Vara arde cu putere orașele din mare parte a Europei. Locuitorii urbani sunt afectați tot mai mult de așa-zisul efect de „insulă de căldură”. Orașele se adaptează treptat la căldura extremă, însă când ar putea canicula să devină prea intensă pentru locuitorii orașelor, scrie Euronews.
Vara anului 2025 a fost marcată de mai multe valuri intense de căldură, care au cuprins părți mari ale continentului European.
Niciunde nu sunt efectele acestei vremi extreme mai intense decât în zonele urbane – iar acest lucru este consecința efectului de Insulă Urbană de Căldură (UHI), care crește puternic temperaturile în urban față de zonele rurale înconjurătoare. Astfel, valurile de căldură devin și mai intense.
„Acest efect afectează toate orașele din Europa și crește temperaturile cu în jur două-trei, uneori chiar patru grade în orașe față de mediul rural”, spune Niels Souverijns, expert în climă la VITO, Belgia.
Temperaturile de suprafață din orașe erau uneori chiar și cu 10-15 grade mai mari față de zonele rurale înconjurătoare, pe timpul verii, arată datele culese de agenția de cercetare a Comisiei Europene.
Aceste cifre sunt mai îngrijorătoare când vedem numărul de oameni afectat – aproape 40% din populația totală a Europei trăiește în orașe mari, în timp ce 70% locuiesc în zone urbane.
Fenomenul devine o mare problemă de sănătate publică pentru autoritățile urbane din toată Europa.
Un studiu al NOVA, în Portugalia, arată că internările în spitale cresc cu 18,9% față de normal în zilele toride ale valurilor de căldură. Asta pune presiune mare pe sistemele medicale.
Grupurile vulnerabile – precum copiii sau bătrânii – sunt în mod special la risk.
Junglă de beton
Efectul insulei urbane de căldură este rezultatul mai multor factori – de la folosirea pe scară largă a materialelor de un anumit tip, la concentrarea clădirilor într-o singură zonă și până la traficul intens.
„Faptul că orașul este mai cald decât zonele adiacente se datorează și materialelor folosite la construcția clădirilor. Asfaltul și cimentul absorb căldură când bate soarele, o păstrează și o radiază noaptea”, spune Wim Thierry, cercetător climatic. Rezultatul este că temperaturile sunt foarte mari ziua, iar noaptea, scăderea lor este minimă.
Clădirile înalte și străzile mici amplifică și ele fenomenul, pentru că aerul dintre ele se încălzește și rămâne blocat și cu circulație redusă. Rafalele de vând obișnuite nu mai pot să răcească aerul.
În multe orașe, acest fenomen este mai amplificat în zonele sărace, unde clădirile sunt dense și urbanizarea este puțin reglementată, astfel că dezvoltatorii pot construi unde vor fără să fie deranjați de autorități.
Acest factor, în combinație cu condiții proaste de locuire, lipsa izolării termice și a opțiunilor de răcire naturală precum spațiile verzi, fac ca efectul insulei urbane de căldură să devină o problemă socio-economică.
„În cartierele bogate care se află chiar lângă centrul orașelor, există o tendință să se construiască mai multe spații verzi”, spune Thierry. El adaugă că acest fenomen este vizibil în orașe precum Bruxelles, unde clivajul bogat-sărac este corelat puternic cu accesul la spații verzi naturale.
Într-un final, traficul intens este și el o sursă de căldură care amplifică fenomenul. Poluarea mașinilor, de exemplu, acționează ca un strat de gaz cu efect de seră deasupra orașului. Aerul cald rămâne, astfel, blocat la nivelul orașului.
Adaptarea nu este suficientă
Wim Thierry, climatolog, spune că efectul insulei urbane de căldură se va înrăutăți – „Din cauza schimbărilor climatice, temperaturile vor crește din ce în ce mai mult față de temperatura medie de plus două grade, ceea ce înseamnă că zilele cu val de căldură vor fi cu patru grade mai calde în Europa”.
Totuși, pot fi luate o serie de măsuri specifice – crearea de coridoare pentru vânt în așa fel încât orașul să se ventileze, folosirea unor acoperișuri și fațade speciale, plantarea de pomi și vegetație și folosirea mai bună a apei.
„În esență, trebuie să regândim orașele pentru a elimina cât mai mult beton cu putință”, spune Souverijns.
Ambii experți sunt de acord, însă, că adaptarea la condiții nu e suficientă.
„Trebuie să fim realiști, iar impactul măsurilor de adaptare este limitat. Foarte local, acolo unde copacii sunt plantați, impactul poate fi observat imediat, dar asta nu înseamnă că la o stradă distanță nu va fi la fel de cald”.
Realitatea orașelor previne o soluție aplicabilă la scară larg – nu este, pur și simplu, suficient spațiu pentru zone verzi mari.
Experții adaugă că ameliorarea este strategia mai bună pe termen lung, iar asta înseamnă reducerea rapidă a emisiilor. Dacă emisiile nu sunt reduse la zero, experții avertizează că un „tsunami de căldură” va lovi orașele, iar multe ar putea să ajungă „de nelocuit”.
„Vedem deja că există astfel de orașe de nelocuit, mai ales în India și în țări care sunt aproape de ecuator. Acolo, oamenii se chinuiesc să trăiască în oraș”, spune Souverijns.
Ştiri video recomandate
