Antena 3 Politică Programul politic al USR. Nicușor Dan, despre viziunea pentru România pe care partidul o propune alegătorilor

Programul politic al USR. Nicușor Dan, despre viziunea pentru România pe care partidul o propune alegătorilor

05 Oct 2016   •   14:30
Programul politic al USR. Nicușor Dan, despre viziunea pentru România pe care partidul o propune alegătorilor

Nicușor Dan și Uniunea Salvați România au lansat, miercuri, 5 octombrie 2016, programul politic la USR, „care este, în același timp, viziunea pentru România pe care partidul o propune alegătorilor”.

Într-o conferință de presă care a fost transmisă și pe pagina de Facebook a liderului USR, Nicușor Dan a prezentat aspecte din programul politic și a făcut o serie de anunțuri privind componența listelor de candidați pe care USR le va depune pentru Parlament.

PROGRAMUL USR (sursă usr.ro

1. TRANSPARENȚĂ TOTALĂ

a) Lupta cu furtul și corupția

b) Războiul cu birocrația

c) Transparența totală

d) e-Guvernarea

2. INDUSTRIA MODERNĂ

a) Reindustrializarea modernă

b) Clusterele industriale

c) Susținerea antreprenoriatului

d) Know-how din diaspora

3. AGRICULTURA MICILOR FERMIERI

a) Încurajarea asocierii fermierilor

b) PNDR și Codul Civil

c) Intrarea pe piață

d) Creditarea și asistența socială

4. ÎNVĂȚĂMÂNTUL PERFORMANT

a) Susținerea profesorilor

b) Reforma programei

c) Școlile profesionale

d) Învățământul superior

5. CULTURA VIE

a) Promovarea antreprenoriatului cultural

b) Statutul artistului

c) Reforma instituțiilor publice de cultură

d) Patrimoniul național - resursă de dezvoltare locală

6. SĂNĂTATEA PUBLICĂ

a) Creșterea nivelului de finanțare

b) Inversarea piramidei serviciilor în domeniul sanitar

c) Managementul eficient

d) Personalul medical

e) Digitalizarea sistemului

f) Programe de prevenție

7. TRANSPORTUL RAPID

a) Competența administrativă

b) Planurile europene

c) Interconectarea Moldovei

d) Transportul maritim și fluvial

8. ENERGIA ȘI MEDIUL

a) Energia electrică

b) Energia termică

c) Protejarea mediului

9. ROMÂNIA ÎN LUME

a) Uniunea Europeană

b) Spațiul Schengen

c) Vecinii

d) Republica Moldova

e) NATO și apărarea națională

 

1. TRANSPARENȚĂ TOTALĂ

Trăim într-o țară democratică, cu resurse naturale bogate și cu oameni talentați, inimoși și care muncesc din greu. Dar suntem săraci prin comparație cu vecinii și cu posibilităţile noastre. Calitatea vieţii este încă scăzută, unii dintre noi trăiesc la limita sărăciei, în condiţii de locuire improprii, în comunităţi prost administrate care îngreunează traiul zilnic, printre betoane şi maşini. Întrebarea firească, pe care ne-o punem cu toții, este: De ce trebuie să fie așa?

a) Lupta cu furtul și corupția

De 27 de ani, banii publici sunt furați sistematic de politicienii care s-au succedat la conducerea țării. Nu contează că au fost de dreapta sau de stânga sau pseudo-independenți. Toți politicienii care au condus România au servit în primul rând interesele de partid și de grup. Avem bani, dar sunt furați sau irosiți. Când Primăria Bucureștiului plăteşte pe o floare de 300 de ori mai mult decât prețul pieţei, răspunsul nu poate fi altul decât corupţia politicienilor. La fel se întâmplă peste tot în țară.

Milităm pentru un sistem electoral democratic, care să nu îngrădească accesul la demnitatea publică. În acest sens, susținem reducerea numărului de semnături necesare propunerii candidaturilor la toate tipurile de alegeri; permiterea existenţei partidelor locale la nivelul localităților, prin condiționarea existenţei partidului local de prezentarea de candidaturi exclusiv în localitate; alegerea primarilor și a președinților de consilii județene din două tururi de scrutin; stabilizarea listelor electorale în corelație cu stabilizarea datelor din Registrul Naţional de Evidenţă a Persoanelor; și reducerea pragurilor electorale.

De asemenea, milităm pentru anularea pensiilor speciale, care nu au nimic de a face cu contribuția la sistem, și pentru ridicarea imunității parlamentarilor pentru activități care nu au nici o legătura cu libera exprimare a opiniilor politice.

Luptăm împotritiva corupției printr-un sistem de justiție independent, puternic şi predictibil pe care îl vom susține mereu, dar și printr-o creștere a transparenței funcționării instituțiilor statului și a cheltuirii banului public. Deşi s-au făcut eforturi pentru unificarea practicii judecătoreşti de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin digitalizarea procesului judiciar, este necesar să continuăm această direcţie prin publicarea on-line a tuturor hotărârilor pronunțate.

Credem că sunt încă lucruri de făcut în reforma justiţiei precum o evaluare reală şi transparentă a activității judecătorilor şi procurorilor, reducerea perioadei de soluționare a litigiilor prin mărirea numărului de judecători, accesul on-line al justițiabililor la propriul dosar. Ne propunem să creăm instituţii funcţionale, nu producătoare de hârtii, care să transpună în realitate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, în condiţiile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională a României, Curtea Europeană de Justiţie constată încălcări ale acestora prin decizii care rămân, de multe ori, fără urmări.

