Nu e tocmai traseul obișnuit al unui poștaș, dar timp de cinci luni pe an George Clarke își lasă partenera și prietenii din Bristol pentru a deveni dirigintele celui mai sudic oficiu poștal din lume, aflat în Antarctica, scrie BBC.
„Mi s-a părut că sună ca o experiență extraordinară: să trăiești câteva luni departe de casă, pe o insulă foarte mică, alături de alți cinci oameni și de 1.000 de pinguini”, spune Clarke.
› Vezi galeria foto ‹
El preia funcția de diriginte al oficiului poștal de la Port Lockroy de la sfârșitul lui octombrie până în martie, pe durata verii din emisfera sudică.
Clarke, care lucrează part-time la festivaluri și este artist, spune că își petrece zilele sortând cărți poștale, procesând scrisori și căutând nave în trecere care să ducă poșta spre nord, de unde aceasta este apoi distribuită în toată lumea.
„Pinguinii sunt gălăgioși și miros urât. Oamenii sunt fantastici”, a spus el. „M-am îndrăgostit de sălbăticia Antarcticii”.
Când va porni la drum luni, alături de o echipă de șase persoane, va fi a treia sa călătorie în Antarctica pentru a ajuta organizația UK Antarctic Heritage Trust (UKAHT) să conserve Port Lockroy, o fostă bază britanică de cercetare științifică.
Spre deosebire de un oficiu poștal obișnuit, aici nu există o flotă de dube pregătite să ducă poșta mai departe.
„După ce strângem toate cărțile poștale și le sortăm, le punem în saci, le cântărim și apoi trebuie să vedem ce nave se îndreaptă spre nord, către Insulele Falkland”, a explicat el. „Apoi luăm legătura cu ele pe e-mail sau prin radio și le spunem: «Bună ziua, v-ar deranja să luați cu dumneavoastră niște cărți poștale?» Și sunt întotdeauna foarte dornice să ne ajute”.
Deloc surprinzător, administrarea unui oficiu poștal pentru șase oameni nu îi ocupă lui Clarke tot timpul la Port Lockroy.
El este și comandant adjunct al bazei, ajută la curățenia și întreținerea locului și participă la observarea faunei sălbatice pentru British Antarctic Survey (BAS).
„Obiectivul principal al organizației este conservarea patrimoniului legat de explorările britanice din Antarctica”, explică Clarke.
Echipa de șase oameni urmează să înceapă a doua etapă a unui plan de trei ani de consolidare și restaurare a celei mai mari clădiri de pe insulă, Bransfield House, care găzduiește un muzeu, oficiul poștal și un magazin.
Membrii echipei vor monta grinzi în acoperiș și 30 de stâlpi de susținere din oțel și lemn în podea, pentru ca clădirea să reziste mai bine la ploaie și zăpadă.
Locul de pe Insula Goudier a fost ales în anii 1940 pentru a deveni un punct permanent al prezenței britanice în Antarctica, pentru că era cunoscut drept un loc sigur de ancorare pentru navele de vânătoare de balene de la începutul secolului XX.
Urmele acestei industrii se văd și astăzi: oasele balenelor ucise cu mult timp în urmă pentru uleiul lor sunt împrăștiate pe o parte a țărmului.
Port Lockroy a funcționat până în 1962, când cercetarea britanică a fost mutată în baze mai mari și mai moderne din Antarctica.
Călătoria de la sediul UKAHT din Cambridgeshire până la Port Lockroy durează aproximativ o săptămână.
„Zburăm la Ushuaia, via Buenos Aires, în Argentina, și probabil vom avea câteva zile ca să ne aclimatizăm puțin”, a spus Clarke. „Apoi ne urcăm pe o navă care ne va duce spre sud, către Peninsula Antarctică, iar drumul durează patru sau cinci zile”.
Și colegii lui Clarke abia așteaptă să înceapă noul sezon.
„Am aplicat pentru acest post căutând un pic de aventură, iar Antarctica este aventura supremă. Munca în echipă, legăturile care se creează, aprecierea față de acest loc, toate vor face din asta cea mai minunată experiență”, a declarat comandanta bazei, veterana Forțelor Aeriene Regale Carole McCullough.
„De fapt, am aplicat pentru un post acum trei ani și am fost selectată ca rezervă. Am încercat din nou și, evident, perseverența dă roade! Sunt incredibil de entuziasmată că voi conduce muzeul și voi număra pinguini. Este șansa unei vieți”, a adăugat Alice Parr, responsabilă cu monitorizarea faunei și managera muzeului.
