În urmă cu aproximativ 30 de ani, un fermier australian a început să refacă terenul pe care îl defrișase cândva, după ce copiii săi i-au spus să protejeze natura. Astăzi, 24 de specii de păsări trăiesc pe tot parcursul anului la ferma sa.
Insula King din Tasmania, Australia, este cunoscută pentru terenurile sale agricole verzi, vite și turism.
Dar sub acest peisaj se află o poveste mult mai veche despre pădurile și vegetația nativă care acopereau cândva suprafețe mari ale insulei.
De-a lungul a aproximativ două secole, suprafețe întinse de vegetație au fost defrișate pentru a crea terenuri agricole, relatează ABC News Australia. Aceste schimbări au afectat fauna insulei, mai multe specii native dispărând, iar altele fiind împinse spre extincție.
„Eram genul care defrișa și ardea”
Fermierul Fred Perry a făcut cândva parte din acest proces de defrișare. Crescut într-o cultură agricolă în care vegetația nativă era îndepărtată pentru a face loc agriculturii, el a petrecut ani întregi făcând ceea ce făcuseră înaintea lui mulți alți fermieri.
„Dărâmam copacii și ardeam totul. Eram genul care defrișa și ardea”, spune Perry.
Lucrurile s-au schimbat când copiii săi s-au întors acasă de la școală și i-au spus tatălui lor că trebuie să facă mai mult pentru protejarea mediului.
De aproape trei decenii, Perry și soția sa, Shona Perry, împrejmuiesc anumite părți ale proprietății și replantează suprafețe cu plante endemice și native.
Schimbarea a fost determinată și de un lucru pe care Perry l-a observat pe propriul teren – nu erau prea multe păsări.
„Dacă nu facem ceva, nu vom mai avea nimic din vegetația noastră nativă”, își amintește el.
Fermierul care și-a schimbat direcția
Proprietatea lui Perry este în continuare o fermă funcțională, iar vitele fac în continuare parte din activitate. Însă anumite suprafețe ale terenului au fost rezervate vegetației native.
Familia Perry a folosit atât bani proprii, cât și granturi guvernamentale pentru a împrejmui anumite zone și, în unele locuri, pentru a planta specii native și endemice.
El indică o calitate mai bună a apei din pâraie și existența unor zone de adăpost pentru animale printre beneficiile obținute.
Dar schimbarea de care este cel mai mândru este revenirea păsărilor.
„Lucrul cel mai important de care suntem mândri sunt coloniile de păsări care folosesc în prezent proprietatea”, spune el.
În prezent, Perry folosește păsările ca modalitate de a observa ce se întâmplă pe întregul său teren. El consideră că prezența acestora poate oferi un indicator util al stării ecosistemului proprietății.
„Consider păsările o parte a monitorizării proprietății, pentru că păsările sunt mai inteligente decât noi. Atâta timp cât am aceste colonii de păsări în jur, înseamnă că fac ceva bine pentru ecologia fermei. Păsările știu ce se întâmplă”, spune el.
Criza insulei
Activitatea de conservare desfășurată de Perry are loc pe fundalul unei istorii mult mai ample a schimbărilor de mediu de pe Insula King.
Insula se întinde pe aproximativ 1.000 de kilometri pătrați, însă cercetătorii estimează că mai puțin de 30% din suprafața ei mai este acoperită în prezent de vegetație nativă.
Defrișările au început după sosirea europenilor, la începutul anilor 1800. Vânătoarea de foci a fost urmată de îndepărtarea vegetației, inclusiv prin acțiuni menite să faciliteze navigația.
Presiunea asupra resurselor naturale ale insulei a continuat de-a lungul mai multor generații. Documentele istorice arată că mai multe specii au dispărut după colonizarea europeană.
Populația locală de foci elefant a dispărut la scurt timp după sosirea vânătorilor europeni de foci. Emu-ul de King Island, pisicile marsupiale, wombații și diverse specii de păsări și plante au dispărut, de asemenea.
Defrișările mai extinse au avut loc la mijlocul secolului al XX-lea. Coloniștii militari au folosit utilaje moderne și tractoare pentru a curăța și pregăti terenurile pentru agricultură.
Până atunci, insula trecuse deja prin decenii de presiune asupra mediului, inclusiv incendii.
Mai este mult de făcut
Deși ferma lui Perry s-a schimbat, o mare parte din vegetația nativă a Insulei King rămâne supusă presiunilor.
Suprafețele de vegetație care au mai rămas oferă habitat pentru spinarul brun (Acanthiza pusilla magnirostris), papagalul cu burtă portocalie (Neophema chrysogaster) și scrubtitul de King Island (Acanthornis magna greeniana). Toate cele trei sunt specii amenințate cu dispariția.
Acest lucru face ca vegetația nativă rămasă să fie extrem de importantă pentru fauna sălbatică a insulei.
Munca lui Perry este un exemplu al modului în care proprietarii individuali de terenuri și-au schimbat felul în care administrează anumite zone ale fermelor lor.
El face, de asemenea, parte dintr-o schimbare mai amplă în rândul unor locuitori ai Insulei King.
În prezent, insula are grupuri de voluntari pentru protecția mediului, rezervații, proiecte de monitorizare a păsărilor și inițiative pentru gestionarea buruienilor.
Fermierii și proprietarii de terenuri se numără printre cei implicați în aceste activități.
