E nevoie de curaj pentru a parcurge distanțe mari, fără oprire, în timpul migrației. Sitarul de mal nordic (Limosa lapponica baueri) are nevoie însă, la propriu, de altceva: își consumă nu doar grăsimea, ci chiar și unele organe interne pentru a-și asigura energia necesară migrațiilor sale maraton, relatează Discover Wildlife. Această pasăre are aproximativ dimensiunile unui corb.
În fiecare toamnă, limosa zboară din zonele sale de cuibărit din Alaska și Siberia spre Australia sau Noua Zeelandă pentru a-și petrece iarna. Pasărea poate călători timp de nouă sau zece zile, parcurgând o distanță uluitoare de 11.000 km, fără a se opri pentru a se odihni sau a mânca.
Zborul neîntrerupt al sitarului de mal nordic este considerat cea mai lungă călătorie fără oprire efectuată vreodată de un animal pe Pământ, conform sursei citate.
› Vezi galeria foto ‹
Pentru a se pregăti, această "odisee aeriană" își face rezerve masive de energie hrănindu-se aproape fără încetare până când ajunge la o stare de obezitate morbidă.
În săptămânile premergătoare călătoriei, sitarul de mal se hrănește cu midii, scoici și alte delicatese bogate în substanțe nutritive. Însă ospățul nu se încheie la malul mării. Printr-un proces numit "autofagie", pasărea își consumă o mare parte din organele interne. Până la un sfert din anumite organe vitale, inclusiv rinichii, ficatul, pipota și intestinele, este descompus.
Acest proces creează spațiu pentru mai multă grăsime – un combustibil eficient și de lungă durată – și face pasărea mai ușoară, sporindu-i astfel eficiența în zbor. Până în ziua plecării, sitarul de mal nordic este asemenea unei mingi de grăsime: până la 55% din greutatea sa este reprezentată de grăsime.
Jurnaliştii de la Discover Wildlife au mai scris că micșorarea organelor interne economisește, de asemenea, energia care ar fi consumată în mod normal pentru întreținerea unor părți ale corpului inutile în timpul călătoriei.
Cu toate acestea, inima și mușchii zborului își păstrează masa, devenind mai puternici prin faptul că deservesc un corp mai ușor.
Prin micșorarea organelor, exemplarele acestei specii de pasăre pierd aproximativ jumătate din greutatea lor corporală care nu este reprezentată de grăsime înainte de migrație.
Odată ajuns la destinația de iernare, sitarul de mal nordic își regenerează complet organele interne, devenind astfel una dintre păsările care pierd și, ulterior, recâștigă cea mai mare cantitate de țesut din lume.
