Ghețarul Hektoria, situat în estul Peninsulei Antarctice, i-a surprins pe cercetători după ce s-a retras cu aproximativ opt kilometri în doar două luni, pierzând aproape jumătate din masa sa de gheață într-un timp record. Procesul a fost declanșat de configurația neobișnuită a fundului marin de sub ghețar: o suprafață plată care a permis gheții să se desprindă brusc de sol, să plutească și apoi să se fractureze dinspre bază. Datele satelitare și înregistrările seismice au surprins această reacție în lanț aproape în timp real, iar concluziile ridică semne de întrebare serioase privind stabilitatea altor ghețari, mult mai mari, scrie Science Daily.
Un studiu coordonat de cercetători de la University of Colorado Boulder și publicat în Nature Geoscience explică ce s-a întâmplat în 2023, când ghețarul a pierdut circa opt kilometri de gheață în numai 60 de zile. Elementul decisiv a fost roca de dedesubt, netedă și situată sub nivelul mării. Pe măsură ce gheața s-a subțiat, această bază uniformă a permis unor porțiuni întinse să se desprindă simultan de fundul oceanului și să înceapă să plutească, declanșând un episod de „calving” – rupere și desprindere a blocurilor de gheață – extrem de rapid.
„Deși Hektoria este considerat mic la scară antarctică, acoperind aproximativ 300 kmp (o suprafață comparabilă cu cea a orașului Philadelphia), un fenomen similar produs la un ghețar de dimensiuni mult mai mari ar putea avea efecte severe asupra creșterii nivelului global al mărilor.”
Naomi Ochwat, autoarea principală a studiului și cercetătoare postdoctorală la CIRES, a povestit că, atunci când a survolat zona la începutul lui 2024, amploarea prăbușirii a fost șocantă. Văzuse imaginile din satelit, dar realitatea din teren a fost copleșitoare.
Ce au arătat imaginile din satelit
Inițial, echipa analiza regiunea dintr-un alt motiv: încerca să înțeleagă de ce gheața marină s-a desprins de un ghețar la ani buni după colapsul unei platforme de gheață din apropiere, în 2002. În timp ce examina datele satelitare, Ochwat a observat că Hektoria suferise o retragere bruscă, concentrată într-un interval foarte scurt. Descoperirea a dus la o întrebare esențială: cum a fost posibil un colaps atât de rapid?
Rolul „câmpiilor de gheață” și al liniei de contact cu solul
Mulți dintre ghețarii Antarcticii sunt așa-numiții ghețari de maree (tidewater), adică sunt ancorați pe fundul oceanului și înaintează spre larg, unde se fragmentează în aisberguri. Relieful de sub ei variază: unii se sprijină pe șanțuri adânci sau munți submarini, alții pe suprafețe întinse și plate.
Hektoria se afla deasupra unei astfel de „câmpii de gheață”, o zonă plată de rocă situată sub nivelul mării.
Atunci când un ghețar de maree se subțiază suficient, poate să se desprindă de fundul mării și să înceapă să plutească. Zona unde gheața trece de la contactul cu solul la starea de plutire se numește „linie de ancorare” (grounding line). Analizând mai multe seturi de date satelitare, echipa a identificat la Hektoria mai multe astfel de linii, un indiciu clar al existenței unei câmpii de gheață dedesubt.
O reacție în lanț neobișnuită
Pentru că baza era plată, porțiuni vaste ale ghețarului s-au putut desprinde aproape simultan. Odată ajunsă în stare de plutire, gheața a devenit vulnerabilă la forțele oceanului. Fisuri apărute la bază s-au extins și s-au conectat cu crăpăturile de la suprafață, declanșând o rupere masivă într-un interval de doar câteva săptămâni.
Prin combinarea imaginilor frecvente provenite de la mai mulți sateliți, cercetătorii au reconstituit pas cu pas succesiunea evenimentelor. Ochwat a subliniat că, fără această suprapunere de date, pierderi spectaculoase, precum retragerea de doi kilometri și jumătate în doar două zile, ar fi putut trece neobservate.
Cutremurele glaciare au confirmat desprinderea
Echipa a instalat și instrumente seismice, care au detectat o serie de „cutremure glaciare” în perioada retragerii accelerate. Aceste semnale au confirmat că ghețarul fusese ancorat ferm de roca de dedesubt înainte de a se desprinde. Datele arată, totodată, că pierderea rapidă de gheață a contribuit direct la creșterea nivelului global al mării.
Câmpii de gheață similare au fost identificate sub numeroși alți ghețari antarctici. Înțelegerea modului în care aceste formațiuni influențează viteza de retragere este esențială pentru a anticipa care dintre ei ar putea suferi colapsuri bruște în viitor.
Potrivit cercetătorului Ted Scambos, retragerea lui Hektoria reprezintă un semnal de alarmă: un astfel de ritm fulgerător schimbă percepția asupra a ceea ce este posibil pentru ghețarii mai mari ai continentului. Dacă aceleași condiții se regăsesc și în alte regiuni, creșterea nivelului mărilor ar putea fi mult mai rapidă decât se estima până acum.
Ştiri video recomandate
