Iranienii au reacţionat la atacurile israeliene cu furie şi teamă, unii îndemnând la represalii, în timp ce alţii se tem că acest conflict va aduce şi mai multe greutăţi pentru o țară obosită de crize, relatează Reuters, citat de Agerpres.
Cu Teheranul şi alte oraşe zguduite de o noapte de lovituri aeriene israeliene, unii au declarat că intenţionează să plece în Turcia vecină, pregătindu-se pentru o escaladare după ce Israelul a semnalat că operaţiunea sa va continua „atâtea zile câte va fi nevoie”.
„M-am trezit după o explozie asurzitoare. Oamenii de pe strada mea au ieşit panicaţi din case, eram cu toţii îngroziţi”, a declarat Marziyeh, de 39 de ani, din oraşul Natanz, unde se află unul dintre siturile nucleare iraniene şi unde au fost raportate explozii. „Sunt profund îngrijorată pentru siguranţa copiilor mei dacă această situaţie se agravează”.
Într-un prim val de panică, unii iranieni s-au grăbit la bănci pentru a retrage numerar.
Masoud Mousavi, în vârstă de 51 de ani, un angajat pensionar al unei bănci, a declarat că a aşteptat să se deschidă casele de schimb „pentru a putea cumpăra lire turceşti şi a-mi duce familia acolo pe uscat, deoarece spaţiul aerian este închis”.
„Sunt împotriva oricărui război. Oricărei lovituri care ucide oameni nevinovaţi. Voi rămâne în Turcia cu familia mea până când această situaţie se va încheia”, a declarat el, din oraşul Shiraz.
Iranienii s-au obişnuit cu turbulenţele, de la Revoluţia islamică din 1979, care l-a înlăturat pe şahul susţinut de SUA şi a adus clerul la putere, şi de la războiul cu Irakul din anii 1980, la represiunea dură a protestelor anti-guvernamentale şi la anii de sancţiuni occidentale dureroase.
Unii opozanţi ai teocrației musulmane aflată la putere în Iran şi-au exprimat speranţa că atacul Israelului ar putea duce la căderea acesteia, deşi un rezident din Teheran a declarat că sprijină represaliile iraniene, chiar dacă nu este un susţinător al regimului de dictatură religioasă.
„Nu ne putem permite să nu răspundem. Fie ne predăm şi ei ne iau rachetele, fie le lansăm. Nu există altă opţiune, iar dacă nu o facem, vom ajunge să le predăm oricum”, a spus el, plin de furie în faţa atacurilor Israelului.
Reprezentanţii a două case de schimb valutar din Teheran au declarat că acestea au fost mai aglomerate decât de obicei, deoarece oamenii s-au grăbit să cumpere valută străină în urma atacului.
„Am trecut deja prin atât de multe. Nu susţin atacul Israelului şi înţeleg că liderii iranieni simt nevoia să riposteze”, a declarat profesoara pensionară Fariba Besharati, în vârstă de 64 de ani, care locuieşte cu copiii şi cei doi nepoţi în Tabriz. „Dar cum rămâne cu noi? Nu am îndurat destulă suferinţă?”.
Mulţi iranieni încă mai cred în dreptul Iranului la un program nuclear civil, dar unii au afirmat că acesta costă acum ţara prea mult.
„Preţul pe care îl plătim este prea mare. Iar acum, un atac militar, nu, nu vreau mai multă suferinţă”, a declarat Mohammadreza, 29 de ani, profesoară în oraşul Chalus, din nord.
Dificultăţile economice şi restricţiile politice şi sociale au alimentat protestele împotriva teocrației în ultimii ani, în special în 2022, când tânăra Mahsa Amini a fost ucisă cu sălbăticie de reprezentanții așa-zisei „poliții a moralității” a regimului iranian. Femeia purtase „incorect” vălul islamic.
Martori din mai multe oraşe, inclusiv Teheran, au declarat că agenţi în civil şi forţe de poliţie au fost desfăşuraţi pe străzi. Casta religioasă de la conducerea Iranului se confruntă cu o multitudine de alte crize, de la penuria de energie şi apă, la prăbuşirea monedei şi furia tot mai mare a opiniei publice faţă de dificultăţile economice, cauzate în mare parte de sancţiunile SUA privind programul nuclear şi de proasta gestionare economică.
Cu toate acestea, conducerea clericală are în continuare o stăpânire puternică asupra ţării, susţinută de forţe de securitate loiale.
Ali, al cărui tată a fost ucis în timpul războiului de opt ani dintre Iran şi Irak, a declarat că este gata să îşi sacrifice viaţa pentru teocrația iraniană.
„Sunt membru al (miliţiei de voluntari) Basij. Voi lupta şi voi muri pentru dreptul nostru la un program nuclear. Israelul şi aliatul său, America, nu ni-l pot lua cu aceste atacuri”.