Polyaigos, cea mai mare insulă nelocuită din Grecia, este unul dintre ultimele peisaje sălbatice rămase în Marea Egee. Situată între Kimolos și Milos, este cunoscută pentru apele sale, despre care se spune că sunt mai turcoaz decât cele din Caraibe, golfurile cu nisip alb, fauna rară și coasta accidentată, cu vegetaţie sălbatică. În plus, Polyaigos este un habitat protejat pentru șoimi și populaţia de foci-călugăr, specie în pericol de dispariție – ele vin să se reproducă în peșterile marine, relatează Greek Reporter. Un far și o mănăstire în ruină sunt mărturii tăcute ale unui trecut uitat.
Aflată în inima Cicladelor, Polyaigos este o comoară ascunsă, care așteaptă să fie descoperită de cei care caută frumuseți neatinse și peisaje liniștite. Situată la puțin peste 1,8 kilometri sud-est de Kimolos și la 7 kilometri est faţă de Milos, această insulă nelocuită se află la aproximativ 160 de kilometri de Atena, fiind astfel o destinație relativ ușor accesibilă.
Deși feriboturile ajung rar pe Polyaigos, insula este o oprire populară pentru croazierele cu nave mici și excursiile private cu barca din insulele învecinate. Totuși, chiar dacă mii de turiști ajung aici cu barca în fiecare vară, insula Polyaigos rămâne fără locuitori permanenți, hoteluri, baruri, plaje amenajate sau drumuri, fiind o decizie luată de autorităţilor din Kimolos, potrivit sursei citate.
› Vezi galeria foto ‹
Polyaigos înseamnă "mulțe capre", o referire la animalele care cutreieră insula și la lunga sa istorie ca zonă de pășunat. Denumiri mai vechi au fost "Polyvos" și "Hypolyvos", însă Polyaigos a rămas numele consacrat. Deși administrativ aparține de Kimolos, insula este strâns legată atât de Kimolos, cât și de Milos.
Vizitatorii din oricare dintre cele două insule pot ajunge aici cu barca – de obicei, în cadrul unei croaziere zilnice. Primarul din Milos, Manolis Mikeli, a descris Polyaigos ca o mică insulă cicladică cu o frumusețe și o istorie excepționale. Potrivit acestuia, insula a atras în trecut interesul unor investitori importanți, însă autoritățile din Kimolos, cu sprijinul celor din Milos, au acționat pentru a o păstra neschimbată.
Motivul, a spus el, este frumusețea sa naturală rară. Polyaigos are ape de un albastru intens, plaje spectaculoase și culori neobișnuit de vii atât pe uscat, cât și în mare. Potrivit lui Manolis Mikeli, mii de vizitatori ajung în fiecare vară cu barca pentru a se bucura de coastă, însă autoritățile locale sunt hotărâte să o protejeze de dezvoltare. În prezent, insula nu are populație permanentă. Au rămas doar urme ale fostei vieți pastorale, inclusiv mici construcții folosite odinioară de ciobani și localnici.
Un far, o mănăstire în ruină, urme ale trecutului
În partea de nord-vest a insulei se află biserica Panagia Polyviatissa, singurul vestigiu rămas al unei vechi mănăstiri dedicate Adormirii Maicii Domnului. Jurnaliştii de la Greek Reporter au scris că mănăstirea a fost întemeiată în 1622 și, în prezent, se află în ruină.
Polyaigos, un habitat protejat pentru șoimi și foci-călugăr
Polyaigos este, de asemenea, unul dintre cele mai importante habitate ecologice din Marea Egee. Insula face parte din rețeaua Natura 2000 a Uniunii Europene și a fost declarată "Arie de Protecție Specială" pentru șoimul Eleonorei (Falco eleonorae), o pasăre de pradă fascinantă.
Țărmurile sale izolate și peșterile marine o transformă, totodat[, într-un loc esențial pentru reproducerea focii-călugăr mediteraneene – Monachus monachus (foca cu burtă albă/ vaca de mare) –, specie pe cale de dispariție.
Ştiri video recomandate
