuie eliminat lunar dacă nu apare o sarcină.
Fiecare menstruație, fiecare sarcină și chiar menopauza sunt, într-un fel, ecouri ale existenței placentei în corpul uman. Iar fiecare dintre noi datorează viața unui organ care, deși a existat doar câteva ore sau zile după naștere, a fost esențial în formarea noastră.
Ştiri video recomandate
