Analizele ADN făcute asupra Giulgiului din Torino, despre care se crede că ar fi învelit trupul lui Iisus după răstignire, au scos la iveală o diversitate impresionantă de material genetic animal, vegetal și uman, ceea ce face și mai dificilă elucidarea misterului acestui artefact, scrie NewScientist.
Giulgiul, cu o lungime de 4,4 metri și o lățime de 1,1 metri, este unul dintre cele mai faimoase și controversate artefacte creștine. Prima sa atestare documentară datează din Franța anului 1354, iar de aproape 500 de ani se află la Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul din Torino.
În 1988, cercetătorii au stabilit prin datare cu radiocarbon că giulgiul a fost realizat între 1260 și 1390, ceea ce exclude ipoteza că ar fi aparținut lui Iisus, deși concluzia este contestată de unii specialiști.
În 2015, Gianni Barcaccia de la Universitatea din Padova și echipa sa au analizat probe colectate în 1978 și au sugerat că materialul ar putea proveni din India. În noul studiu, Barcaccia a reanalizat aceleași probe, descoperind o diversitate foarte mare de ADN medieval și modern.
Printre sursele genetice identificate se numără animale domestice precum pisici și câini, animale de fermă precum găini, bovine, capre, oi, porci și cai, dar și animale sălbatice precum cerbi și iepuri. Au fost găsite și urme de pești, crustacee marine, insecte și acarieni, ceea ce sugerează o expunere îndelungată la diferite medii.
În plus, ADN-ul vegetal include specii precum morcovi, grâu, ardei, roșii și cartofi, plante care au fost introduse în Europa relativ târziu.
Totuși, nu s-a putut determina momentul exact al acestor contaminări.
Cercetătorii au identificat și ADN uman de la numeroase persoane care au manipulat giulgiul de-a lungul timpului, inclusiv echipa din 1978, ceea ce face imposibilă izolarea ADN-ului original.
Aproape 40% din ADN-ul uman provine din linii genetice indiene, posibil din contacte istorice sau din importul de in din regiunea Indusului. Autorii sugerează că giulgiul ar fi fost expus intens în zona mediteraneană și că ar putea avea legături cu India.
Anders Götherström, de la Universitatea din Stockholm, Suedia, afirmă că cercetările anterioare care plasează Giulgiul în secolul al XIII-lea sunt în general acceptate în comunitatea științifică. „Deși există unele dezbateri cu privire la datarea cu radiocarbon din 1988, majoritatea cercetătorilor o consideră suficient de puternică”, spune el.
El respinge ipoteza originii indiene și susține că giulgiul este, cel mai probabil, un artefact francez din secolele XIII–XIV. În opinia sa, „giulgiul are propria istorie ca relicvă importantă, iar această istorie ar putea fi mai interesantă decât o origine legendară, fără suport științific.”
Ştiri video recomandate
