După mai bine de 230 de ani, Statele Unite au încetat să mai bată moneda penny (1 cent) săptămâna aceasta. Dar cu mult înainte de acest moment, a fost bătut primul dolar – și a fost creat într-un oraș cu o singură stradă, aflat departe de SUA, într-un oraş din Cehia, scrie BBC News.
Dolarul american este moneda cea mai utilizată din lume. Este atât principala monedă globală de facto, cât și standardul neoficial al aurului la nivel mondial. Potrivit Rezervei Federale, 58% din rezervele financiare ale planetei sunt deținute în dolari americani – mai mult decât dublul totalului deținerilor străine de euro, yen și renminbi la un loc.
31 de națiuni fie l-au adoptat ca monedă oficială, fie și-au numit moneda după acesta, 65 de țări își leagă valoarea monedelor de dolar, iar astăzi este acceptat în locuri îndepărtate precum Coreea de Nord, Siberia și stațiile de cercetare de la Polul Nord.
Totuși, un loc în care dolarul nu este acceptat este micul oraș ceh Jáchymov – ironic, având în vedere că aici, ascuns adânc în pădurile munților Krušné hory din Boemia, a apărut dolarul acum mai bine de 500 de ani, în 1520.
Dar când un jurnalist BBC a scos o bancnotă de un dolar cu George Washington din portofel în muzeul Monetăriei Regale din secolul al XVI-lea din Jáchymov, chiar locul unde au fost bătuți cei mai vechi strămoși ai dolarului, profesorul Jan Francovič a zâmbit și l-a oprit.
"N-am mai văzut așa ceva de mult timp. În Jáchymov acceptăm doar coroane, euro sau, uneori, ruble rusești. Ești primul american care vine aici în mai bine de trei ani", a spus el, chemându-şi doi colegi.
Bine ai venit în Jáchymov: un oraș liniștit, cu 2.300 de locuitori, aproape de granița ceho-germană, care este atât patria dolarului, cât și patria lipsei de dolari. Probabil că nu ai auzit niciodată de acest loc. Probabil că nu știai că face parte dintr-un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO şi probabil că nu ai realizat că moneda care alimentează lumea liberă își are originea în acest oraș cu un singur drum, încă afectat de prăbușirea comunismului și care are mai multe bordeluri decât bănci.
De fapt, ai putea petrece o zi plimbându-te pe strada principală din Jáchymov, trecând pe lângă clădirile gotice și renascentiste abandonate, care se prăbușesc spre vale, lângă opulentul complex de spa-uri de la baza văii și până la castelul din secolul al XVI-lea, fără să-ți dai seama că acesta a fost locul de naștere al dolarului.
"Cum ai putea? Nu există niciun semn care să menționeze asta – majoritatea oamenilor care locuiesc aici nici măcar nu știu. Niciun alt oraș minier din lume nu a avut o influență atât de mare precum Jáchymov, dar ne-am uitat istoria", a spus Michal Urban, directorul organizației non-profit Mountain Region Krušné hory – Erzgebirge, în timp ce îl ducea pe juranlistul BBC pe o scară întunecată în subsolul monetăriei unde erau analizate monedele.
Cu mult înainte de apariția regiunii Jáchymov, munții împăduriți care separă Boemia de Saxonia erau stăpâniți de lupi și urși care cutreierau pădurile virgine. Când, în 1516, au fost descoperite cantități uriașe de argint, nobilul local întreprinzător, contele Hieronymus Schlick, a botezat zona Joachimsthal ("valea lui Ioachim"), după bunicul lui Iisus, sfântul patron al minerilor.
"Pe vremea aceea, Europa era un continent al orașelor-stat, cu conducători locali care se luptau pentru putere. În lipsa unei monede standardizate, una dintre cele mai eficiente modalități prin care conducătorii își puteau afirma autoritatea era să emită propria monedă – iar asta a făcut și Schlick", a explicat istoricul local Jaroslav Ochec.
Dieta boemă i-a acordat lui Schlick permisiunea oficială de a bate monede de argint pe 9 ianuarie 1520. Contele a ștampilat imaginea lui Joachim pe avers, leul boem pe revers și a numit noua monedă "Joachimsthalers" – prescurtat ulterior în "thalers".
Într-o epocă în care valoarea monedelor era determinată exclusiv de conținutul de metal, Schlick a făcut două lucruri inteligente pentru a asigura succesul talerilor. Mai întâi, a stabilit aceeași greutate și același diametru ca popularul Guldengroschen de 29,2 grame, ceea ce a încurajat acceptarea în regatele vecine. Mai important însă, a bătut mai multe monede decât se văzuse vreodată până atunci.
În doar 10 ani, Joachimsthal s-a transformat dintr-un sat cu 1.050 de locuitori în cel mai mare centru minier din Europa – un oraș viu, cu 18.000 de locuitori și 1.000 de mine de argint în care lucrau 8.000 de mineri. Până în 1533, Joachimsthal era al doilea oraș ca mărime din Boemia, după Praga, iar până la mijlocul secolului al XVI-lea, se estimează că aproximativ 12 milioane de taleri bătuți aici circulau în toată Europa – mai mulți decât oricare altă monedă a epocii.
