O arhivă regală veche de 3.400 de ani, descoperită recent în centrul Anatoliei, a scos la lumină o tragedie din Imperiul Hitit care are în centru o prințesă care nu a putut fi salvată în timpul unei epidemii care s-a răspândit în orașele antice. Documentele redau nu doar acest eveniment trist, ci și apeluri militare disperate după ajutor, neliniștile familiei regale și detalii necunoscute până acum despre practicile religioase.
Arheologii care lucrează la Kayalıpınar, locul vechiului oraș hitit Šamuḫa din provincia Sivas, au descoperit 131 de tăblițe cuneiforme și fragmente în campania de săpături din 2026. Împreună cu cele 53 de piese găsite în anul precedent, colecția numără acum 184 de tăblițe și fragmente, datând din timpul domniei regelui Tudhaliya al II-lea, scrie Arkeonews.
Ministrul turc al Culturii și Turismului, Mehmet Nuri Ersoy, a anunțat descoperirea pe X, descriind colecția drept cea mai amplă arhivă în limba hitită descoperită în secolul XXI. Scrise în hitită și hurrită, documentele oferă o relatare neobișnuit de intimă despre viața de la curte, treburile militare și credințele religioase, într-o perioadă în care regatul hitit se confrunta cu provocări serioase.
O epidemie antică și moartea unei prințese
Printre cele mai remarcabile documente se află înregistrări care descriu o epidemie caracterizată prin febră mare, care s-a răspândit de la un oraș la altul. Boala i-a afectat în special pe sugari și pe copii, stârnind îngrijorare în familia regală.
Una dintre relatări urmărește o prințesă-beleluș, care s-a îmbolnăvit într-un oraș numit Ziulila, a cărui localizare exactă rămâne necunoscută. Copilul era încă alăptat când s-a îmbolnăvit, iar textele păstrate consemnează agravarea stării sale de sănătate, moartea și ritualul funerar oficiat în memoria sa.
FOTO Ministerul Culturii și Turismului din Turcia
Alte documente arată că familia regală urmărea îndeaproape sănătatea tinerilor prinți și prințese, dar și a copiilor înalților demnitari. Specialiștii religioși se rugau pentru sănătatea lor, ceea ce arată cât de strâns legau hitiții boala, incertitudinea și intervenția divină.
Deși tăblițele descriu o epidemie cu febră mare, cercetătorii nu au identificat despre ce boală era vorba.
Un apel militar disperat către regele hitit
Arhiva conține și o scrisoare surprinzătoare a unor generali hitiți staționați în vestul Anatoliei. Confruntați cu o amenințare inamică tot mai mare, comandanții i-au cerut direct regelui soldați, cai și care de luptă suplimentare.
Mesajul lor depășea o simplă cerere de întăriri. Generalii avertizau că, fără ajutor imediat, forțele inamice le-ar putea distruge armata și precizau clar că nu își pot asuma răspunderea pentru consecințe dacă regele nu trimite sprijin.
Scrisoarea oferă o perspectivă rară asupra presiunilor cu care se confruntau comandanții hitiți aflați departe de curtea regală. Totodată, ea arată că regele se afla la Samuha când a primit apelul, confirmând importanța orașului ca centru de decizie politică și militară.
Samuha: reședință regală și centru sacru al Imperiului Hitit
Situat lângă râul Kızılırmak, în actuala provincie Sivas, Samuha era mult mai mult decât o așezare hitită obișnuită. Orașul a fost un important centru administrativ și religios, iar în perioadele de instabilitate politică a devenit reședință regală, de unde regii hitiți conduceau treburile statului.
FOTO Ministerul Culturii și Turismului din Turcia
Istoria sa începe în vremea rețelei comerciale vechi asiriene, când negustorii au stabilit legături comerciale de-a lungul râului. Samuha a devenit ulterior un important centru regional al regatului hitit, mai ales în tumultuosul secol al XIV-lea î.Hr.
Orașul a jucat un rol crucial atunci când atacurile inamice amenințau inima regatului hitit. Regele Tudhaliya a folosit Samuha drept fortăreață regală, iar succesorul său, Suppiluliuma I, s-a bazat mai târziu pe această regiune în campaniile militare care au contribuit la restabilirea și extinderea puterii hitite.
Samuḫa era la fel de importantă și în viața religioasă. Orașul era strâns asociat cu zeița Sauska, o divinitate hurrită identificată cu Iștar, iar ceremoniile religioase erau o parte importantă a identității sale.
Descoperiri anterioare de texte cuneiforme la Kayalıpınar au permis identificarea sitului arheologic cu anticul Samuḫa. Noua arhivă regală adaugă acum o mărturie mult mai detaliată despre oamenii, deciziile și evenimentele care au modelat istoria orașului.
O arhivă regală care readuce la viață voci antice
Săpăturile de la Kayalıpınar continuă sub conducerea arheologului Çiğdem Maner, de la Universitatea Koç. Cercetările anterioare au scos la lumină clădiri administrative, construcții religioase, amprente de sigilii și documente cuneiforme, confirmând importanța sitului în peisajul politic hitit.
Cea mai recentă colecție promite să extindă înțelegerea științifică a administrației, tradițiilor, limbii și practicilor religioase hitite. Combinația de texte în hitită și hurrită i-ar putea ajuta, de asemenea, pe cercetători să studieze relațiile culturale care au modelat viața intelectuală și ceremonială a regatului.
Totuși, importanța arhivei depășește administrația regală și istoria politică. Tăblițele sale păstrează neliniștea comandanților care așteptau întăriri, observațiile atente ale specialiștilor religioși și ultimele zile ale unei prințese mici, a cărei familie căuta răspunsuri în timpul unei boli mortale.
