În terminalul de sosiri al aeroportului Roland Garros din insula Réunion, vizitatorii sunt întâmpinați de ferestre uriașe, care se întind de la podea până la tavan și prin care se văd munții verzi, cu vegetație luxuriantă, ai acestui teritoriu francez din Oceanul Indian.
Cei sosiți aici s-ar aștepta, eventual, să simtă răcoarea aerului condiționat, cu atât mai necesar cu cât insula de lângă Madagascar se află în zona tropicală, la sud de Ecuator. În schimb, terminalul este răcorit de o briză tropicală ușoară, rezultat al sistemului de ventilație naturală integrat în designul său unic, remarcă The Guardian.
Aeroportul fără aer condiționat a pornit ca proiect de reducere a emisiilor de CO2
Proiectul a demarat în 2016, ca parte a unui efort mai amplu al conducerii aeroportului de a reduce emisiile de dioxid de carbon. Marc Delanoë conducea la acea vreme echipa aeroportuară responsabilă cu mediul și energia. El s-a arătat încă de la început decis ca noul terminal de sosiri să nu utilizeze aer condiționat.
„Mi-am asumat responsabilitatea de a demonstra conducerii că renunțarea la aerul condiționat era o soluție viabilă”, spune Delanoë, care în prezent este director de dezvoltare durabilă al aeroportului. „Prin urmare, de la început, nu am luat în calcul varianta dotării clădirii cu aer condiționat. A fost un pariu riscant, dar, pe măsură ce avansam cu studiile, ne-am dat seama că aveam dreptate”, detaliază el.
Acoperișul terminalului se curbează în sus pornind de la muchiile lungi ale clădirii dreptunghiulare și formează valuri line. Însă, în loc să se unească la mijloc, secțiunile acoperișului se opresc brusc, formând un fel de „canion”. Crearea unei zone de joasă presiune canalizează vântul în interiorul clădirii prin fante de ventilație situate pe ambele laturi, reglate în funcție de condițiile meteorologice.
Ventilatoarele de tavan, cu un diametru de 7,5 metri, contribuie la circulația aerului. În condițiile de căldură umedă și temperaturi de 30 de grade Celsius, specifice verilor ploioase din Réunion - care se întind din noiembrie până în aprilie - briza astfel creată reduce cu patru-cinci grade temperatura resimțită, aducând-o aproape de nivelul setat în mod obișnuit pentru sistemele de aer condiționat.
Aeroportul din Réunion se închide ermetic în caz de ciclon
Fluxul de aer trimis în interior este redus în timpul iernilor uscate ale insulei, când temperatura diurnă de pe coastă scade la 25 de grade sau mai puțin. În caz de ciclon, întreaga clădire este închisă ermetic.
Biroul de arhitectură care s-a ocupat de proiect, AIA Life Designers, a precizat că a dorit să combată ideea preconcepută, conform căreia reglarea artificială a temperaturii ar fi singura modalitate prin care oamenii pot face față căldurii.
„Tocmai această capcană - de a asigura confortul pe timp de vară exclusiv prin reglarea temperaturii interioare - am dorit să o eliminăm. O capcană care ne închide în logica aerului condiționat ca singură soluție pentru asigurarea confortului”, a declarat Éric Bussolino, directorul departamentului de inginerie și mediu al firmei.
„Obiectivul nostru este să menținem o temperatură a aerului la interior identică cu cea de afară, generând în același timp un flux de aer cu o viteză de un metru pe secundă, pentru a reduce temperatura resimțită de pasageri”, a detaliat el.
AIA, aleasă datorită experienței sale în proiectarea terminalelor aeroportuare, a colaborat cu arhitectul local Olivier Brabant, care deținea experiența necesară în proiectarea clădirilor adaptate climatului maritim tropical al insulei, a precizat directorul Delanoë.
Arhitecții locali utilizau deja ventilația naturală pe insulă, aplicând-o la diverse tipuri de construcții, de la birouri și biblioteci până la un amfiteatru universitar proiectat de Brabant. „A trebuit pur și simplu să schimbăm scara proiectului”, a indicat el.
Pe insula Réunion, vechii localnici își construiau case după direcția vântului
„Trebuie să canalizezi aerul, să te folosești de elementele naturale. Exact asta făceau strămoșii noștri: își construiau casele în funcție de direcția vântului, cu un coridor central, și deschideau ferestrele sau închideau ușile în funcție de cantitatea de aer pe care doreau să o lase să pătrundă. Dacă le era frig, le închideau. Dacă le era cald, le deschideau”, amintește oficialul aeroportuar.
Construcția terminalului de sosiri a costat 75 de milioane de euro. Din această sumă, 15 milioane de euro au fost alocate unui nou sistem de sortare a bagajelor, iar 60 de milioane de euro au acoperit costurile clădirii propriu-zise, a menționat Delanoë.
Potrivit acestuia, de la inaugurarea terminalului, în urmă cu doi ani, aeroportul a făcut economii de 150.000 de euro pe an la facturile de energie. Economiile sunt de aproximativ 60% din cheltuielile necesare unei clădiri similare dotată cu aer condiționat. De asemenea, emisiile de carbon au fost de opt ori mai mici, a precizat biroul de proiectare citat.
Un sistem greu de aplicat în marile orașe europene
Delphine Robert coordonează echipa de întâmpinare a birolului local de turism, lucrează în terminalul aeroportuar o dată pe săptămână și spune că preferă acest spațiu altor birouri.
„Este foarte aerisit. Este confortabil, cu multă lumină și ventilație optimă. Mi se pare mai ok să lucrez în această clădire. Eu mă îmbolnăvesc des, iar asta se întâmplă din cauza aerului condiționat, care este foarte puternic în birouri. De aceea este mai plăcut să lucrezi într-o clădire în care aerul circulă, dar în mod natural”, a detaliat ea.
Lecțiile desprinse din sistemul de ventilație naturală al terminalului vor fi mai greu de aplicat în marile orașe poluate din Europa continentală, a estimat directorul Delanoë.
„Ar fi ca și cum concentra poluanții în interior. Nu va funcționa. Noi avem noroc: suntem pe o insulă, nu există poluare în jur”, a spus el.