Propunem o reformă a achizițiilor publice care legislează standardizarea preţurilor la care autorităţile publice pot achiziţiona bunuri şi servicii de uz curent cât și aplicarea strictă a unei “liste negre” care să conțină firmele și acționarii acestora care au fraudat deja statul. Propunem de asemenea sisteme de analiza automatizată constantă a achizițiilor făcute de diferite instituții ale statului, în diferite unități administrative sau structuri centrale, pentru a detecta anomalii cum ar fi diferențe semnificative de preț pentru aceleași bunuri sau servicii, cantități foarte diferite de aceleași bun pe cap de locuitor, sau detectarea situațiilor când o companie domină o anumită categorie de achiziții publice, și publicarea acestor informații.

Contractele de achiziții și lucrări publice trebuie să aibă prevederi clare legate de livrabilele așteptate, de modul de lucru între executanți și consultanți, etape clare de realizare cu informări publice periodice privitor la stadiul de realizare și raportarea spre public a rezultatelor după completarea proiectului.

b) Războiul cu birocrația

Chiar și atunci când nu se fură, lucrurile merg încet sau deloc, blocându-se undeva în multiplele straturi ale birocrației. Lipsa de priorități instituţionale clare duce la irosirea banului public, iar incompetența poate face la fel de mult rău ca furtul și corupția.

Este nevoie să fie adoptată, după ani de amânare, grila unică de salarizare în sistemul public, concomitent cu o evaluare generală a administrației publice, după criteriile managementului administrativ performant: definirea justă a rolului și scopului instituțiilor, scăderea numărului de instituţii contradictorii sau redundante, gradul de îndeplinire al obiectivelor instituţionale până în prezent, evaluarea periodică a departamentelor în funcție de regulamentele de organizare și funcționare ale instituțiilor și a funcționarilor publici în funcție de fișa postului.

Luptăm, de asemenea, pentru stabilirea de priorități publice clare și pe termen lung și cheltuirea banilor în acord cu aceste priorități. Este imperios necesară stabilirea consensuală de strategii naționale pe domeniile cheie: educație, sănătate, reforma administrației, transporturi, cu planuri operaționale clare, publicate pe site-urile ministerelor de resort, astfel încât orice cetățean să poată urmări îndeplinirea obiectivelor în termenele asumate, iar proiectele de investiții să fie implementate de-a lungul timpului indiferent de cine câștigă alegerile

c) Transparența totală

Credem într-o transparență totală a instituțiilor publice: orice nu este în mod explicit secret din motive legale trebuie să fie transparent,accesibil oricărui cetățean, oricând, în mod facil, de preferință publicat online sau într-un format electronic, fără a fi nevoie să fie cerută informația în mod expres și fără termeni ridicoli de așteptare (30 – 60 zile pentru cea mai simplă informație). Când societatea civilă are acces la informații, problemele vor fi găsite și semnalizate mai repede și mai eficient.

Propunem o reformă radicală a accesului la informații, care constă în instituirea unor standarde prin care instituțiile statului, centrale și locale, să fie obligate să publice constant informaţiile aferente funcționării lor în format electronic structurat (de exemplu XML sau CSV) și nu foi scanate care nu poti fi procesate electronic și pe care este practic imposibil de făcut corelații și analize. Aceste date trebuie să includă cel puțin: bugetele (cu toate amendamentele și ajustările); toate cheltuielile; organigramele și toate numirile și promovările; semnarea, amendarea prin acte adiționale precum şi închiderea și momentele principale ale execuției tuturor contractelor cu furnizorii de servicii și bunuri.

Datele trebuie să fie publicate în mod constant, cât mai prompt, dar și consolidate pe tipuri de activități, astfel încât oricine să le poată studia și analiza (de ex, trenduri în timp pe categorii de cheltuieli).

d) e-Guvernarea

Vom susține un efort intens de modernizare a fluxurilor informatice și a sistemelor informatice din administrația publică, inclusiv prin folosirea resurselor de software deschis (FOSS – Free and Open source software) pentru a evita dependența de anumiți furnizori, a asigura transparență soluțiilor informatice și a permite reutilizarea lor de la o instituție publica la alta.

În acest scop, agenda digitală a României trebuie să conțină ca prioritate absolută operaţionalizarea Coordonatorului pentru Tehnologia Informației (CTI) înfiinţat printr-un memorandum în iulie 2016 şi a task force-ului de simplificare administrativă aflat acum sub egida Cancelariei primului ministru.

Având în vedere faptul că strategia digitală a ministerelor suferă din cauza lipsei de coerență, propunem adoptarea unei strategii comprehensive de dezvoltare și asigurare a interoperabilităţii sistemelor informatice publice şi implementarea cât mai rapidă a conceptului de CTI la toate nivelele – guvernamental, ministerial, local – prin organizarea unei structuri unice și independente la nivel central care să organizeze proceduri de achiziție publică de soluții IT transparente și să evite pe cât posibil ca anumiți furnizori de soluții informatice să țină “captive” autoritățile publice beneficiare.

Odată pus în funcțiune acest plan, se vor dezvolta cît mai multe servicii electronice ca să reducă pe cât posibil interacțiunea cetățeanului cu funcționarul de la ghișeu. Aceleași propuneri le avem pentru administrațiile publice locale care trebuie încurajate să se grupeze pentru a putea avea servicii IT performante și a organiza proceduri de achiziție publică pentru servicii standardizate și performante în domeniul informatic.

2. INDUSTRIA MODERNĂ

În același timp cu eforturile de eliminare a obstacolelor (furt, ineficiență), luptăm pentru reconstrucția României. Inovația este inima dezvoltării. Așa s-a ajuns de la sapă la tractor și de la mașina de scris la calculator. Dezvoltarea si inovația sunt procese continue, iar țările care își opresc inovarea, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, rămân în urmă.

a) Reindustrializarea modernă

După succesul economic al Chinei, opțiunile țărilor în curs de dezvoltare au devenit și mai limitate. Producția industrială de tehnologie joasă (care cere capital puțin) și forță de muncă ieftină (care cere educație puțină) au devenit atuuri aproape imbatabile ale Chinei. În același timp, țările industrializate își creează avantaje din ce în ce mai greu de egalat prin producția de tehnologie foarte înaltă (ex. Germania, Japonia, SUA) și prin inovarea continuă mai ales în domeniul biomedical, al informațiilor și telecomunicațiilor. Deși multe locuri de muncă sunt transferate către țări mai puțin dezvoltate, profiturile și valoarea tehnologiei și de know-how rămân în țările avansate.

