Mărturie-cheie în procesul mamei din Massachusetts acuzate că și-a ucis cei trei copii. Psihiatrul Jennifer Tufts a consultat-o pe Lindsay Clancy de 14 ori, toate ședințele având loc prin telemedicină, în lunile care au precedat tragedia. Surprinzător este că medicul își încheiase rezidențiatul cu doar o lună înainte de a începe să o trateze pe mama celor trei micuți. Cu o zi înainte de crime, Clancy i-a spus că se simțea ceva mai anxioasă, dar a negat că ar avea gânduri suicidare sau homicidare, potrivit CNN.
Atenție, urmează detalii care vă pot afecta emoțional!
Cazul Lindsay Clancy, una dintre cele mai cutremurătoare crime care au zguduit statele Unite în ultimii ani, a ajuns în instanță la întrebarea care poate decide soarta mamei din Massachusetts: era ea în deplin contact cu realitatea atunci când și-a ucis cei trei copii sau se afla în plin episod de psihoză postpartum, așa cum susțin avocații?
Lindsay Clancy în sala de judecată
Lindsay Clancy nu a depus mărturie în proces, însă mama din Massachusetts acuzată că și-a ucis cei trei copii a comunicat în mai multe moduri în această săptămână, în cadrul procesului pentru crimă.
Ea a răspuns cu voce tare întrebărilor judecătorului referitoare la o chestiune juridică, fiind pentru prima dată când publicul i-a auzit vocea în timpul procesului.
A izbucnit în plâns și a tremurat în timpul mărturiei dificile despre autopsia fiului său bebeluș.
De asemenea, în sala de judecată au fost citite cu voce tare fragmente din jurnalul ei, în care vorbea despre presiunile pe care le resimțea ca mamă și despre problemele sale de după naștere.
› Vezi galeria foto ‹
Mărturia șocantă a psihiatrei care o trata
Clancy nu contesta faptul că cei trei copii ai săi au murit după ce ea i-a strangulat cu benzi elastice pentru exerciții. Apărarea susține însă că femeia suferea de o boala psihică atât de severă, încât nu poate fi considerată responsabilă penal pentru crime.
Procurorii au o versiune complet diferită. Ei susțin că Lindsay Clancy, în vârstă de 35 de ani, a acționat „intentionat, rațional și rapid” și că a ucis copii în mod deliberat.
În această confruntare juridică, istoricul ei medical a devenit esențial. lar marturia psihiatrului Jennifer Tufts a adus în fața juriului o serie de detali despre lunile în care starea lui Clancy s-a deteriorat: anxietate, depresie, insomnie, gânduri intruzive, idei suicidare, mai multe medicamente și consultații cu diferiți specialiști.
Un detaliu a atras însă în mod special atenția în timpul contra-interogatoriului: atunci când a început să o trateze pe Lindsay Clancy, Tufts era la doar o lună după încheierea rezidențiatului. Avocatul apărării a insistat asupra experienței relativ reduse a medicului și asupra faptului că toate cele 14 consultații dintre cele două au avut loc prin telemedicină.
Trei copii, o casă și o tragedie care a șocat America
Pe 24 ianuarie 2023, Lindsay Clancy și-a ucis cei trei copii în casa familiei din Duxbury, Massachusetts: Cora, în vârstă de 5 ani, Dawson, de 3 ani, și Callan, care avea doar 8 luni.
Copiii au fost găsiți în subsol, cu benzi elastice pentru exerciții în jurul gâtului. Cora și Dawson au fost declarați morți în acea seara. Callan a fost transportat la spital, unde medicii au încercat să-i salveze viața. A suferit însă o leziune cerebrală severă provocată de lipsa oxigenului și a fost declarat în moarte cerebrală. A murit trei zile mai târziu.
După ce și-a atacat copiii, Clancy și-a tăiat încheieturile și gâtul și s-a aruncat de la fereastra dormitorului de la etajul al doilea, într-o tentativă de sinucidere. A supraviețuit, dar a rămas parțial paralizata.
Procesul nu se concentrează, așadar, pe întrebarea dacă ea și-a ucis copiii.
Apărarea recunoaște acest lucru. Miza este daca, în momentul crimelor, starea psihică a lui Lindsay Clancy îi anula responsabilitatea penală.
O mamă care cerea ajutor
În lunile dinaintea tragediei, Lindsay Clancy a trecut printr-o deteriorare progresivă a stării sale psihice.
Era asistentă medicală în secția de travaliu și nașteri și avea trei copii mici. După nașterea lui Callan, în mai 2022, a început să aibă dificultăți serioase cu anxietatea, depresia și somnul.
