Primul transplant de cord din 2025 a fost realizat cu succes de echipa Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară a UMF Carol Davila de la Spitalului Clinic de Urgență Floreasca. Un pacient de 56 de ani care suferea de insuficiență cardiacă severă a primit o inimă nouă de la un bărbat de 43 de ani de la Spitalul Universitar, aflat în moarte cerebrală. Familia a acceptat donarea de organe și a salvat în acest fel mai multe vieți. Profesorul Horațiu Moldovan, care a condus atât prelevarea inimii, cât și transplantul, a explicat, în exclusivitate la Antena 3 CNN, cât de delicată este această procedură care pune capăt unei suferințe îndelungate.
Pentru echipa condusă de profesorul Horațiu Moldovan a fost cel de-al 10-lea transplant de cord. Primul din acest an și cel cu numărul 36 de la Spitalul Clinic de Urgență București.
Medicul și echipa sa au dat o nouă șansă la viață unui bărbat de 56 de ani, ai căror ultimi ani au însemnat suferință.
Medicină la limita între viață și moarte
Chirurgul a avut o misiune contracronometru: odată prelevată inima există o fereastră scurtă de timp în care aceasta poate fi transplantată cu succes.
„Există o doză de risc în chirurgia de transplant, în medicina asta la limita între viață și moarte. Toate protocoalele care le aplicăm sunt de natură să facă procedura din ce în ce mai sigură, astfel încât din ce în ce mai mulți pacienți să beneficieze de această medicină de excelență”, a explicat profesorul Horațiu Moldovan la Antena 3 CNN.
Andreea Cigolea, reporter Antena 3 CNN: Ce vă spun pacienții după această intervenție foarte grea atunci când pleacă acasă?
Profesorul Horațiu Moldovan: Deobicei pacienții transplantați sunt pacienți suferinzi, care la capătul unei lungi perioade de așteptare, în care au avut insuficiență cardiacă, o condiție clinică severă, care le-a afectat în mod semnificativ confortul de viață, deci au suferit foarte mult pentru o lungă perioadă de timp.
Desigur că ei au beneficiat de nenumărate proceduri medicale preliminare, de tratamente medicale, realizate de colegii noștri cardiologi, foarte eficiente până la o anumită etapă, cum e tratamentul cu medicamente sau cel prin metode electrice de resincronizare a contracției camerei inimii. La un moment dat ajung în fața în care ajung în fața acestei intervenții radicale de a înlocui organul bolnav. Dar, odată trecut pragul unei proceduri de transplant, evoluția lor e spectaculos de bună și atunci satisfacția e foarte mare pentru ei.
Andreea Cigolea, reporter Antena 3 CNN: Cum stă România? Unde ne aflăm în Uniunea Europeană când vorbim despre transplantul cardiac?
Profesorul Horațiu Moldovan: Din păcate nu suntem pe primele locuri în Uniunea Europeană în această activitate și acest lucru este destul de greu de explicat. România, prin societatea Romtransplant, este membră în Societatea Europeană Eurotransplant. Ca atare, beneficiem de posibilitatea de a prelua organe din toată Uniunea Europeană și de a livra la rândul nostru organe de transplant în Uniunea Europeană.
De altfel, trebuie să precizez că unitatea noastră de la Spitalul Clinic de Urgență București în ultimii patru ani a reușit să facă să realizeze proceduri că transplant cu corduri de import, adică cu organele de la donator din Bulgaria, pentru că și distanța de timp este un element foarte important.
Dar mai mult decât am preluat noi, două corduri am preluat din Bulgaria, dar mai mult decât am preluat noi organe din UE, am livrat inimi la nivelul Uniunii Europene. Asta prin colaborarea cu Euro Transplant.
Asta este o problemă care necesită un plus de management la nivel sistemul medical românesc, pentru că există categoric mulți pacienți cu insuficiență cardiacă care trebuiesc transplantați, care au nevoie de această procedură, dar care nu sunt suficient identificați și investigați pentru această procedură. Activitatea de transplant în România este gestionată de Ministerul Sănătății prin Agenția de Transplant, care realizează matching-ul între donatori și primitori.