Confruntată cu aceste două extreme, România trebuie să adopte o strategie industrială bazată pe tranziția spre industrii de tehnologie medie și înaltă și să exploateze din plin potențialul de a deveni un Sillicon Valley al Europei de sud-est și un hub industrial, logistic și de transport între Asia și Europa.

Reindustrializarea modernă a României este cea mai înaltă prioritate economică și strategică.

Unul dintre cele mai puternice trenduri mondiale care se va prelungi mult in viitor este generarea de cantități de date enorme în toate sectoarele economice. Capacitatea de colectare și prelucrare a informațiilor va fi avantajul decisiv al viitorului. România trebuie să ia decizia de a deveni un lider mondial în științele datelor. Pe această coloană vertebrală se pot baza mii de companii noi în industrii diverse, de la genetică la roboți industriali.

Revoluția IT a avut un impact profund asupra tuturor sectoarelor economice din lume, ducând la fragmentarea proceselor de producție și distribuirea geografică a părților. Nu se mai poate vorbi de sectoare, ci de competențe. Acum, designul se face în California și producția în China; sau designul se face în Franța și producția în România. Vrem ca România să preia și activitățile cu cea mai mare valoare adăugată din lanțul de producție, cum ar fi invenția, designul și crearea de prototipuri pentru producție. Altfel, rămânem doar o țară de outsourcing.

b) Clusterele industriale

Unele activități pot fi și trebuie realizate de către mediul privat; altele necesită o strategie națională pe termen lung. De exemplu, decodarea în întregime a genomului uman s-a făcut printr-o inițiativă vizionară a statului american; rezultatul însă a creat o industrie privată de mare valoare adăugată și fără egal în lume. Franța, Germania, Canada sunt exemple de țări care au priorități industriale strategice, cum ar fi economia digitală, energia regenerabilă sau mobilitatea inteligentă.

În mod similar, statul român trebuie sa susțină prin toate instrumentele disponibile (inclusiv investițiile directe, parteneriatele public-privat, fiscalitatea, atragerea de investiții străine, dar mai ales obținerea și difuzarea de informații cu privire la industrii și activități profitabile) consolidarea clusterelor industriale in jurul întreprinderilor, universităților și centrelor de cercetare existente și să încurajeze creșterea unor industrii noi și de mare valoare adăugată (cum ar fi: dispozitive medicale și nanotehnologie la București, big data și biotehnologie la Iași, semiconductori la Cluj etc).

O economie puternică este o economie diversă și cu interacțiuni de mare intensitate între firme. Aceste interacțiuni în clustere generează efecte macroeconomice de amploare date fiind reducerea costurilor – prin mărirea producției, scăderea costului de transport și tranzacționare, oferta de produse și servicii customizate și specializate – și difuzarea de expertiză și resurse umane calificate.

c) Susținerea antreprenoriatului

Susținerea antreprenoriatului este vitală oricărei economii dinamice, însă până acum a fost înțeleasă într-un mod limitat. Programele de educație în afaceri susţinute de mentori și investitori determină succesul real pe termen lung al startup-urilor.

Într-un ecosistem, interacțiunile sunt la fel de importante ca şi componentele, incubatoarele de afaceri cu cel mai mare succes din lume sunt cele formate în jurul unor oameni cu experiență și succes (de ex. Paul Graham și Y Combinator). În lipsa interacțiunilor, rămânem doar cu o grădină zoologică, adică doar cu puţine exemple de succes.

Așadar, resursa cea mai importantă pentru antreprenori este expertiza celor care au reușit și educația de afaceri. Există deja mulți antreprenori care au reușit în România în mod corect, prin inovație, investiții și muncă. Propunem atragerea lor în viața publică și civică pentru a-i învăța și pe alții cum să reușească prin instituirea de programe de educație și crearea de pachete de informații gratuite pentru antreprenori atunci când își înființează o afacere.

În plus, susținem măsuri care au în vedere grupuri specifice, cum ar fi susținerea companiilor mici si medii pentru participarea prin asociații la proiecte guvernamentale, susținerea antreprenoriatului în facultăți prin oferirea de spații de lucru tinerilor antreprenori și crearea unui fond pentru susținerea startup-urilor tehnologice și de cercetare avansată. În plan educațional, susținem investițiile în programe de reconversie profesională (vouchere de cursuri, programe în parteneriat cu companiile IT) axate pe ITC adresate tinerilor sub 35 de ani care au absolvit specializări fără cerere pe piața de muncă.

Antreprenorii pot fi de asemenea ajutați prin activitatea mai intensă a camerelor de comerț ale României mai ales în țările UE (pe model francez sau olandez) pentru a asigura și dezvolta piețe de desfacere pentru afacerile românești, și prin simplificarea interacțiunii lor cu administrația publică (măsuri cum ar fi taxa unică, desfășurarea activității ca persoană fizică autorizată).

d) Know-how din diaspora

Fenomenul de brain drain afectează disproporționat țările în curs de dezvoltare. Eforturile guvernelor de a-i atrage pe acești cetățeni să se întoarcă în țările lor de origine sunt destinate eșecului: prestigiul, resursele și compensația materială disponibile acestor oameni la instituțiile de top din lume sunt imposibil de egalat.

Dar românii din diaspora trebuie văzuți ca un câștig! Diaspora română este o resursă enormă, o rețea de influență imposibil de construit, imitat sau cumpărat. Românii din străinătate au un atașament puternic față de țară și ar fi fericiți să poată ajuta România în mod concret și strategic de unde sunt ei. Trebuie doar să exploatăm această resursă care așteaptă.

