O iască bună este cea crescută pe un fag bătrân, de 150, poate 200 de ani.
Meșterul "iescar" știe să facă diferența între ele. Cea crescută lent, în pădurile de munte la peste 1.500 de metri altitudine, timp de ani de zile este cea bună. Aceasta are densitatea potrivită pentru a fi întinsă fără a se rupe.
Din aceasta ciupercă specială meșterul face pălării, gentuțe şi alte obiecte de decor.
"Este foarte ușoară. 20 de grame are toată pălăria si purtători de palarie spun că vor ceva ușor pe cap. Al doilea avantaj, respiră", spune Fabian Zoltan.
Peste 70 de familii din Corund se ocupau în trecut cu prelucrarea ciupercii. Acum au rămas doar câțiva meșteri.
"Ne-am documentat, că doar Cordundul a rămas ultimul loc din toată Europa unde încă acest meşteşug este practicat de către familii, la care aceste cunoştinţe încă se mai cultivă", spune meşterul.