Soțul ei, Patrick Clancy, a descris-o în instanță drept o mamă extrem de dedicată. Avea grijă de copii, le făcea fotografii și își organiza viața în jurul lor. În același timp, însă, îi era foarte greu să se despartă de ei și era îngrijorată de revenirea la serviciu.
În octombrie 2022, i-a transmis lui Jennifer Tufts că nu se simțea suficient de bine psihic pentru a reveni la îngrijirea pacienților. Își descria starea drept „anxietate/depresie postpartum”.
Situația s-a agravat în următoarele săptămâni. Clancy a ajuns la urgență din cauza ideilor suicidare și a fost ulterior internată într-o unitate psihiatrică.
A încercat mai multe combinații de medicamente și a consultat mai mulți specialiști. În decembrie 2022, potrivit mărturiei soțului său, a început să vorbească despre gânduri intruzive legate de copii și despre idei suicidare.
După o internare psihiatrică în ianuarie 2023, părea însă să se simtă mai bine. Medicul care a evaluat-o în timpul internării, Alia Goodheart, a descris-o ca fiind anxioasă și „amorțită”, dar cu o gândire liniară și orientată spre obiective. Clancy a cerut chiar să fie externată cu o zi mai devreme pentru a se întoarce acasă la familie și la copii.
„Vreau ajutor. Vreau să fiu bine”
În instanță au fost citite și fragmente din jurnalul lui Lindsay Clancy.
Însemnările descriu o femeie care se simțea copleșită de responsabilitatea de a avea grijă de cei trei copii și care își dorea cu disperare o pauză.
„Vreau ajutor. Vreau să fiu bine”, a scris ea.
Într-o altă însemnare, Clancy vorbea despre sentimentul de vinovăție și despre dificultățile pe care le avea cu somnul bebelușului Callan.
În casa familiei au fost găsite și cărți și caiete despre depresia și anxietatea postpartum, inclusiv un volum despre gândurile înfricoșătoare pe care unele mame le pot avea după naștere.
Pentru apărare, aceste elemente susțin ideea că Lindsay încerca să obțină ajutor și era conștientă că avea probleme psihice. Pentru acuzare, însă, faptul că o persoană este deprimată sau anxioasă nu înseamnă automat că este incapabilă să înțeleagă natura propriilor acțiuni.
Jennifer Tufts, psihiatra care a urmărit-o timp de cinci luni
Jennifer Tufts a început să o trateze pe Lindsay Clancy în septembrie 2022.
În total, cele două au avut aproximativ 14 întâlniri între septembrie 2022 și ianuarie 2023. Toate au fost realizate prin telemedicină.
În momentul în care a început să o trateze pe Clancy, Tufts era un medic foarte nou în practica profesională. În contra-interogatoriul din 10 august, avocatul Kevin Reddington a subliniat că ea era la aproximativ o lună după terminarea rezidențiatului atunci când a preluat cazul lui Clancy.
Apărarea a încercat astfel să pună sub semnul întrebării experiența și modul de evaluare al psihiatrului.
Reddington a întrebat-o pe Tufts dacă era expertă în depresia postpartum. Medicul a răspuns că domeniul reprezenta un interes profesional pentru ea. Avocatul a întrebat-o, de asemenea, dacă participase la simpozioane dedicate depresiei postpartum sau psihozei postpartum. Răspunsul a fost nu.
Apărarea a insistat și asupra faptului că Tufts nu o întâlnise fizic pe Clancy în cadrul tratamentului.
14 consultații, toate online
Faptul că toate consultațiile au avut loc prin telemedicină a devenit un alt punct important al contra-interogatoriului.
Apărarea a încercat să sugereze că un medic care nu vede pacientul în persoană poate avea dificultăți în a evalua anumite schimbări de comportament sau de stare psihică.
Tufts a susținut însă că putea să-și observe pacienta în timpul consultațiilor video.
CNN a discutat acest aspect și cu Dr. Noa Sterling, medic obstetrician-ginecolog, care a explicat că tratamentul psihiatric prin telemedicină poate fi eficient, dar nu este potrivit pentru fiecare pacient. În unele situații, o evaluare față în față poate fi mai potrivită.
Prin urmare, faptul că tratamentul s-a desfășurat online nu reprezintă, în sine, dovada unei erori medicale. În proces, însă, acest detaliu este folosit de apărare pentru a pune sub semnul întrebării cât de bine putea fi evaluată o pacientă ale cărei simptome se schimbau rapid.