Propunem instituirea de programe multiple și diverse prin care specialiștii români să poată participa fără să se întoarcă în țară. Această participare poate lua multe forme, printre care contribuția de know-how tehnic și relații de afaceri, facilitarea accesului românilor din țară la conferințe și târguri internaționale, promovarea afacerilor românești în străinătate și participarea în bordurile afacerilor românești în capacitate de mentori.

Această soluție a fost aplicată cu mare succes de Taiwan și Israel, printre alte țări, și noi putem învăța multe din experiența lor.

3. AGRICULTURA MICILOR FERMIERI

Agricultura nu este doar o problemă economică, ci și una socială. România are o populație rurală numeroasă (45% din totalul populației, comparat cu media de 25% în UE), o mare parte din ea trăind din agricultură de subzistență. Proprietatea de pământ pe cap de locuitor este atât de mică și pentru că sunt atât de multe persoane care încă mai trăiesc din agricultură. Industrializarea și urbanizarea modernă a țării vor contribui la reducerea populației ocupate în agricultură, dar sunt necesare și măsuri de dezvoltare a agriculturii micilor fermieri și de reducere a sărăciei.

a) Încurajarea asocierii fermierilor

După anii 2000, în România s-a dezvoltat agricultura industrială de mare productivitate. Din păcate, aceste exploatații nu au generat creșterea veniturilor locuitorilor, ci dimpotrivă: cea mai mare sărăcie se observă în zonele agricole dezvoltate la scară industrială.

În același timp, agricultura de subzistență se desfășoară pe suprafețe foarte mici de pamânt, iar fărâmițarea proprietății agricole este factorul care contribuie cel mai mult la menținerea veniturilor scăzute în agricultură și la perpetuarea sărăciei rurale de la o generație la alta, afectând în prezent aproximativ trei milioane de români.

În România, doar 1% dintre fermieri sunt membrii unei asociații, comparativ cu media UE de peste 50%. Contrar presupunerilor propagate în discursul public, absența asocierii nu se datorează mentalităților (de ex: trauma comunismului), cât opțiunilor economice care sunt oferite țăranilor. La momentul actual, asocierea duce frecvent la dubla impozitare (a asociației și a fermierului membru). Aceste obstacole trebuie înlăturate și în locul lor impuse măsuri favorabile asocierii.

Încurajăm îndeosebi asocierile între fermieri menite să le asigure accesul la piață, la credite și la negocieri colective cu producătorii de semințe, combustibil și alte materii necesare.

b) PNDR și Codul Civil

Producția agricolă depinde în mod critic de eficiența factorilor implicați: suprafața de teren, gama de mașini și utilaje agricole și mâna de lucru. Creșterea suprafeței exploatațiilor agricole și restrîngerea fenomenului agriculturii de subzistență este o prioritate de prim rang și o strategie națională pe termen lung în acest sens, cu componente de stimulare economică și legislative (inclusiv prin modificarea Codului Civil).

Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) oferă o șansă de creștere pentru fermierii de subzistență și de consolidare pentru fermierii mijlocii. Din păcate, pragul de eligibilitate la PNDR de 8.000 de euro producție standard îi lasă pe 97% din fermieri fără ajutor. Susținem coborârea acestui prag la 4.000 de euro producție standard. Asistența PNDR sub formă de mașini agricole, educație agricolă și servicii de consiliere și consultanță este vitală dezvoltării satelor.

Propunem, de asemenea, debirocratizarea PNDR astfel încât măsurile de finanțare existente să poată fi accesate. Este foarte greu pentru un țăran cu gospodărie mică să obțină toate aprobările, autorizațiile, fișele, registrele etc cerute și astfel în fiecare an rămân zeci de milioane de euro necheltuiți pentru că nu se depun suficiente proiecte. Este necesar un audit al sistemului în urma căruia să se acorde mult mai ușor finanțările, să se elimine mult din aparatul birocratic al PNDR și să fie accentuat controlul ex-post.

c) Intrarea pe piață

Intrarea pe piață presupune procesarea produselor agricole și comercializarea lor. Cu cât aceste procese sunt mai bine organizate, cu atât mai mari sunt veniturile fermierilor din activitatea lor, dat fiind că valoarea adăugată a produselor finite este considerabil mai mare decât valoarea materiilor prime. Însă ambele activități necesită resurse de capital și know-how nedisponibile fermierilor mici.

Prin asociere, micii producători locali pot intra pe piață prin intermediul unei organizații cu management profesionist și putere de desfacere pe lanțuri comerciale scurte (desfacere locală) sau lungi (desfacere națională). Susținem stimulentele pentru înființarea de asociații între fermieri și de parteneriate ale asociațiilor cu autoritățile publice locale și ONG-uri pentru o mai bună integrare pe piață a producătorilor locali.

Susținem de asemenea asistența financiară acordată fermierilor pentru stocarea și procesarea produselor agricole la standardele UE și serviciile de formare profesională, consiliere și informare adaptate nevoilor fermierilor mici și medii.

d) Creditarea și asistența socială

Lipsa instrumentelor de finanțare adecvate activității agricole este un alt obstacol important in calea dezvoltării rurale. Dobânzile practicate pentru creditul agricol sunt prohibitive, cei mai mici fermieri fiind obligați să plătească cele mai mari dobânzi pentru creditele operaționale din cauză că nu pot oferi garanții materiale, iar producția anuală obținută este prea mică și supusă riscurilor de vreme, epidemii etc.

Propunem stabilirea unui fond de micro-creditare din fonduri naționale, dedicat fermierilor de subzistență (care nu sunt eligibili la PNDR). Micro-creditarea și-a demonstrat deja eficacitatea în multe țări ca măsură de combatere a sărăciei. Aceste micro-credite s-ar acorda la dobânzi avantajoase și ar lua în considerare situațiile specifice ale fermierilor în ceea ce privește termenele de plată.

