Un fenomen astronomic care are loc la 730 de ani lumină de Soare îi nedumerește pe oamenii de știință, care încearcă să găsească cele mai plauzibile explicații. Mai exact, astronomii au observat o stea pitică albă, care generează o undă de şoc neobişnuită, plină de culoare în cursul deplasării sale prin spaţiu, relatează Agerpres.
„Fiecare mecanism cu gaz în flux pe care l-am luat în considerare nu explică observaţia noastră şi rămânem în continuare nedumeriţi de acest sistem, motiv pentru care acest rezultat este atât de interesant şi incitant”, a explicat astrofiziciana Simone Scaringi de la Universitatea Durham din Anglia pentru Reuters.
Ce sunt piticele albe
Piticele albe sunt stele foarte compacte, aflate în ultima fază a vieţii stelare. Asemenea stele nu au o masă suficientă pentru a genera în nucleu temperaturile necesare fuziunii nucleare. Înainte de a deveni pitice albe, stelele de masă medie trec prin faza de gigantă roşie, perioadă în care straturile exterioare se desprind şi formează nebuloase planetare.
Prin absenţa fuziunii nucleare, materia stelară colapsează aşa încât densitatea sa devine foarte mare, iar o pitică albă ce are masa Soarelui ajunge de are aproximativ volumul Pământului. Întrucât în această fază steaua nu mai are nici o sursă de energie, ea va continua să radieze termic până la răcirea totală şi transformarea sa într-o pitică neagră.
Acest proces este foarte lent. La vârsta actuală a Universului chiar şi cele mai vechi pitice albe încă au temperaturi de câteva mii de grade.
Această pitică albă cu un nivel ridicat de magnetizare este legată gravitaţional de o altă stea, formând un sistem binar. Pitica albă preia gaze fierbinţi de la steaua companion, aflată la o distanţă relativ mică. Acest sistem stelar binar se află în Calea Lactee la aproximativ 730 de ani lumină de Soare, în constelaţia Auriga (Vizitiul).
Un an lumină este distanţa pe care lumina o străbate în interval de un an - aproximativ 9,5 trilioane de kilometri.
Un fenomen neobișnuit
Unda de şoc în formă de arc generată de pitica albă a fost observată prin intermediul telescopului VLT (Very Large Telescope) din cadrul Observatorului European Austral. Această undă de şoc străluceşte în diferite culori, după cum se vede într-o fotografie dată publicităţii de astronomi.
Strălucirea este produsă de particulele de praf şi gaze cosmice ce provin de la pitica albă şi se ciocnesc cu gazele din mediul interstelar.
„O undă de şoc se creează atunci când un material care se mişcă rapid loveşte gazul din jur, comprimându-l şi încălzindu-l brusc. Un arc de şoc este frontul curbat de şoc care se formează atunci când un obiect se mişcă rapid prin spaţiu, similar cu valul din faţa unei bărci care se deplasează prin apă”, a declarat astrofizicianul Simone Scaringi de la Universitatea Durham din Anglia, co-autoare principală a studiului publicat luni în revista Nature Astronomy.
„Culorile provin de la gazul interstelar care este încălzit şi excitat de şoc. Diferite elemente chimice strălucesc în culori specifice atunci când se întâmplă acest lucru”, a adăugat ea.
În această undă de şoc, o nuanţă roşie reprezenta hidrogenul, verdele reprezenta azotul, iar albastrul reprezenta oxigenul care se află în spaţiul interstelar.
Au mai fost observate stele pitice albe generând unde de şoc. Dar toate acestea erau înconjurate de discuri de gaz sifonate de la un partener binar. Deşi această pitică albă sifonează gaz de la companionul său, îi lipseşte un astfel de disc şi eliberează gaz în spaţiu din motive necunoscute.
„Există o mulţime de pitice albe, deoarece acestea sunt cele mai comune puncte finale ale evoluţiei stelare”, conform lui Scaringi. De asemenea, Soarele pare destinat să-şi încheie existenţa ca pitică albă, peste miliarde de ani.
Această pitică albă are o masă comparabilă cu cea a Soarelui conţinută într-un corp puţin mai mare decât Pământul. Companionul său binar este un tip de stea cu masă mică numită pitică roşie, care are aproximativ o zecime din masa Soarelui şi este de mii de ori mai puţin luminoasă. Orbitează în jurul piticei albe la fiecare 80 de minute, cele două fiind extrem de apropiate una de cealaltă - aproximativ distanţa dintre Lună şi Pământ.
Forţa gravitaţională a piticei albe „trage gaz de pe pitica roşie”. Acest material sifonat este tras în pitica albă de-a lungul câmpului său magnetic puternic, aterizând în cele din urmă la polii săi magnetici. Deşi acest proces eliberează energie şi radiaţii, nu poate explica fluxul de material necesar pentru a produce unda de şoc observată, a spus Scaringi.
„Forma şi lungimea structurii (undei de şoc) arată că acest proces a fost în desfăşurare timp de cel puţin aproximativ 1.000 de ani, ceea ce îl face mai degrabă un eveniment de lungă durată decât unul unic”, a adăugat Scaringi.
Cercetătorii au remarcat estetica undei de şoc colorate. „Dincolo de ştiinţă, este o amintire izbitoare că spaţiul nu este gol sau static aşa cum ni l-am putea imagina naiv: este dinamic şi modelat de mişcare şi energie”, a mai spus Scaringi.
Ştiri video recomandate