Coordonatorii de transplant din spitalele din România identifică donatorii potențiali, de obicei în secții de Terapie Intensivă sau în secție de neurochirogie sau în secție neurologie, și anunță Agenția de Transplant.
În primul rând se stabilește diagnosticul de moarte cerebrală, ceea ce deschide o negociere cu familia pacientului respectiv pentru a obține acordul de donare de organe. Acest lucru este realizat de coordonatorii de transplant din spitalele respective.
Odată ce acordul familiei este este obținut, donatorii potențiali se transformă în donator real și Agenția Națională de Transplant informează Centrele de transplant din toată țara pentru fiecare organ care poate fi prelevat.
Profesorul Horațiu Moldovan: În cazul de care vorbim, donatorul a fost identificat în Clinica de Anestezie și Terapie Intensivă de la Spitalul Universitar de Urgență București.
Acolo s-a realizat investigația acestui pacient și evaluarea lui, s-a stabilit calitatea de donator potențial. Au obținut că acordul familiei și în acel moment pacient donatorul a devenit un donator real și au fost informate toate Centrele de transplant din România.
Noi am avut șansa să avem un pacient care era compatibil cu acest donator din punct de vedere al dimensiunii lor, al înălțimii, greutății, al grupei de sânge, astfel încât să putem participa la prelevarea de organe.
Trebuie precizat că pacientul, donatorul de la Spitalul Universitar, era un donator de 43 de ani, ca atare, a trebuit investigat poate mai mult decât donatorii mai tineri. A trebuit să i să realizeze ecografie transesofagiană și coronarografie de către colegii cardiologi din spitalul respectiv pentru a dovedi că are un cord bun, că are un cord sănătos care poate fi prelevat. De aici încolo este vorba de o problemă de organizare.
La Spitalul Universitar s-a realizat o prelevare multi-organ, deci au fost prelevate pe lângă inimă, ficatul, cei doi rinichi și corneea. Asta se realizează cu echipe diferite. Este o echipă care prelevă cordul, o echipă care prelevă ficatul și o echipă care prelevă rinichii.
Deci a fost vorba de o prelevare multi-organ, coordonată de de Clinica de ATI de la Spitalul Universitar, și cu realizarea operațiunii de transplant tot în București.
Acest lucru este araori posibil și este avantajos pentru că distanța mică între Centrul de prelevare și Centrele de transplant facilitează desfășurare a acestei operații, reduce timpul de ischemie și crește șansa de succes, Dar, în alte situații aceste organe trebuie transplantate la nivelul României și transferate în alte centre și aici intervin și colegii de la SMURD, Unitățile de Primiri Urgențe, chiar și echipele de transport aerian de la Ministerul Apărării.
Profesorul Horațiu Moldovan: Transplantul cardiac este o procedură care se realizează cu donator în moarte cerebrală, deci este un transplant care nu poate fi realizat decât de la cadavru. Nu există transplant cardiac așa numit live related, adică care să fie preluat de la un donator în viață. Este specific acestui organ, simbol a al vieții, care nu poate fi prelevat cu conservarea vieții donatorului în mod evident.
Ca atare, orice plan de a preleva inima nu poate fi realizat prin însăși definiția acestei proceduri. Este o operație care se întâmplă de urgență când apare un donator, deci când este vorba de un pacient în moarte cerebrală, și se desfășoară de obicei în următoarele ore, zile după stabilirea calității de donator real.
Este o intervenție chirurgicală absolut cu caracter umanitar și nu are nicio legătură cu, să zicem așa, posibilitatea de a trafica organul. De altfel, cred că este mai mult o poveste de legendă, este ține mai mult de aspectul mediatic și de cinematografic decât real suspiciunea asta.
Ştiri video recomandate
