Arheologii din Germania au identificat un set de sulițe de lemn care ar putea fi mai „tinere” decât se estima anterior. Oamenii de știință speculează acum că ele ar fi putut fi confecționate chiar de neanderthalieni, cele mai apropiate rude ale oamenilor moderni. Artefactele au fost descoperite într-o mină de cărbune din orașul Schöningen și au fost considerate inițial extrem de vechi. Noile date sugerează, însă, că au aproximativ 200.000 de ani, relatează earth.com.
Cele mai vechi sulițe din lemn cunoscute sunt, de fapt, cu 100.000 de ani mai tinere decât se credea anterior, relevă cercetări recente. Această estimare actualizată sugerează că Neanderthalienii – și nu strămoșii lor – sunt cei care au folosit probabil aceste sulițe la ceea ce este acum situl arheologic Schöningen 13II-4.
„Sulițele sunt destul de sofisticate pentru ceva atât de vechi,” a spus Jarod Hutson, coautor al studiului, de la Muzeul Național de Istorie Naturală Smithsonian. Aceste obiecte lungi și ascuțite au fost realizate din molid sau pin și sunt descrise ca fiind instrumente de vânătoare timpurii.
Meșteșugul timpuriu al neanderthalienilor
Fiecare suliță prezintă semne de prelucrare atentă și întreținere. Cercetătorii cred că acestea reflectă o abordare planificată pentru obținerea resurselor într-un mediu adesea ostil.
Inițial, se credea că aceste unelte aparțineau unui strămoș uman mai timpuriu. Dacă noile estimări de vârstă sunt corecte, armele s-ar încadra în epoca neanderthalienilor, cunoscuți pentru constituția robustă și trăsăturile craniene distinctive.
Sulițele sugerează o gândire strategică la neanderthalieni
O singură suliță de lemn poate avea multe interpretări, dar o colecție întreagă sugerează planificare comună. Unii antropologi susțin că grupurile care confecționau mai multe arme probabil participau la vânători colective.
Aceasta implică tactici coordonate pentru urmărirea și doborârea prăzii. Totuși, sunt necesare mai multe studii pentru a confirma existența unei strategii de grup.
Aceste sulițe de lemn sugerează un nivel de planificare și ingeniozitate care contrazice stereotipurile învechite.
Mult timp s-a crezut că neanderthalienii foloseau doar unelte rudimentare din piatră, dar descoperiri precum aceasta indică o paletă comportamentală mai largă.
Metodele de vânătoare avansate sugerează și că aceștia s-au adaptat cu succes la climatele variabile ale Europei, ceea ce le-ar fi sporit șansele de supraviețuire timp de mii de ani.
De ce contează aceste descoperiri?
Informațiile deduse de oamenii de știință din situl de la la Schöningen se aliniază cu tendințe mai ample observate în siturile europene din Pleistocen, o epocă geologică ce se întinde pe mai bine de două milioane de ani.
Rămășițele din os și piatră reprezintă în continuare fundamentul arheologiei timpurii. Lemnul este mai puțin durabil, deci fiecare unealtă de lemn conservată este o comoară rară. Materialele efemere precum lemnul pot schimba perspectiva asupra activităților cotidiene ale grupurilor străvechi.
Cercetările în situri paleolitice învecinate ar putea scoate la iveală mai multe unelte din lemn. Astfel de comparații îi ajută pe experți să reconstituie o imagine mai completă despre cum s-au răspândit comunitățile antice.
Dacă se vor descoperi artefacte similare sau tipare de producție comparabile, acest lucru ar susține ideea unor tradiții extinse de prelucrare a lemnului.
Sulițele neanderthaliene contestă ipoteze vechi
Unii specialiști se întreabă dacă aceste unelte nu sunt doar începutul unei explorări mai profunde a tehnologiei neanderthaliene. Cercetări viitoare ar putea determina exact cum au fost fabricate și utilizate aceste sulițe.
Imageria avansată și replicile experimentale ar putea scoate la iveală detalii despre uzura vârfurilor. Acestea ar arăta dacă sulițele au fost folosite pentru aruncare sau împungere în timpul vânătorii.
Discuțiile despre datarea artefactelor reflectă evoluția constantă a arheologiei. Schimbările de perspectivă științifică se bazează pe dovezi noi sau metode îmbunătățite.
Astfel de revizuiri nu anulează eforturile anterioare, ci le consolidează. Fiecare nouă descoperire oferă ocazia de a privi mai atent spre originile umane și capacitățile noastre de adaptare.
Indiferent dacă aceste sulițe aparțineau neanderthalienilor sau unui grup mai vechi, ele rămân o fereastră extraordinară către viața străveche. Succesul armelor de lemn susține imaginea unor vânători iscusiți care cunoșteau și valorificau resursele locale.
Cercetările viitoare în Germania și în alte regiuni ar putea lămuri cine le-a folosit cu adevărat. Comunitatea științifică așteaptă metode și mai rafinate.
Ştiri video recomandate