Fondurile de creditare ar putea asigura migrarea fermierilor mici către culturi agricole de înaltă productivitate pe unitatea de suprafață. În prezent, cele mai mari suprafețe de teren agricol aflate în aceste ferme mici sunt acoperite de culturi de câmp (cereale, plante oleaginoase). Prin programe de instruire și microcreditare, micii fermieri își pot folosi mai eficient pământurile, trecând de la culturi de câmp către legumicultură, pomicultură sau plante medicinale.

Mediul rural suferă de asemenea de lipsa serviciilor fundamentale dezvoltării și ieșirii din sărăcie, cum sunt sănătatea și învățământul. Prin urmare, toate măsurile economice și legale adresate micilor fermieri trebuie corelate cu dimensiunea rurală a pachetului anti-sărăcie asumat de guvern, care vizează creșterea accesului la servicii medicale și de educație.

4. ÎNVĂȚĂMÂNTUL PERFORMANT

Construind o țară mai curată și mai prosperă, tinerii noștri, ai României, vor inventa viitorul, nu doar vor trăi în el. Fiecare copil, fiecare tânăr merită o șansă la o viață decentă şi o oportunitate egală la integrarea socială și profesională.
În acord cu viziunea noastră depre dezvoltarea economică a României, viziunea despre învățământ are în centru încurajarea creativității copiilor și asigurarea unui curriculum consistent în domeniul tehnologiei informației, la toate clasele și pe toate filierele de învățământ. Trăim vremuri în care inclusiv mașinile folosite în agricultură sunt computerizate. În lumea de mâine, competențele digitale înseamnă acces pe piața de muncă, de orice fel. În egală măsură, într-o lume tot mai globalizată, cunoașterea limbilor străine înseamnă mai multe șanse de reușită la nivel individual și mai multe șanse de bună cooperare la nivel colectiv.
Susţinem un învăţământ inclusiv, iar eforturile noastre trebuie să se adreseze şi celor mai norocoși şi celor mai vulnerabili, de la încurajarea talentelor la recuperarea deficiențelor. Învățământul are un impact social puternic și structurile sistemului de educație trebuie folosite în mod decisiv pentru a elimina sărăcia.

a) Susținerea profesorilor

Este greu să fii dascăl în orice condiții, dar mai ales când ești prost plătit, când ești înconjurat de probleme care nu țin nici de curiculă nici de psihopedagogie, și când nu ești respectat în societate pentru eforturile tale. Mai bine renunți și faci altceva. Într-adevăr, exact asta se întâmplă. O carieră în învățământ a devenit ultima opțiune a absolvenților de vârf. Peste jumătate din candidații la titularizare în 2013 au picat, iar salariul este printre cele mai mici dintre țările participante la evaluarea PISA.

În zonele rurale sau sărace, abia mai ajung dascălii. Dar nu e vina lor. E normal ca oamenii să-și urmărească interesele proprii și să facă ce e mai bine pentru ei. E vina statului că nu investește suficient pentru a asigura profesori de calitate și că nu-i susține pe aceștia cu resursele materiale și umane necesare. Învățământul nu este o cheltuială, ci este cea mai bună investiție.

Susținem creșterea finanțării învățământului pentru a putea atrage profesori mai competenți prin salarii mai bune, până la 6% din PIB, aşa cum prevede Legea Educaţiei Naţionale. Profesorii nefericiți, demotivați și măcinați de probleme financiare nu pot forma copii fericiți și performanți. Creșterea finanțării învățământului trebuie să vizeze atât salarii mai bune pentru profesori dar și pregătirea lor profesională și asigurarea de resurse suplimentare în școli cum ar fi mentori, asistenți sociali și mediatori.

Pregătirea profesorilor trebuie să includă atât metode specifice pentru elevii care se confruntă cu situații socioeconomice și familiale dificile cât și abordări creative care stimulează interesul elevilor, îi inspiră să continue să învețe și le dă o speranță pentru o viață mai bună. Profesorii au slujba grea de a fi mentori, modele, surse de inspirație și nu de frică. În afară de pregătirea inițială, statul trebuie să le asigure profesorilor cursuri de dezvoltare profesională de-a lungul carierei.

De asemenea susţinem implicarea administraţiei locale în finanţarea învăţământului, mai mult decât în infrastructura pentru educaţie, cum ar fi acordarea unor bonusuri pentru unităţile de învăţământ pe criterii de performanţă şi incluziune sau pentru profesorii care optează pentru posturi departe de casă, cum ar fi decontarea chiriei, a cheltuielilor de întreținere a locuinței și decontarea transportului.

Nu în ultimul rând, suntem pentru un mai bun control al cheltuirii banilor alocați infrastructurii învățământului, care acum sunt risipiți în licitații cu dedicație.
Propunem o reformă a inspecției școlare, astfel încât evaluarea profesorilor să fie una reală și eficientă. Actuala formulă, în care inspectorii sunt numiți politic, a avut o contribuție importantă la situația cvasi-falimentară a învățământului românesc.

Propunem adoptarea de modele și măsuri de la ONG-uri care au avut deja succes în România, mai ales în zone defavorizate, cum ar fi Teach for Romania. Un element atractiv al filozofiei Teach for Romania este oferirea de mentori tuturor profesorilor, așa încât atunci când profesorii se confruntă cu dificultăți, ei să aibă la cine apela pentru sfaturi și suport moral. Mentorii sprijină profesorii cu planificarea, implementarea și îmbunătățirea activităților de predare și chiar asistă periodic la clasă.

Astfel, școlile au potențialul de a deveni centre comunitare unde elevii și familiile lor pot primi asistență socială integrată cu rolul de a combate sărăcia și discriminarea.

b) Reforma programei

Expertiza statică de lungă durată este gradual înlocuită de nevoia de adaptare rapidă la tehnologii noi, la procese noi și la o lume globală. “Cum se făceau lucrurile” devine mai puțin important decât “cum se transformă lumea”. Trebuie să ne învățăm copiii cum să învețe și nu numai ce să învețe, pentru că nevoia de a învăța îi va urmări toată viața. Avem nevoie de profesori și școli care să încurajeze libertatea de gândire, care să-și susțină elevii, nu doar să le ”predea materia”.

