"Ne aflăm la finalul unui an în care și de această dată, după o serie întreagă de ani, ura a fost cea care a dominat în societatea românească. Vă propun și sper să vă implicați într-un vot care s-ar putea să fie cel mai important vot pe care l-ați dat în ultimii ani: Cine este românul cel mai bun?
S-ar putea ca întrebarea mea să vi se pară destul de nepotrivită într-o societate în care ne-ar fi foarte ușor să face un top cu cei mai răi români. Vreau să vă propun un exercițiu. Ceea ce se va întămpla nu este doar votul pentru un concurs pe care noi îl lansăm în această ediție.
Cred că ar putea să fie un exercițiu de a-i căuta pe românii foarte buni, iar poveștile pe care le veți vedea, pentru că eu am de fapt opt propuneri, ar putea să fie începutul în a clădi ceva cărămidă cu cărămidă. Cu cât vom fi mai conștienți de cei care sunt mai buni între noi, cu atât cred că ei ar putea să fie niște exemple puternice în societate".
1. Părintele Tănase de la Valea Plopului - VOTAȚI AICI.
Încă de la începutul anilor ’90, părintele Tănase a pus bazele unei comunități de ajutorare a copiilor abandonați, a celor fără părinți și a tinerilor alungați din căminele de copii după ce au trecut de vârsta majoratului.
Mihai Gâdea i-a făcut o vizită și a descoperit lucrurile minunate pe care părintele le face din dragoste pentru oameni și pentru copii în special.
"Am mers într-un loc foarte frumos acolo unde un părinte hrănește în fiecare zi peste 400 de guri. Are 43 de case pe care le-a construit sau pe care le-a luat din Bucovina și cei mai mulți dintre ei sunt copii, dar mai sunt și mamele lor, dar și niște vârstnici.
Nu ați văzut așa ceva! Era un loc gol, între dealuri, și a făcut o minunăție. E unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am trăit, sub aspectul întâlnirii unor oameni", a spus Mihai Gâdea.
Părintele Nicolae Tănase a explicat de unde a pornit totul:
"Nu am avut nicio idee. Am avut un dezastru interior creat de poetul Ioan Alexandru, îndată după decembrie '89, și de la Bobotează încolo, în 1990, am umblat prin maternități și prin secțiile de ginecologie ca să încercăm să oprim măcelul care totuși s-a ridicat la 1.200.000 de copii avortați, inclusiv copii avortați în 8 luni prin cezariană.
Atunci, noi am început să luptăm și într-un an de zile ne-am trezit cu 13 copii în brațe. Și cu echipa aceasta formată de Ioan Alexandru, la Kilometrul 0, la mormântul Sfântului Constantin Brâncoveanu noi ne-am tot adunat, ne-am rugat și am acționat. Și când ne-am trezit cu 13 copii, într-o noapte și o zi, i-am distribuit în sat, neavând nici biserică terminată, nici casă parohială", își amintește părintele Tănase.
2. Nicoleta Şimandan - Arad - VOTAȚI AICI.
Nicoleta Șimandan este românca din Arad care a văzut reportajul jurnalistei Antena 3 Yevgeniya Kironaki despre românii din Ucraina care nu știau că sunt români și a decis să acționeze. Așa a ajuns să salveze viața unei minunății de fată. Kamila.
"A fost un sentiment atât de puternic încât nici nu puteam să stau. Era o zi ploioasă de noiembrie încât nimic nu te încuraja să o iei spre Ucraina, o țară în care nu am fost niciodată, i-am spus soțului meu: Haide să mergem. Simt foarte puternic că trebuie să ajungem acolo. Nu știu de ce. Vom lua legătura cu familia Pătraș ca să vedem ce nevoi ar fi în acea localitate. Mai urgente pe care trebuie să le rezolvăm. Sunt familii care nu ai nici sobe, era noiembrie, începea frigul și zăpadă. Niște sobe e nevoie, niște îmbrăcăminte, niște alimente. Nu am simțit că trebuie să mă bat pentru această viața. Mi-am dat viața în mâna lui Dumnezeu pur și simplu. Am fost într-un moment în care am fost la limită. Și în acel moment îmi aduc aminte rugăciunea mea către Dumnezeu, de abandonare completă: Doamne, nu știu care e planul tău pentru mine, care e sensul vieții mele pe acest Pământ. I-am spus: Doamne, vreau să văd că tu ai un plan cu viața mea! Minunea s-a întâmplat cu mine. Aveam eu planurile mele, agenda mea de ce trebuie să fac pentru a crește, dar în acel moment mi-am spus așa: Doamne, vreau să fiu glasul celui care nu ar glas! Vreau fa tu să-ți împlinești planul pe care tu îl ai cu mine.
