În 1889, pe insula nelocuită Manawatāwhi, la nord-vest de Noua Zeelandă, au fost lăsate patru capre. Scopul a fost unul cât se poate de practic: caprele urmau să fie sursă de hrană pentru eventualii supraviețuitori ai naufragiilor. Însă, decenii mai târziu, când oamenii s-au întors pe insulă a fost evident că o decizie aparent inofensivă a schimbat complet ecosistemul insulei, relatează publicația Blic.
Marea Insulă, cunoscută în prezent și după numele ei dat de populația nativă Maori, Manawatāwhi, face parte din grupul Insulelor Trei Regi, la nord-vest de Noua Zeelandă.
Acum mai bine de un secol, pe insula izolată au fost lăsate patru capre. Animalele ar fi trebuit să fie sursă de hrană pentru cei care naufragiau pe insulă. Însă, fără prădători naturali și vegetație din plin, caprele s-au înmulțit rapid și la începutul secolului XX, populația lor ajunsese la câteva sute de exemplare.
Timp de șase decenii, caprele au consumat nestingherite vegetația de pe insulă, în mod special plantele cu frunze late. Pentru un ecosistem izolat, care a evoluat fără prezența acestor animale, consecințele au fost devastatoare.
În 1946, când oamenii s-au întors pe insulă peisajul i-a șocat: vegetația dispărea, pământul era bătătorit, iar animalele native insulei, pentru care plantele mâncate de capre erau sursă de hrană, adăpost și locuri de împerechiere, erau profund afectate.
Naturalistul EG Turbott a documentat schimbările majore de pe insulă, inclusiv dispariția unor specii native de păsări. Dispariția vegetației a afectat și alte animale care depindeau de habitatul inițial.
Caprele au dus unele în plante la un pas de dispariție
Flora insulei a suferit cele mai dure consecințe. Potrivit Departamentului pentru Conservare din Noua Zeelandă, populațiile anumitor plante s-au redus atât de mult, încât unele specii au supraviețuit în număr extrem de mic.
Botanistul Thomas Cheeseman, care a vizitat insula la sfârșitul secolului al XIX-lea, a consemnat numeroase specii de plante care nu au mai fost găsite în cadrul cercetărilor ulterioare. Dispariția lor este atribuită, cel puțin parțial, prezenței caprelor timp de mai multe decenii.
Unul dintre cele mai dramatice exemple este Pennantia baylisiana. Această plantă extrem de rară a fost redusă la un singur exemplar cunoscut pe insulă.
De ce au fost lăsate caprele pe insulă
Ideea de a lăsa animale domestice pe o insulă pustie și izolată pare neobișnuită astăzi, dar în secolul XIX era o practică des întâlnită.
Marinarii și vânătorii de balene lăsau capre pe anumite insule ca pe un fel de rezervă vie de hrană. Dacă echipajul naufragia sau viitori călători ajungeau în dificultate, pe insulă îi aștepta o sursă de carne.
Acesta a fost și motivul pentru care cele patru capre au ajuns pe Marea Insulă în 1889. Cei care le-au lăsat acolo nu și-au dat seama că fără prădători și având hrană din abundență la dispoziție, animalele se vor înmulți rapid și vor acapara insula.
Ceea ce nu a fost luat suficient în calcul a fost faptul că doar câteva animale, în lipsa prădătorilor și cu hrană din abundență, puteau forma o populație de câteva sute de exemplare.
Aproape 400 de capre au fost luate de pe insulă
În anul 1946, era deja evident că pagubele aduse insulei erau prea mari pentru a fi ignorate și a fost lansată o amplă operațiune pentru a lua caprele de acolo.
Echipa expediției a petrecut aproximativ cinci săptămâni pe insulă. Potrivit surselor științifice care citează raportul lui Turbott, au fost fost luate de acolo 393 de capre. Unele documente istorice menționează chiar 398 de animale.
Asta înseamnă că populația pornită de la doar patru capre a ajuns la câteva sute de exemplare în mai puțin de șase decenii, în ciuda suprafeței limitate a insulei.
Natura revine la viață
După ce caprele au fost luate de pe insulă, vegetația a început să se refacă. Au reapărut ierburile și plantele erbacee, iar, în timp, și vegetația forestieră a început să se regenereze.
Însă, cele șase decenii în care caprele au fost libere pe insulă nu pot fi șterse. Unele plante consemnate anterior au dispărut pentru totdeauna, în timp ce anumite specii rare au supraviețuit datorită doar câtorva exemplare rămase.
Povestea celor patru capre de pe Marea Insulă a devenit astfel un exemplu grăitor despre cât de mult poate schimba introducerea a doar câteva animale un ecosistem izolat, dar și despre cât de mult timp poate resimți natura consecințele unei decizii umane aparent inofensive.