În era motoarelor de căutare, trebuie să cultivăm capacitatea elevilor de a integra cunoștințe disparate, a analiza critic informațiile, a verifica veridicitatea ideilor și a găsi noi surse de informație. Copiii noștri sunt acum într-o competiție globală și noi îi putem ajuta cel mai bine nu prin asimilarea de conținut, oricare ar fi el, ci prin formarea de abilități, valori și atitudini care să-i servească în viața zilnică și pe piața de muncă.

Susținem încurajarea creativității copiilor și asigurarea unui curriculum larg în domeniul tehnologiei informației. De asemenea învățământul trebuie să fie mai practic, mai aplicat, interdisciplinar, axat și pe rezolvarea de probleme reale, nu doar pe teorie, astfel încât elevii să fie mai interesați de conținut și să înțeleagă relevanța materiei în lumea reală. Propunem și posibilitatea ca elevii și studenții să aibă un grad mai mare de libertate în alegerea drumului lor, ofertă mai largă decât ”la real” și ”la uman”, în funcție de interese, pasiuni, abilități și nevoi.

Un aspect ignorat în România ultimilor 26 de ani privește educația non-profesională legată de aspecte din viața de zi cu zi, cum ar fi: educația financiară (rolul economiilor, al creditelor și investițiilor), educația civică (etica profesională, voluntariatul) și educația artistică (prin cine-cluburi, grupuri de lectură, ateliere de arte plastice, interpretare și compoziție muzicală, dans și coregrafie etc.). Aceste programe pot fi finanțate cu fonduri UE și colaborări cu organizații non-guvernamentale și sectorul cultural.

c) Școlile profesionale

Susținem înființarea și dezvoltarea de școli profesionale pe lângă clusterele industriale, rezolvând astfel două probleme: lipsa de forță de muncă calificată pentru angajatori și lipsa de locuri de muncă și oportunități educaționale pentru angajați.

Propunem măsuri de care să beneficieze ambele grupuri, incluzând: oferirea de subvenții companiilor care desfășoară programe de calificare la locul de muncă, deduceri de taxe pentru antreprenorii care angajează absolvenți de învățământ profesional, crearea unor parteneriate public-privat prin care dascălii calificați din mediul privat să fie plătiți de la buget, stagii de practică remunerate pentru elevi, recunoașterea orelor de practică profesională ca experiență în domeniu, și posibilitatea obținerii diplomei de bacalaureat. În plus, elevilor din învățământul profesional trebuie să li se asigure o educație digitală și învățarea de limbi străine.

d) Învățământul superior

Prin amendamente succesive la Legea Educației Naționale, au fost distruse progresiv în ultimii ani standardele de excelență și indicativele de calitate din învățământul superior. Au fost eliminate mecanismele și criteriile de ierarhizare a Universităților, au fost acceptate tacit plagiatele pe scară largă, au fost decredibilizate în ochii opiniei publice eforturile unor cercetători de talie europeană de a menține ștacheta școlii românești la nivel înalt.

Propunem modificarea finanțării învățământului superior de la sistemul actual per capita, care încurajează învățământul de masă fără a lua în considerare calitatea, la un sistem mixt care, pornind de la clasificarea și ierarhizarea Universităților, să țină cont și de performanța academică și de excelența în cercetare. Susținem o Universitate centrată mai mult pe student și pe nevoile sale și preconizăm introducerea mentoratului în Universitate ca o practică menită să răspundă diferenței de așteptări și de mentalități dintre absolvenții de licee și mediul academic. Susținem ameliorarea condițiilor logistice de care beneficiază studenții, cu precădere investițiile în domeniul reabilitării căminelor studențești și construcției de noi cămine.

Propunem includerea explicită a studiilor masterale drept condiție de angajare în unele profesii, deoarece ciclul de învățământ superior nu se poate rezuma în unele cazuri la cei 3 ani de licență, rămași după reforma procesului de la Bologna.

Susținem o diviziune mai clară a masteratelor în masterate ce conduc spre doctorat și cercetare și altele, profesionale, corelate mai precis cu cerințele diverselor meserii, pentru a răspunde nevoii firești a absolvenților de a se integra cât mai rapid pe piața muncii. Susținem interdisciplinaritatea la nivelul masteratelor, prin crearea de masterate transversale între mai multe departamente al unei aceleași Facultăți sau între mai multe Facultăți ale aceleiași Universități.

Susținem școlile doctorale în eforturile lor de a oferi cursuri de calitate și de a aduce profesori din toată lumea pentru a racorda cercetările doctorale românești la comunitatea științifică internațională.

5. CULTURA VIE

Cultura este o resursă universală de identitate și un refugiu spiritual al oricărui om. Ea însoțește și diversifică neîncetat viața societății, lărgind fiecărui individ posibilitățile sale de alegere, oferindu-i un mijloc de a accede la o existență intelectuală, afectivă, morală și spirituală mai bună. Este un prilej de bucurie personală, de regăsire în comunitate, de dezvoltare a experienței de sine. Fie că o consumăm acasă, prin lecturi sau filme, împreună cu alții la teatru, la concert sau la Operă, fie că o vedem în muzeu, în clădirile de patrimoniu sau în festivaluri pe stradă, cultura este un spațiu de sărbătoare, o întâlnire între noi și spiritul creator al artiștilor.

a) Promovarea antreprenoriatului cultural

Una dintre marile provocări ale perioadei următoare este integrarea politicilor culturale în strategiile de dezvoltare economică și socială. Analizele socio-economice arată că potenţialul de investiție al patrimoniului național și al industriilor creative este uriaş, nu numai ca oferte, ca disponibilităţi de intervenţie, dar şi ca resursă fundamentală a dezvoltării durabile locale şi regionale.