Ce i-a spus Lindsay Clancy medicului cu o zi înainte de crime
Poate cea mai importantă parte a mărturiei lui Jennifer Tufts se referă la ultima consultație.
Pe 23 ianuarie 2023, cu doar o zi înainte de moartea copiilor, Clancy s-a întâlnit online cu psihiatrul.
Potrivit lui Tufts, Lindsay a spus că era „bine”, deși puțin mai anxioasă. A descris anxietatea ca pe o senzație de inimă care îi bate rapid.
Dar Clancy a negat că avea gânduri suicidare sau homicidare.
Tufts a declarat că nu a observat niciun semn de psihoză în timpul întâlnirilor cu pacienta și că nimic din ceea ce i-a spus Clancy în acea ultimă consultație nu indica faptul că aceasta reprezenta un pericol pentru ea însăși sau pentru altcineva.
A doua zi, Lindsay Clancy avea să-și ucidă cei trei copii.
Această succesiune temporală este una dintre cele mai tulburătoare componente ale cazului și una dintre problemele pe care juriul trebuie să le analizeze atunci când evaluează argumentul apărării privind psihoza postpartum.
Depresie, anxietate sau psihoză?
Aici se află, de fapt, centrul procesului.
Apărarea susține că Lindsay Clancy se afla într-un episod de psihoză postpartum atunci când și-a ucis copiii.
Procurorii susțin că femeia avea probleme serioase de sănătate mintală, dar că nu se afla într-o stare psihotică și că era capabilă să înțeleagă ceea ce făcea.
Diferența este esențială.
În cazul lui Clancy, medicii care au văzut-o înainte de crime au descris anxietate, depresie, insomnie, amorțeală emoțională și gânduri intruzive. Însă Tufts a spus că nu a observat semne de psihoză în consultațiile sale.
În același timp, apărarea susține că faptul că un pacient poate vorbi coerent sau poate face planuri nu exclude neapărat existența unei stări psihotice.
Ce s-a întâmplat după crime
Și comportamentul lui Clancy după crime a fost analizat de mai mulți psihiatri.
La două zile după tragedie, ea se afla în spital și era conectată la ventilator, astfel că nu putea vorbi. A cerut o foaie și un pix și a răspuns în scris la întrebările medicilor.
A scris că era „îngrozită” și a cerut un avocat. A întrebat dacă trupul ei era distrus, dacă picioarele îi erau drepte, dacă putea primi vizitatori și unde se afla familia.
Psihiatrul Jhilam Biswas a declarat că Clancy era anxioasă, dar înțelegea întrebările și nu prezenta semne de psihoză sau halucinații.
O altă evaluare, realizată de Dr. Sejal Shah, a descris-o drept „calmă și cooperantă”. Gândirea ei era organizată și orientată spre obiective.
Shah a recunoscut însă în timpul contra-interogatoriului că o persoană poate comunica și poate face planuri chiar și atunci când se află într-o stare psihotică.
Prin urmare, nici comportamentul de după tragedie nu oferă un răspuns simplu la întrebarea privind starea ei mintală în momentul crimelor.
„Gânduri întunecate” și numeroase schimbări de tratament
Prietenii și membrii familiei lui Lindsay Clancy au vorbit, la rândul lor, despre schimbările pe care le observaseră.
O prietenă apropiată, Amy Bevins, a declarat că Lindsay îi spusese, cu câteva zile înainte de crime, că un medicament îi provocase „gânduri întunecate”. Ea urma să renunțe treptat la acel medicament și să încerce altele.
Potrivit mărturiei, conversația dintre cele două avea totuși un ton optimist. Lindsay părea să creadă că lucrurile se îndreaptă într-o direcție bună.
În același timp, tratamentul ei devenise din ce în ce mai complicat. A primit medicamente de la mai mulți furnizori și a făcut schimbări repetate ale schemei terapeutice.
Chiar Tufts a prezentat în instanță o afirmație a lui Clancy potrivit căreia aceasta considera că era „problema ei” pentru că apela la mai mulți medici și nu reușea să țină pasul cu toate tratamentele.
Apărarea interpretează această situație ca pe disperarea unei femei care încerca să găsească un tratament eficient. Acuzarea o folosește pentru a susține că Lindsay era activă, conștientă și implicată în propriile decizii medicale.
„A auzit vocea unui bărbat”
Un alt element important al dosarului este mărturia lui Patrick Clancy despre o conversație pe care a avut-o cu Lindsay la aproximativ o săptămână după crime.
