De-a lungul decadelor, studiile efectuate pe șoareci, maimuțe și chiar viermi microscopici au indicat același lucru: restricția calorică ar putea fi o cheie a longevității. Cu toate acestea, ideea de a trăi constant înfometat nu este tocmai atrăgătoare pentru majoritatea oamenilor, iar realitatea cotidiană — plină de sărbători, reuniuni și tentații alimentare — face ca respectarea unor astfel de diete stricte să fie aproape imposibilă pe termen lung, scrie earth.com.
Când cercetătorii de la Universitatea din Wisconsin au analizat mai atent efectele reducerii caloriilor, au descoperit că nu doar cantitatea de mâncare contează, ci și compoziția nutrițională a acesteia. Atenția lor s-a îndreptat astfel către proteine – elemente esențiale ale dietei, formate din 20 de aminoacizi diferiți. Nouă dintre aceștia sunt considerați „esențiali”, adică nu pot fi produși de organism și trebuie obținuți prin alimentație.
Reducerea proteinelor vine și cu riscuri
La început, reducerea globală a proteinelor părea să ofere beneficii similare cu cele ale restricției calorice, dar cu riscuri semnificative: printre ele, pierderea masei musculare, mai ales la animalele îmbătrânite. Prin urmare, cercetătorii au simțit nevoia unei abordări mai fine, mai „chirurgicale”, axată nu pe cantitatea totală de proteine, ci pe calitatea acestora.
Așa a apărut întrebarea fundamentală: dacă efectele benefice nu vin de la întreaga proteină, ci de la unul sau mai mulți aminoacizi specifici? Medicul Dudley Lamming și echipa sa au fost printre primii care au căutat răspunsul. Studiind aminoacizii cu lanț ramificat – leucina, izoleucina și valina – populari în suplimentele sportive, cercetătorii au început să testeze efectele fiecăruia în parte. Iar izoleucina s-a dovedit a fi deosebit de interesantă.
Atunci când șoarecii, echivalenți cu vârsta de aproximativ 30 de ani umani, au fost hrăniți cu o dietă în care izoleucina a fost redusă cu aproape două treimi, efectele au fost remarcabile. Animalele au început să piardă rapid din grăsimea corporală, în ciuda faptului că mâncau mai mult decât înainte – semn că organismul lor încerca instinctiv să compenseze lipsa aminoacidului. Cu toate acestea, metabolismul lor s-a accelerat suficient de mult pentru a împiedica îngrășarea. Rezultatul: șoarecii masculi au trăit cu aproximativ 33% mai mult decât cei care au primit o dietă obișnuită, iar femelele au înregistrat o creștere a duratei vieții de aproximativ 7%.
Beneficii pe toate planurile
Dar beneficiile nu s-au limitat doar la durata vieții. Șoarecii din grupul cu dietă săracă în izoleucină aveau un control glicemic mai bun, mușchi mai puternici și mai puține semne de fragilitate în comparație cu ceilalți. În plus, cazurile de cancer – principala cauză de deces în coloniile de șoareci îmbătrâniți – au fost mai rare la masculii care au primit dieta modificată. Un alt efect notabil a fost reducerea hipertrofiei prostatice, o problemă frecventă la animalele vârstnice.
Explicația acestor efecte pare să se lege de un factor central în biologia îmbătrânirii: o proteină numită mTOR, care funcționează ca un senzor celular sensibil la nivelurile de aminoacizi din organism. Atunci când izoleucina este redusă, activitatea mTOR scade, ceea ce duce la reducerea semnalelor de creștere celulară – semnale implicate atât în formarea tumorilor, cât și în procesul general de îmbătrânire. În plus, dieta săracă în izoleucină pare să stimuleze producția unui hormon implicat în termoreglare și investigat pentru potențialul său de a trata diabetul.
Nu este niciodată ”prea târziu” pentru a face diferența
Un aspect notabil al studiului este că dieta a fost introdusă la șoareci aflați deja la mijlocul vieții, nu la vârsta fragedă. Acest lucru sugerează că beneficiile semnificative asupra longevității și sănătății pot apărea chiar și când schimbările alimentare sunt adoptate mai târziu, ceea ce contrazice convingerea că „este prea târziu” pentru a face o diferență.
În ceea ce privește oamenii, este clar că izoleucina nu poate fi eliminată complet din alimentație – este un aminoacid esențial pentru funcții vitale precum sinteza hemoglobinei sau funcționarea sistemului imunitar. Totuși, în societățile occidentale, alimentația obișnuită tinde să furnizeze izoleucină în exces, din cauza consumului ridicat de carne, lactate, ouă și produse pe bază de soia procesată. Studiile realizate în Wisconsin arată că persoanele cu un indice de masă corporală ridicat tind să consume cantități mai mari de izoleucină.
Ajustarea proporțiilor anumitor nutrienți, esențială
Deși nu este realist să trecem toți la o dietă săracă în izoleucină de azi pe mâine, această descoperire aduce o nouă perspectivă în înțelegerea procesului de îmbătrânire. În loc să restricționăm drastic toate proteinele sau caloriile, ar putea fi suficient să ajustăm proporțiile anumitor nutrienți. Modele nutriționale elaborate de echipă sugerează că o dietă bazată mai mult pe legume, cereale integrale și porții moderate de proteine animale ar putea reduce aportul de izoleucină fără a fi nevoie de diete restrictive complicate.
Sunt necesare studii și pe oameni
Pentru că studiul a fost efectuat pe o linie genetică de șoareci variată – mai apropiată de diversitatea genetică umană decât modelele standard de laborator – cercetătorii sunt încrezători că rezultatele se pot traduce și în cazul oamenilor. Totuși, sunt necesare studii clinice controlate pentru a verifica dacă aceleași beneficii se aplică și la oameni. În prezent, echipa investighează dacă scăderile temporare de izoleucină – asemănătoare cu dietele „de tip post” care durează câteva zile – pot activa aceleași mecanisme metabolice benefice.
Specialiștii recomandă reducerea consumului de carne roșie și lactate
Până la confirmarea acestor ipoteze în studii umane, nutriționiștii recomandă deja reducerea consumului de carne roșie și lactate în favoarea leguminoaselor, cerealelor integrale și legumelor – alimente care, în mod natural, conțin mai puțină izoleucină. Acest tip de alimentație nu doar că susține longevitatea, dar contribuie și la prevenirea bolilor cronice.
Ştiri video recomandate