Depozitele de argint ale lui Joachimsthal s-au epuizat curând, dar până în 1566 talerul era atât de cunoscut încât, atunci când Sfântul Imperiu Roman a încercat să standardizeze dimensiunea și conținutul de argint al monedelor locale, a ales talerul ca model, numind toate monedele echivalente "Reichsthalers" ("taleri ai imperiului").
"În următorii 300 de ani, multe țări din lume și-au modelat moneda după taler. În scurt timp, talerul a început să trăiască o viață proprie, departe de acest loc", a spus Urban, privind peste acoperișurile ruginite ale orașului Jáchymov către puțul alb al celei mai vechi mine funcționale din Europa și către castelul Schlick.
Pe măsură ce conducătorii europeni își remodelau monedele după taler, acestea primeau denumiri noi în limbile lor: în Danemarca, Norvegia și Suedia devenea "daler", în Islanda "dalur", în Italia "tallero", în Polonia "talar", în Grecia "tàliro", în Ungaria "tallér", în Franța "jocandale".
"În scurt timp existau aproximativ 1.500 de variante care circulau în statele mici și strâns aglomerate ale Sfântului Imperiu Roman", scrie Jason Goodwin în cartea Greenback: The Almighty Dollar and the Invention of America.
Talerul s-a răspândit apoi în Africa – în Etiopia, Kenya, Mozambic și Tanzania până în anii 1940 – precum și în Peninsula Arabă și India, unde a circulat până în secolul XX. Moneda oficială a Sloveniei a fost "tolarul" până în 2007. În Samoa, banii se numesc și astăzi "tālā", iar monedele din România ("leu"), Bulgaria ("lev") și Moldova ("leu") își iau numele de la leul ștanțat pe primii taleri acum 500 de ani.
Însă moneda olandeză leeuwendaler ("dolarul-leu" sau "daler" – pronunțat aproape ca "dollar") a dat numele monedei americane. Ajuns în New Amsterdam în secolul al XVII-lea odată cu coloniștii olandezi, dalerul s-a răspândit rapid în cele Treisprezece Colonii. Coloniștii vorbitori de engleză au început să numească "dolari" atât dalerii, cât și monedele similare, inclusiv celebrul "real de a ocho" spaniol ("piesă din opt"). Dolarul a devenit moneda oficială a SUA în 1792 (același an în care s-a bătut primul penny american), iar de atunci a continuat să se răspândească în lume – în Australia, Namibia, Singapore, Fiji și multe altele.
Pe măsură ce zăcămintele de argint se epuizau, minerii au descoperit o substanță neagră, misterioasă, care provoca boli pulmonare fatale. Au numit mineralul de uraninit "Pechblende" ("pech" însemnând "ghinion" în germană). În 1898, cercetând minele, fiziciana Marie Curie a identificat în același minereu două elemente radioactive noi: radiul și poloniul. Descoperirea i-a afectat grav sănătatea lui Curie, dar i-a adus două Premii Nobel și a deschis calea spre al doilea act al orașului: aceleași mine care au dat lumii dolarul aveau să alimenteze cursa înarmării nucleare.
În deceniile următoare, minele redeschise ale orașului au devenit principala sursă de radiu din lume. Naziștii au experimentat aici un reactor nuclear. "Părintele bombei atomice", J. Robert Oppenheimer, și-a scris teza despre zăcămintele de uraniu din Joachimsthal iar, după ce Cehoslovacia a recăpătat orașul de la Germania după al Doilea Război Mondial, redenumindu-l Jáchymov și expulzând populația germană, guvernul a semnat un tratat secret cu Stalin, transformând zona într-un gulag sovietic.
"A fost începutul unei perioade tragice din istoria noastră", a spus Urban, în timp ce parcurgea traseul de 8,5 km "Jáchymov Hell", care urmărește evoluția văii de la centrul minier de argint la lagărul de concentrare sovietic.
"Înainte de război, oamenii erau mândri că au creat dolarul. Dar după schimbarea populației, această memorie s-a pierdut, iar minele au fost folosite pentru ca Rusia să construiască bomba atomică", spune el.
După ce bomba atomică a lui Oppenheimer a încheiat practic cel de-al Doilea Război Mondial, aproximativ 50.000 de prizonieri politici sovietici au fost trimiși la Jáchymov între 1949 și 1964 pentru a săpa, zdrobi și încărca uraniu destinat arsenalului atomic al URSS. Astfel, probabil cele două simboluri majore ale puterii moderne – dolarul și armele nucleare – provin din acest oraș minier pitoresc de pe dealurile boemiene.
Astăzi, Jáchymov încă se confruntă cu trecutul său tumultuos. Vastele mormane de minereu rezidual, cândva omniprezente, sunt treptat înghițite de pădurile de conifere. Rândurile de case din secolul al XIX-lea, construite cu niveluri toxice de reziduuri de uraniu, sunt demolate sau restaurate. Iar ultima mină funcțională din Jáchymov, Svornost, care furniza argint pentru primii taleri, pompează astăzi apă radioactivă către trei stațiuni balneare care promovează "terapia cu radon".
Încă nu există indicatoare în Jáchymov care să ateste statutul său de loc de naștere al dolarului. Dar dacă intri în muzeul Monetăriei Regale și întrebi ghizii, îți vor arăta cu mândrie, în spatele biroului, o ramă cu o monedă George Washington perfect păstrată.
Ştiri video recomandate