Vom acorda o atenție specială promovării antreprenoriatului cultural prin ecosisteme creative, încurajând investiția în oameni, promovând politici și soluții de stimulare a creativității și a afacerilor, identificând resurse și facilitând accesul la finanțări nerambursabile. Creăm astfel noi oportunități care, odată valorificate, vor contribui la integrarea culturii în conceptele de dezvoltare regională, ținând cont de dinamicile locale și regionale și dezvoltând alianțe de creștere între administrație, comunitatea de afaceri și mediul asociativ. Încurajăm inițiativele private şi parteneriatul public-privat pentru finanțarea de laboratoare pentru inovație culturală și experiment artistic.

Susținem investițiile în mobilitatea artiștilor și a operatorilor culturali, în promovarea schemelor internaționale de mobilitate, care contribuie decisiv la dezvoltarea calității artistice și profesionale, a instrumentelor și metodelor de valorificare a patrimoniului material și imaterial, mobil și imobil, la dezvoltarea propriilor ambiții ale actorilor culturali de cercetare și explorare, având ca efect deschiderea unor noi oportunități pe piața culturală.

b) Statutul artistului

În acest moment de restructurare a societății, cultura vie poate da consistenţă unei reforme a statului, poate prilejui viziune, poate naşte întrebări generatoare de noi sensuri pentru dezvoltarea societăţii. Este important, de aceea, ca artiştii să se simtă recunoscuţi şi stimulaţi în creativitatea lor, ceea ce ar putea să ne ajute pe toţi să ne simţim mai bine în România.

Propunem crearea unui cadru legislativ adecvat (Statutul Artistului), care să ofere încredere și recunoaștere profesiunilor artistice, să definească poziția artistului și a managerului cultural independent (freelancer) în societate în ceea ce privește condițiile de angajare, de protecție socială și de fiscalitate. Fără să beneficieze de măsuri de reducere și prevenire a riscurilor, de protecție socială, artiștii reprezintă o categorie defavorizată și chiar una ignorată, în primul rând dintr-o insuficientă și incompletă încadrare legislativă a profesiunilor din sectorul cultural, precum și dintr-o alocare bugetară cu totul inferioară potențialului de creativitate al societății românești.

c) Reforma instituțiilor publice de cultură

Artiștii independenți, care reprezintă în acest moment un potenţial imens de dinamizare şi de eficientizare a culturii, vor fi tratați ca parteneri în procesul de reformare a instituțiilor de cultură. Aceste instituții, care însumează un potențial important de atragere a publicului, trebuie să fie reformate în ceea ce privește criteriile de recrutare a managerilor, tipul de management și principiile de atragere de fonduri, prin modificări structurale la legea managementului instituţiilor publice de cultură și prin inițierea unei legi a mecenatului.

Instituțiile publice au capacitatea de a asigura un spațiu privilegiat pentru manifestarea creativității artiștilor aflați la începutul carierei, mai ales în perioada inițială când aceștia încearcă să se consacre în totalitate artei lor. Ele trebuie să coboare și în stradă, fără să abdice de la standarde, acceptând provocarea culturii de masă şi promovând actul cultural către un public mai larg.

d) Patrimoniul național - resursă de dezvoltare locală

Propunem finalizarea și adoptarea în Parlament a codului patrimoniului național. Patrimoniul are un rol fundamental în definirea identității naționale și promovarea Romaniei în lume. El este fundamentul pe care se construiește prezentul și viitorul și un important factor de unitate, solidaritate şi de identitate locală, regională şi naţională. Obiectivele de patrimoniu constituie un factor de coeziune locala. Cunoașterea istoriei este vitală pentru societate și pentru dezvoltarea armonioasă a unui popor.

Conservarea și punerea în valoare a patrimoniului arhitectural și cultural sunt oportunităţi de creştere economică locală, prin crearea de noi locuri de muncă ca urmare a proiectelor de regenerare urbană și rurală vizând patrimoniul. Accesarea de fonduri europene prin Programul Operațional Regional constituie o resursă importantă pentru restaurarea și punerea în valoare a monumentelor istorice. Propunem o strategie pentru restaurare la nivel național și cerem administrației centrale să consilieze autoritățile locale și regionale, prin transmitere de know-how, pentru scrierea efectivă de proiecte. De asemenea, propunem revizuirea legislației pentru a facilita exproprierea în cazul monumentelor istorice de clasa A aflate în pericol de prăbușire.

6. SĂNĂTATEA PUBLICĂ

Sănătatea națiunii este una din cele mai mari responsabilități ale unui stat de drept. Indicatorii de sănătate referitori la speranța la viață, mortalitate, morbiditate și detecție maladii sunt printre ultimii în rândul țărilor UE, iar în unele cazuri, chiar și non-UE. Sistemul de sănătate național a rămas undeva în tranziție, fără a suferi o reformă substanțială în trecerea sa de la unul socialist la unul modern. Chiar dacă România a introdus un sistem de asigurări medicale de tip social și majoritatea cetățenilor, cât și angajatorilor, își plătesc contribuțiile de sănătate, acești bani nu sunt cheltuiți eficient, iar în majoritatea cazurilor nu ajung să satisfacă nevoile de sănătate ale celui care a contribuit, crescând nemulțumirea pacienților.
Uniunea Europeană recomandă alocarea a cel puțin 6% din PIB pentru sănătate. Astăzi România alocă doar 4% din PIB, iar țările dezvoltate chiar peste 10% din PIB. În același timp și PIB-ul nominal pe cap de locuitor al României este de trei ori mai mic decât media europeană și de patru-cinci ori mai mic decât PIB-ul țărilor dezvoltate. Cifre deprimante și o realitate alarmantă. Ce e de făcut?

a) Creșterea nivelului de finanțare

De multe decenii, sistemul de sănătate din România este subfinanțat pentru că este privit ca un cost, ca o pierdere, o atitudine pe care noi o considerăm greșită. Sănătatea populaţiei are nu numai o mare valoare socială și morală, dar și una economică. Cheltuielile pentru sănătate sunt o investiţie care generează creşterea productivităţii economice prin reducerea mortalităţii premature, a absenteismului pe caz de boală și a dizabilităților survenite în urma complicațiilor unor maladii.