Potrivit lui Patrick, fosta sa soție i-ar fi spus că auzise vocea unui bărbat care îi spunea că, dacă nu făcea ceea ce trebuia să facă atunci, avea să-și piardă șansa.
Patrick a spus că Lindsay nu îi mai povestise anterior despre o asemenea voce.
Pentru apărare, această relatare reprezintă un argument important în favoarea teoriei privind psihoza. Pentru acuzare, însă, ea trebuie pusă în contextul tuturor celorlalte probe și al evaluărilor psihiatrice.
Ce a încercat apărarea să demonstreze prin mărturia lui Tufts
Contra-interogatoriul lui Jennifer Tufts a fost unul dintre cele mai importante momente ale procesului de până acum.
Kevin Reddington a pus accent pe trei elemente: experiența profesională redusă a medicului la momentul în care a început să o trateze pe Clancy, faptul că toate consultațiile au fost online și faptul că Lindsay lua medicamente prescrise de mai mulți furnizori.
Avocatul a încercat astfel să arate că evaluarea psihiatrică a lui Clancy trebuie privită cu prudență, mai ales în condițiile în care starea ei se deteriora și tratamentul era schimbat frecvent.
Pentru acuzare, însă, mărturia lui Tufts are o semnificație opusă: medicul a urmărit-o pe Clancy timp de luni de zile, a ajustat tratamentul și a avut o ultimă consultație cu ea chiar înainte de tragedie. În acea întâlnire, Clancy nu a indicat că ar fi vrut să se sinucidă sau să-și omoare copiii, iar Tufts nu a observat semne de psihoză.
Ce a mai declarat soțul în instanță
Soțul lui Lindsay Clancy și tatăl copiilor, Patrick Clancy, a avut una dintre cele mai importante mărturii din proces. A vorbit timp de două zile despre deteriorarea stării psihice a soției sale, despre relația ei cu cei trei copii și despre momentul în care a descoperit tragedia.
Patrick a descris-o pe Lindsay drept o mamă foarte dedicată, care făcea foarte multe pentru cei trei copii. Spunea că le făcea sute de fotografii, realiza colaje cu ele și se ocupa intens de viața lor de zi cu zi. Cora, Dawson și Callan erau centrul vieții familiei.
Potrivit lui Patrick, problemele psihice ale lui Lindsay au început să se agraveze după nașterea lui Callan, în mai 2022. Ea suferea de anxietate, depresie și insomnie și îi era foarte greu să se despartă de copii.
În perioada septembrie 2022 – ianuarie 2023, a primit numeroase medicamente de la mai mulți medici. Patrick a spus că nu era vorba despre faptul că Lindsay încerca pur și simplu să renunțe la medicamente, ci că încerca să găsească tratamentul potrivit.
„Spirala cea mare”
Patrick a descris apoi ceea ce el a numit „big spiral” (marea spirală), o deteriorare puternică a stării ei psihice.
Potrivit mărturiei sale, aceasta a început în jurul momentului în care Lindsay a început să ia un nou medicament antipsihotic, la începutul lui decembrie 2022.
În acea perioadă, Lindsay i-ar fi spus soțului că avea gânduri suicidare și gânduri intruzive despre copii. Patrick a spus că ea îi vorbea despre posibilitatea ca lor să li se întâmple ceva sau despre gânduri de a-i răni.
El a precizat însă că, la momentul respectiv, nu credea că cei mici erau în pericol, pentru că Lindsay nu arătase intenția de a le face rău.
După ce doza medicamentului a fost mărită, starea ei s-ar fi deteriorat și mai mult. A ajuns la două centre medicale și, în cele din urmă, a fost internată într-o unitate psihiatrică.
„Eram plin de speranță”
După internarea din ianuarie 2023, Patrick a spus că Lindsay părea să fie mai bine.
Ea îi spusese că nu mai era suicidară și nu mai vorbea despre gândurile de a-și răni copiii. Familia a făcut chiar mai multe ieșiri împreună în acea perioadă, inclusiv la un parc acvatic și la un muzeu.
Patrick le-a arătat juraților fotografii din acele zile.
„Eram plin de speranță”, a spus el, explicând că Lindsay părea mult mai bine.
În ziua crimelor: „Una dintre cele mai bune zile ale ei”
Una dintre cele mai tulburătoare părți ale mărturiei sale a fost descrierea zilei de 24 ianuarie 2023.
Patrick a spus că Lindsay se comporta normal. Cei doi copii mai mari se jucau afară și construiau un om de zăpadă, iar Lindsay îi trimitea soțului fotografii cu ei.
