Carmen are 94 de ani și încă lucrează ca fotomodel. A apărut de curând pe coperta Vogue

Carmen Dell’Orefice avea 16 ani când a apărut pe prima ei copertă Vogue, în 1947. Cea mai recentă apariție a ei pe coperta Vogue, ediția din Cehia, a fost în 2023, când avea 91 de ani.

Acum în vârstă de 94 de ani, Carmen s-ar putea să nu fie cel mai în vârstă model în activitate din industria modei, dar, cu siguranță, are cea mai longevivă carieră din domeniu. Cariera ei este subiectul unei noi cărți, „Carmen Dell’Orefice: The Ultimate Role Model”, care a fost lansată în SUA pe 8 noiembrie. Cartea este plină de imagini realizate de fotograful Fadil Berisha, care lucrează cu Dell’Orefice de mai bine de 30 de ani, potrivit The New York Times.

‹ ›

Deși Carmen Dell’Orefice a pozat pentru Salvador Dalí și a lucrat cu mari creatori de imagine precum Irving Penn și Richard Avedon, ea a declarat într-un interviu că abia după ce a început să colaboreze cu Berisha s-a simțit cu adevărat observată.

„Întotdeauna mi-a fost greu cu anumiți fotografi, pentru că trebuia să rămân în cutiuța instrucțiunilor lor”, a spus Carmen Dell’Orefice. A adăugat că Fadil Berisha, care a lucrat cu mărci precum Rolex, Bulgari și Estée Lauder, „vede totul, știe exact ce vrea și a acceptat-o pe Carmen în totalitate de fiecare dată. Nu a vrut niciodată să mă schimbe și asta e extraordinar.”

A devenit model din întâmplare

Modelingul nu a fost niciodată visul lui Dell’Orefice, a cărei carieră în fața aparatului foto a început înainte să aibă vârsta legală pentru a conduce o mașină în SUA, adică 16 ani. A început la 14 ani, aproape din întâmplare, ca să-și ajute membrii familei artiști să plătească facturile, a povestit ea.

Ca adolescentă, își petrecea după-amiezele stând la coadă pentru rațiile de mâncare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Carmen Dell’Orefice își amintește că era deja peste medie ca înălțime – 1,75 m – dar cântărea doar 45 de kilograme. „Nu din proprie alegere”, a spus ea.

Era un look pe care lumea modei și-l dorea, chiar și atunci când ea abia își permitea să mănânce. Postura ei de lebădă de pe coperta Vogue din octombrie 1947 întruchipa un tip de eleganță care nu s-a demodat niciodată complet.

Apartamentul familiei de pe Third Avenue din Manhattan nu avea telefon, a povestit ea, așa că cei de la Vogue trimiteau pe cineva să urce patru etaje pe scări ca să-i spună că a fost confirmată pentru o ședință foto.

Într-o industrie care de obicei pune pe tușă modelele trecute de 40 de ani, Carmen Dell’Orefice spune că filosofia ei a fost întotdeauna „să mergi înainte, orice ar fi”. Se concentrează pe cine este ea acum, nu pe modelul care a fost în tinerețe. Această perspectivă a ținut-o în activitate în ultimii 80 de ani, spune ea.

Întrebată fiind dacă are vreun regret legat de carieră, ea a spus că are, „dar memoria mea e atât de proastă încât nu-mi mai amintesc ce anume”.

Începutul dificil și viața personală

Născută la New York, Carmen a crescut doar cu mama ei și nu a avut o copilărie ușoară. Familia s-a confruntat cu probleme financiare grave, iar Carmen își amintește că la primele ședințe foto era atât de subnutrită încât fotografii îi umpleau golurile din rochii cu șervețele. 

În primii ani, cariera de modeling nu-i aducea venituri suficiente pentru a susține familia, așa că ea și mama ei au făcut și croitorie. 

În plan personal, Carmen nu a dus-o foarte bine. S-a căsătorit cu Bill Miles la începutul anilor 1950, un bărbat care i-a exploatat cariera și a pus stăpânire pe toți banii pe care i-a câștigat. Au divorțat după câțiva ani, după care s-a recăsătorit cu fotograful Richard Heimann, care a părăsit-o după ce ea a decis să se retragă din modeling, în 1958. 

Având o situație financiară precară, Carmen s-a întors la modeling în 1978 și în scurt timp a început să aibă din nou succes. 

Deși putea să se retragă liniștită la pensie, a rămas în activitate până în prezent, spunând că munca îi menține tonusul și forma excelentă de care se bucură.