Activiștii pentru drepturile animalelor din Franța pregătesc proteste și petiții pentru a convinge autoritățile să interzică vânătoarea marmotelor alpine. Specia nu este în pericol de dispariție, deși din cauza schimbărilor climatice numărul exemplarelor a scăzut. Activiștii spun că vânătoarea de marmote este „crudă și absurdă” și că activitatea este una pur recreativă, pentru distracția vânătorilor, relatează The Guardian.
Sezonul de vânătoare al rozătoarelor alpine, care fac parte din familia veverițelor și marmotelor, începe din luna septembrie, cu câteva săptămâni înainte să intre în hibernare pe timpul iernii.
Deși marmotele nu sunt o specie în pericol de dispariție în Franța, totuși numărul lor este în scădere, din cauza schimbărilor climatice. Activiștii pentru drepturile animalelor spun că ele nu trebuie vânate ca distracție.
Pauline di Nicolantonio, președintele Asociației pentru Justiție pentru Animalele Savoia (AJAS), care a organizat mai multe proteste împotriva vânătorii de marmote în ultimii doi ani a spus că subiectul este unul care ține de moralitate.
„Când le spui oamenilor că vânătoarea de marmote este legală în Franța sunt șocați. Marmota este extrem de populară și simbolică în Savoia, unde ne aflăm noi, precum și în alte zone ale Alpilor. Trebuie doar să intri într-un birou de turism ca să vezi că este principalul logo sau simbol”, a explicat președintele AJAS.
Marmotele ierbivore pot fi găsite în zonele montane din Europa și America de Nord. Majoritatea trăiesc în grupuri familiale organizate în jurul unei perechi dominante. Atunci când sunt în pericol, ele emit un semnal ascuțit. La sfârșitul verii și în toamnă, se îngrașă, ajungând până la 8 kilograme, pe măsură ce își fac provizii de hrană pentru perioada de hibernare, care durează între cinci și șase luni.
Există 15 specii de marmote în lume și au fost, de-a lungul timpului, vânate pentru carnea lor, grăsime și blană. Astăzi, vânătoarea de marmote mai este legală în unele state din SUA și Canada, în Franța, Elveția și Austria, dar este interzistă în Italia și Germania. În medie, aproximativ 1.000 de marmote sunt împușcate în Franța în fiecare an.
Timp de mai multe generații, copiii francezi au crescut cu marmotele ca personaje principale în povești și poezii. De asemenea, marmota este mascota stațiunilor de schi din Alpi și vedeta simpatică a unei reclame de televiziune populare pentru o marcă renumită de ciocolată cu lapte.
În realitate însă, reputația lor de animale blânde și drăgălașe este contrazisă de cât sunt de violente: mare parte din viața unei marmote este o bătălie dură pentru supremație și teritoriu și adeseori își ucid părinții sau copiii.
Christophe Bonenfant, cercetător la Centrul Național Francez pentru Cercetare Științifică (CNRS), în cadrul Universității din Lyon, studiază marmotele din rezervația naturală alpină Grande Sassière. Dovezile crizei climatice din Europa sunt cel mai vizibile în Alpi, unde versanții stâncoși se fisurează, iar ghețarii se retrag într-un ritm fără precedent.
Bonenfant și colega sa, Rébecca Garcia, au observat că luptele pentru teritoriu și conflictele din cadrul grupurilor de marmote devin tot mai violente, pe măsură ce criza climatică distruge „stabilitatea socială” a animalelor.
Cercetătorii au observat, de asemenea, că, deși animalele nu sunt încadrate ca specie pe cale de dispariție, femelele nasc mai puțini pui, iar combinația dintre ciclul violenței și numărul mai mic de pui duce la o scădere constantă a populațiilor.
„Ceea ce vedem este destrămarea grupurilor sociale, care rezistă mai puțin timp, precum și schimbări mai rapide ale animalelor dominante din cadrul acestor grupuri.
Ca animale erbivore, marmotele se află destul de jos în lanțul trofic, dar importanța lor constă în faptul că reprezintă hrană pentru prădători precum vulturii și vulpile și, din când în când, pentru bursuci. De asemenea, sapă galerii care contribuie la aerarea solului. Nu este clasificată drept specie dăunătoare”, a declarat Bonenfant.
În ceea ce privește vânarea lor, el a spus: „Nu este o specie care ridică probleme din punct de vedere al conservării, așa că la rădăcinea problemei este moralitatea vânătorii de animale, nu doar în Franța, ci peste tot, și de ce oamenilor le face plăcere să ucidă animale”.
Există totuși reglementări stricte privind vânătoarea, stabilite de autoritățile locale, care limitează numărul marmotelor ce pot fi ucise și stabilesc perioada sezonului de vânătoare, însă AJAS dorește o interdicție la nivel național, similară celei introduse în Italia în 1992.
Fermierii francezi susțin că animalele sunt o pacoste, deoarece sapă găuri în câmpuri, provocând astfel pagube utilajelor. Federația Națională a Vânătorilor afirmă că vânătoarea marmotelor este „strict supravegheată și reglementată”, iar sezonul durează cel mult o lună.
„Nu există nicio justificare pentru interzicerea vânătorii de marmote: specia nu este amenințată, nu există planuri de a o clasifica drept specie protejată, iar numărul exemplarelor este în creștere”, a transmis federația.
Totuși, activiștii contrazic aceste date și atrag atenția că schimbarea climatică a afectat și numărul exemplarelor de marmote. „Vânarea lor este crudă, absurdă și nepopulară, dar nu este interzisă pentru că este considerată o tradiție. În trecut, poate că mâncam marmote, dar acum împușcarea lor este pur și simplu o activitate recreativă”, a spus președintele AJAS.
