”Dragi prieteni, vă doresc un An Nou în care înțelepciunea să ne guverneze. Vă doresc să fiți sănătoși și să nu aveți prea des motive să vă enervați. Deși știu că și anul viitor vom vedea, din nou, oportunism, duplicitate și prostie. Scriam, la un moment dat, că dialogul devine un exercițiu tot mai rar, iar violență verbală – noua formă de ”comunicare". ”Sferele de putere", interne și externe, se redefinesc. Scăderea încrederii în viitor înseamnă, din păcate, chiar scăderea încrederii în noi înșine.
(...) Si anul acesta suntem la Predeal. A nins si peisajul este superb. Citesc John Grisham – carti politiste si imi sterg din memorie supararile. Si incerc sa-mi dau din nou curaj pentru a incepe, cu speranta, un An nou” a scris Adrian Năstase, pe blog.
Totodată, fostul premier a repostat pe blog un mesaj publicat în urmă cu patru ani, pe care îl consideră ”extrem de actual”.
„Ca de obicei, la cumpăna dintre ani, doresc să vă multumesc pentru că imi sunteti aproape. Si de-a lungul ultimilor douăsprezece luni am format o familie solidă, cu fii risipitori – care vin si apoi dispar -, cu bunici cicalitori, cu rude din străinătate, cu intelepti, cu incapătânati, cu… Din această familie au lipsit insa talibanii, au lipsit injuraturile (cu putine exceptii). Au lipsit ideile fixe (cu câteva exceptii). Probabil, cândva, serviciile de informatii sau vreun doctorand curios vor face analiza celor aproximativ 200000 de comentarii postate aici. Ce concluzii se vor putea trage din acest esantion de ‘societate românească’? E greu de spus… Uneori au existat doar monologuri, adeseori s-au infiripat dialoguri. Multi dintre cei care scriu aici au propriile experiente, propriile povesti de viată. Incetul cu incetul, profilul fiecarui anonim se contureaza – preferinte, tabieturi, stil de viată, optiuni politice, gusturi muzicale, cinematografice.
Mă uit pe diverse forumuri, site-uri, bloguri, pe facebook. Mai ales pe facebook. Cel mai adesea mă ingrozeste ce văd, ce citesc acolo. Injurii, obscenităti, ascunse in spatele câte unui nick name. Frustrări de tot felul ale unor oameni supărati pe viată. Pe viata lor. Adeseori, români care s-au bucurat să plece din tară pentru a strânge bani pentru ei si pentru familie. In ultimii ani, criza economică, cresterea numărului de refugiati – care a dus la o „ofertă” mai avantajoasă de fortă de muncă ieftină – i-au marginalizat si mai mult. S-au angajat pe un anumit drum, acum le este greu să se intoarcă, copiii – unii – sunt la scoli, acolo, altii s-au obisnuit să stea la bunici. Multe familii s-au destrămat, intre atătea drumuri si tentatii. Si atunci se razbună. Pe cei de acasă, in general. Pe oamenii politici, cel mai adesea. Aruncând cu pietre pe facebook. Anonimi. Atunci cănd ajung in fata calculatorului. O nouă formă de betie a celui permanent nemultumit. O formă specială de invidie care vrea să distrugă. O formă de răutate socială indreptată impotriva tuturor.
(...) A ajuns la maturitate o generatie de „intelectuali” specialisti in lectii de dirigentie, doctori in anti-comunism. De aceea, comunismul si comunistii trebuie re-inventati zilnic pentru ca ei să aibă obiectul muncii. Incapabili sa construiasca, propagandisti ai internationalismului capitalist. Un batalion de Che Guevara ai revolutiei capitaliste mondiale. Pentru ei, Romania ar trebui sa fie constructia pe care sa o ofere, periodic, drept ofrandă, patronilor lor spirituali. Obtinând, din când in când, călătorii cu avionul, diplome de la ambasade străine, nominalizări la diverse premii internationale, dar si incurajări pentru a continua să distrugă.
(...)Dragi prieteni,
cum spunea filozoful, nu ne scăldăm de două ori in apele aceluiasi râu. Viata merge inainte…Incerc, de fiecare dată, in ultima zi din an, să trec in revistă cele 365 de zile. Imi pregătesc agenda pentru anul următor. Mă bucur pentru băietii mei, care si-au ales drumul…”, scria Adrian Năstase, în urmă cu 4 ani.
