Oamenii s-au întrebat dintotdeauna de unde provin. Iar fosilele găsite de-a lungul secolelor oferă indicii importante în legătură cu această întrebare esenţială a omenirii şi cercetătorii din toate colţurile lumii le caută cu grijă. Astfel, fiecare descoperire rescrie ceea ce știm despre evoluție. O nouă cercetare prezintă dovezi convingătoare că oamenii provin dintr-un strămoș asemănător maimuțelor africane, a relatat publicaţia Earth.
Studiu revoluționar despre evoluția omului
Un nou studiu realizat de Universitatea Washington din St. Louis, un oraş din Missouri, a readus în atenție o dezbatere veche de un secol. Cercetătorii au reanalizat specia Ardipithecus ramidus, sau "Ardi", un strămoș vechi de 4,4 milioane de ani, care ar putea face legătura între maimuțe și oameni.
Conform sursei citate, Ardi a trăit cu mult înaintea celebrei "Lucy" și oferă o perspectivă asupra modului în care primii strămoși își împărțeau viața între copaci și sol. Studiile anterioare susțineau că Ardi se deplasa diferit față de maimuțele africane moderne.
O nouă privire asupra speciei Ardipithecus ramidus
Oamenii de știință au examinat cu atenție osul gleznei (talusul) lui Ardipithecus ramidus, precum și talusul și calcaneul (n.r.: osul călcâilui). Comparându-le cu cele ale maimuțelor, ale altor primate și ale primilor oameni, rezultatele s-au dovedit remarcabile.
Un element-cheie – "unghiul talar" (n.r.: al talusului), care arată în ce măsură este înclinată articulația gleznei – a fost de 14,5°, cel mai mare dintre toate fosilele de hominizi studiate, situându-se clar în intervalul caracteristic primatelor non-umane, precum gorilele și bonobii.
De asemenea, cercetătorii americani au observat o adâncitură pronunțată pentru tendonul flexor hallucis longus (FHL) – care flexează degetul mare al piciorului – și o suprafață articulară cu margine ridicată – împreună formând un mozaic de trăsături: elemente asemănătoare maimuțelor, adaptate pentru cățărat, combinate cu modificări ce ar fi ajutat la "împingerea" din sol în timpul mersului biped.
Jurnaliştii publicaţiei earth.com au mai scris că aceste caracteristici sugerează glezne puternice, potrivite pentru cățărat, dar și suficient de robuste pentru susținerea mersului vertical.
O etapă crucială în evoluție
Autorii studiului făcut la Universitatea Washington din St. Louis menționează chiar o altă gleznă de Ardipithecus descoperită în Etiopia, care ar fi avut un unghi mai mic – indiciu al variațiilor naturale care, ulterior, ar fi putut fi modelate de selecția naturală pentru a favoriza mersul biped.
Această combinație de mișcări marchează o etapă esențială în evoluție. Ardi nu era complet adaptată vieții la sol, dar nici nu trăia exclusiv în copaci. Oasele ei reflectă un mod de viață aflat în tranziție.
"Una dintre surprizele acestei descoperiri a fost faptul că Ardi mergea în poziție verticală, dar păstra multe caracteristici asemănătoare maimuțelor, inclusiv un picior adaptat pentru apucare", a explicat Thomas (Cody) Prang, profesor asistent de antropologie biologică, potrivit publicaţiei Earth.
Echipa lui a corectat interpretările anterioare care o îndepărtau prea mult pe Ardi de maimuțe, arătând în schimb că anatomia ei "avea un picior în copaci și unul pe pământ".
Evoluție prin căi asemănătoare
Studiul făcut în statul american Missouri a comparat, de asemenea, anatomia lui Ardi cu cea a maimuțelor din Lumea Nouă, cum sunt cele din familia primatelor Atelidae. Ambele grupuri au dezvoltat trăsături de cățărare similare, în mod independent – un exemplu de evoluție convergentă.
Aceasta înseamnă că evoluția a găsit soluții similare pentru provocări asemănătoare, chiar și la specii îndepărtate genetic.
Glezna lui Ardi nu a evoluat întâmplător. Ea s-a adaptat pentru a face față atât cățărării, cât și mersului vertical limitat – punând bazele pentru evoluția hominizilor de mai târziu.
Thomas (Cody) Prang și coautorii săi au concluzionat că anatomia lui Ardi sprijină un tip de mișcare asemănător cu al maimuțelor africane: o combinație de cățărare verticală și mers în patru labe, cu tălpile atingând solul.
"Pe baza analizei lor, au ajuns la concluzia că maimuțele africane actuale – precum cimpanzeii și gorilele – reprezintă fundături ale evoluției, și nu etape directe în apariția omului", a mai precizat Thomas (Cody) Prang.
Echipa de cercetători americani a folosit măsurători 3D detaliate și teste statistice pentru a clasifica formele gleznei și a estima modul în care au evoluat diferitele trăsături.
Ştiri video recomandate