„Se juca cu copiii și părea să fie într-o dispoziție bună. Avea una dintre cele mai bune zile ale ei”, a relatat Patrick.
La un moment dat, el a plecat de acasă pentru a cumpăra medicamentul de care avea nevoie unul dintre copii și pentru a ridica mâncarea comandată de Lindsay.
Înainte să plece, și-a legănat bebelușul, l-a sărutat pe cap pe Cora și le-a spus tuturor că se întoarce imediat.
A sunat-o pe Lindsay în timp ce era la farmacie. Ea l-a sunat înapoi aproximativ un minut mai târziu. Au vorbit despre medicament.
Patrick a spus că Lindsay era foarte tăcută și că a presupus că era ocupată cu copiii, probabil făcându-le baie.
„Casa era neobișnuit de liniștită”
Când s-a întors acasă, Patrick a observat că era neobișnuit de liniște.
Și-a strigat familia și a început să-i caute pe copii. A verificat camerele lor și baia, apoi a ajuns la dormitorul de la etaj pe care îl împărțea cu Lindsay.
Ușa era încuiată. Atunci, a spus el, și-a dat seama că ceva era în neregulă.
După ce a deschis ușa, a văzut sânge în cameră și fereastra deschisă.
Lindsay era întinsă în curtea din spatele casei, chiar sub fereastră. Avea tăieturi la încheieturi și la gât.
Când Patrick a întrebat-o ce s-a întâmplat, ea i-a răspuns: „Am încercat să mă sinucid.”
El a întrebat unde sunt copiii. Lindsay i-a spus că sunt în subsol.
„Ea i-a omorât pe copii!”
Patrick a sunat la 911 și a rămas cu Lindsay până la sosirea echipajelor de intervenție.
Apoi a intrat în casă și a coborât în subsol.
Acolo i-a găsit pe cei trei copii întinși și nemișcați, fiecare cu câte o bandă elastică de exerciții în jurul gâtului.
Un polițist care a ajuns la fața locului a povestit în instanță că a auzit țipete din interiorul casei.
Patrick s-a uitat la el și a strigat: „Ea a omorât copiii!”
Întrebarea la care trebuie să răspundă juriul
Procesul lui Lindsay Clancy nu este doar despre ceea ce s-a întâmplat în casa familiei din Duxbury pe 24 ianuarie 2023. Este despre ce se întâmpla în mintea unei femei care, în lunile precedente, ceruse în mod repetat ajutor medical.
Pe de o parte, există o mamă despre care soțul și apropiații au spus că era dedicată copiilor și care încerca să găsească un tratament pentru depresie, anxietate și insomnie.
Pe de altă parte, există femeia care și-a ucis cei trei copii și apoi a încercat să-și ia viața.
Între aceste două imagini se află o perioadă de câteva luni în care Lindsay Clancy a trecut prin mai multe tratamente, a consultat mai mulți medici, a fost internată într-o unitate psihiatrică și a descris o deteriorare profundă a stării sale psihice.
Iar în centrul acestei perioade se află Jennifer Tufts, medicul care a tratat-o de aproximativ 14 ori și care a vorbit cu ea cu doar o zi înainte de crime.
Faptul că Tufts își încheiase rezidențiatul cu aproximativ o lună înainte de a începe să o trateze pe Lindsay Clancy a devenit una dintre principalele teme ale contra-interogatoriului. La fel, faptul că toate consultațiile au avut loc prin telemedicină.
Dar mărturia lui Tufts ridică și o întrebare mai dificilă: dacă un pacient suferă de depresie severă, anxietate și insomnie, dar neagă intențiile suicidare sau homicidare și nu prezintă semne de psihoză, cât de mult poate anticipa medicul ceea ce urmează să se întâmple? Este întrebarea aflată în centrul procesului lui Lindsay Clancy.
În cazul în care aveți cunoștință despre un caz de abuz asupra unui minor, puteți anunța acest lucru la Telefonul Copilului 116111, linia europeană de asistență pentru Copii.
Persoanele care suferă de depresie și anxietate pot găsi sprijin în abordarea sănătății mintale și emoționale, la primul hub antidepresie din România, la TEL VERDE 0374.456.420, disponibil 24 de ore din 24. De asemenea, cei care prezintă impulsuri suicidale, sau familiile acestora, pot găsi asistență la Alianța Română de Prevenție a Suicidului, la telefon 0800 801 200, în zilele de Vineri, Sâmbătă și Duminică, sau, 24/7, prin email la [email protected]
