Două noi exoplanete bizare pe care „plouă cu nisip” au fost descoperite cu telescopul James Webb

Astronomii au descoperit, cu ajutorul telescopului spațial James Webb (JWST), un nou sistem planetar bizar, format din două exoplanete gazoase care orbitează o stea tânără localizată la 300 de ani lumină distanță, scrie space.com.

Cele două planete – YSES-1 b și YSES-1 c sunt „învelite” în materie silicată nisipoasă, însă descoperirea lor, orbitând în jurul unei stele care are doar 16,7 milioane de ani, ne-ar putea da indicii cu privire la felul în care planetele și lunile propriului nostru sistem solar s-au format în urmă cu 4,6 miliarde de ani.

În condițiile în care ambele exoplanete sunt giganți gazoși, ele ar putea să dea indicii importante cu privire la evoluția planetelor similare din sistemul nostru solar – mai ales Jupiter și Saturn.

„Observarea norilor de siliciu, în principiu nori de nisip, în atmosferele planetelor extra-solare este importantă pentru că ele ne dau indicii prin care înțelegem mai bine cum au loc procesele atmosferice și cum se formează planetele, un subiect care este încă în discuție în contextul în care nu avem un consens științific asupra diferitelor modele”, spune Valentina D’Orazi, de la Institutul Național pentru Astrofizică.

„Descoperirea acestor nori de nisip, care rămân în atmosferă grație unui ciclu chimic de sublimare și condensare similar cu cel prin care trece apa pe Pământ, dezvăluie mecanisme complexe de transport și formare a substanțelor chimice în atmosferă.

Informațiile ne permit să ne îmbunătățim modelele despre climă și procese chimice în medii care sunt foarte diferite de cele din sistemul solar”, a adăugat ea.

Planeta „Castel de Nisip”

Una dintre planetele descoperite, YSES-1 c, este de 14 ori mai masivă decât Jupiter. Pe YSES-1 c, materia silicată este localizată în norii din atmosferă, ceea ce dă planetei o culoare roșiatică. Pe suprafață, plouă cu nisip.

De cealaltă parte, YSES-1 b este o planetă încă în formare și a fost poreclită planeta „Castel de Nisip”. Ea este înconjurată de un nor aplatizat, un disc circumplanetar, care îi „adaugă materiale” la formare, inclusiv compuși din siliciu.

JWST a reușit să facă aceste observații în detaliu grație distanțelor față de care planetele își orbitează steaua – echivalentul a de 5-10 ori mai mare decât distanța dintre Soare și Neptun, cea mai distantă planetă a sistemului nostru solar.

Valentina D’Orazi spune că studierea acestor două planete seamănă cu a „privi în istoria sistemului nostru solar”.

„Rezultatele sprijină ideea că aceste compoziții de nori în exoplanete tinere și discurile circumplanetare joacă un rol crucial în determinarea compoziției chimice a atmosferei”.