Ajungând în Ucraina, știu că era noapte și ea mi-a ieșit în cale cu doi copilași, avea un trup atât de firav. Am coborât din mașină, dârdăia de frig, am luat-o în brațe și acel moment m-a impactat atât de mult. Am întrebat familia Kamilei și pastorul John: Mi-au spus că nu are nicio șansă. Medicii au spus că este la limită. Nu știam cum va continua povestea. Dar ea a rămas în sufletul meu atunci. Venind din ucraina în România, mi-au amorțit picioarele. Toți ai mei mi-au zis: Trebuie să te vadă un medic din Ungaria. Cu o zi înainte să ajung la medicul din Ungaria mi-a venit imaginea Kamilei în minte. Mi-am zis: E șansa Kamilei! Trebuie să fac rost de RMN-ul ei. Poate și pentru ea este o șansă. Nu aveam niciun gând vizavi de mine. Parcă simțeam că e pentru ea. Medicul de acolo mi-a spus: Se poate face, dar e operație foarte riscantă. M-am prins de firul acela de speranță și credeam din toată inima că lucrurile pot să se întâmple frumos! Dumnezeu a pregătit atât de frumos lucrurile, Dumnezeu mi-a pus lucrurile în brațe și mi-a spus: Ia-le!"
Nicoleta Șimandan a povestit la Sinteza zilei cum s-a luptat pentru a o salva pe Kamila de la o moarte sigură:
3. Preotul Iustin de la Rădăuți - VOTAȚI AICI.
Sub păstorirea preotului Iustin, în cei 22 ani de stăreţie, la Mănăstirea Bogdana s-au făcut lucrări cum în foarte puţine mănăstiri din ţară şi străinătate s-au mai făcut de la Revoluţie şi până în prezent. S-a împrejmuit mănăstirea cu zid de incintă, dându-i acesteia aspect de cetate; s-a construit în incinta acesteia, pictat şi înfrumuseţat cu mobilier din lemn de stejar sculptat, veşminte şi Sfinte odoare din argint aurit o preafrumoasă biserică cu hramul „Sfântul Ierarh Leontie”; s-a construit un corp de chilii pentru monahi, cu spaţii pentru stăreţie, birouri, camere de protocol şi arhondaric; s-a construit clădirea dispensarului, prevăzut cu cabinete pentru diferite specialităţi (laborator pentru analize medicale, cabinet de kinetoterapie şi pentru măsurarea osteoporozei ş.a.); s-a costruit o sală generoasă de prăznuire, ateliere pentru prelucrarea lemnului şi de sculptură, garaje etc.
După finalizarea unora dintre aceste obiective, şi în paralel cu altele, în anul 2001 părintele arhim. Iustin a început construirea a ceea ce este definitoriu pentru Mănăstirea Bogdana, şi anume a Aşezământului social-caritabil „Sfântul Ierarh Leontie”. Acest aşezământ se desfăşoară pe o suprafaţă de 3,6 ha şi cuprinde biserica cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, clopotniţa, troiţa „Maica Domnului – Ocrotitoarea României”, unsprezece case pentru cei 120 de copii instituţionalizaţi şi un corp administrativ, prevăzut cu birouri, cabinete medicale, bibliotecă (22.000 volume), sală de spectacole, ateliere de pictură, săli de învăţat, ateliere de creaţie, sală de calculatoare, ateliere de ţesut şi cusut, spaţii pentru expoziţii de pictură, magazii pentru cazarmament şi depozite, bucătărie, camere frigorifice, beciuri, sală de mese cu autoservire, sală de mese pentru protocol, spaţii de locuit pentru studenţii proveniţi din aşezământ şi pentru copiii premianţi, săli de studiu şi pentru înregistrări, brutărie, spălătorie, centrală termică.
4. Profesorii de la Fundația Pavel - VOTAȚI AICI.
Profesorii de la Fundația Pavel au descoperit câtă nevoie este de școală în spitalele pentru copii.
"Am văzut că foarte mulți copii abandonau școala pentru că, una, nu se mai întorceau - râdeau colegii de ei, a doua, nici nu putea să treacă clasa pentru că aveau absențele și multe goluri", a spus doamna Lucia, profesorul de Română.
A ieșit la pensie înainte de termen ca să aibă timp să se ocupe doar de copiii din spital. A adunat în jurul ei câțiva profesori și învățători inimoși care au acceptat să fie parte a acestui proiect fără să primească niciun ban - doar de dragul copiilor care luptă să trăiască.
5. Părintele Dan Damaschin de la Iași - VOTAȚI AICI.
Părintele Damaschin l-a avut ca mentor pe starețul Ilie Cleopa, de la Mănăstirea Sihăstria, cel care i-a transmis mai departe iubirea față de semeni, și în primul rând, iubirea față de Dumnezeu.
Iubește nespus copiii și face totul pentru a le alina suferințele și pentru a le deschide drumul în viață.
„Să ne punem în pielea copilului puțin. Copiii care ar putea să numere pe degete de câte ori s-au ridicat sătui de la masă, au stat o săptămână la restaurant și au mâncat pe săturate.
Copiii care, din cauza muncii la care sunt supuși rar apucă să se joace cu mingea, au stat în mare până s-au săturat de apă”, spun părintele Damaschin.