Propunem ca întreaga clasă politică să își asume creşterea pe termen lung a finanțării sănătăţii. Pe termen mediu (în următorii 2 – 4 ani), alocarea bugetului pentru sănătate trebuie să ajungă la minim 6% din PIB prin creștere graduală anuală, iar apoi aceste cheltuieli trebuie menținute și crescute în mod coerent prin bugete multianuale.

b) Inversarea piramidei serviciilor în domeniul sanitar

Perioada comunistă ne-a lăsat moștenire grea un sistem sanitar centrat pe spitale și servicii specializate, cu tendință spre sub-specializare, disproporție mare între medicina terțiară și cea primară, infrastructură veche și multe alte probleme. România încă și acum are una dintre cele mai ridicate rate de spitalizare din lume. Din păcate, o mare proporţie din internări nu este justificată și acele proceduri ar putea fi oferite de către medicul de familie la un cost mai mic, mult mai rapid și mai comod pentru pacient.

Cu regret, întreg sistemul național de sănătate este mai mult axat pe boală decât pe sănătate, care vine din acest accent pe servicii spitalicești și înalt specializate de tratament, și nu pe depistarea bolilor în faze incipiente, nu pe măsuri de profilaxie, nu pe problema pacientului sau a comunității, și nicidecum nu pe promovarea unui mod sănătos de viață.

Inversarea piramidei serviciilor din domeniul sănătății este așadar esențială. Fortificarea serviciului existent de asistență medicală primară prin punerea pe rol de actor important în sistem a medicinei de familie orientată atât pe pacient, cât și pe comunitate prin servicii de asistență comunitară trebuie să devină baza sistemului și să asigure un acces universal și fără bariere al populației la servicii medicale de bază, medicamente esențiale, îngrijiri, diagnosticare precoce a bolilor, în special a celor grave, cât și definirea strictă a rolului de “poartă” în sistem prin sortarea cazurilor care trebuie îndrumate spre specialiști si spitale.

Propunem creșterea cotei-părți a alocărilor financiare pentru dezvoltarea medicinei de familie, dotarea cu aparatura medicală necesară și stimulente financiare pentru ca medicii să investească în propriile cabinete cu scop de a încuraja formarea de echipe în practici comune, în special în zonele rurale și îndepărtate, aplicând astfel un model de succes ce ar aduce o eficiență ridicată în sistemul sanitar, o satisfacție crescută a pacientului și o reducere a presiunii pe resursele spitalelor.

Chiar dacă sistemul de sănătate din România este public, acesta este marcat de inegalităţi sociale care se reflectă în starea de sănătate a populaţiei. Deși mortalitatea în mediul rural este mai mare decât în mediul urban, numărul de îmbolnăviri declarate medicului de familie este mai mic, și o cauză a acestui fenomen este numărul redus al medicilor de familie, al specialiştilor şi al medicilor stomatologi în mediul rural.

Deşi se confruntă cu o criză de medici în mediul rural, România nu are politici de încurajare a medicilor să se stabilească la sate cum are, spre exemplu, Franţa, care încearcă să combată deşerturile medicale. Propunem crearea unui pachet de bonusuri de către autorităţile centrale şi cele locale în schimbul practicării unui număr de ani de medicină în mediul rural sau înfiinţarea cu sprijinul autorităţilor locale a unor cabinete de medicină de familie care să asigure medicilor toate condiţiile materiale pentru a practica.

c) Managementul eficient

Pe termen lung, numai convergența economică cu vestul Europei realizată prin industrializare ne va da resursele necesare sănătății. Între timp, lupta se duce pe frontul eficienței mai ridicate pentru banii pe care îi cheltuim deja. Sistemul de sănătate din România este unul parțial funcțional, cu mari probleme de management si cu multă corupție. Organizarea lui are doar o legătură vagă cu nevoile de sănătate ale populaţiei. Deciziile de alocare a resurselor sunt luate arbitrar, fără transparență şi fără a fi susținute de date statistice cantitative și calitative care să reflecte nevoile reale.

Propunem colectarea, publicarea și actualizarea regulată a datelor statistice privind nevoile de sănătate ale populației (organizate pe regiuni, grupe de vârstă, boli etc) și fundamentarea deciziilor de cheltuire/investiții pe baza acestor date și evidențe științifice.

Rețeaua de spitale din România trebuie analizată, dimensionată și plasată geografic în concordanță cu nevoile pacienților și cu distribuția acestora pe teritoriul țării. Este necesară elaborarea unui Plan Național al Serviciilor Spitalicești (Spitalelor), care să fie aliniat strategiilor de anvergură internațională cu menținerea prestării serviciilor la nivel central în capitală și în centre regionale, crearea unor centre de excelenţă, punerea pe rol a spitalelor generale mai mici, descentralizarea unor servicii acolo unde acestea sunt corespunzătoare.

Susținem măsuri menite să crească eficiența funcționării spitalelor, cum ar fi: instituirea de management profesionist al spitalelor, descentralizarea managementului sănătății și delegarea clară a responsabilității pentru deciziile de investiții, astfel încât directorii de spitale să poată lua deciziile corecte de personal și cheltuieli fără a fi amenințați politic de la centru.

Susţinem de asemenea mecanisme de plată bazate pe rezultatele actului medical și performanțele înregistrate, și nu pe sume fixe (de ex: salarii) care nu ţin cont de cantitatea şi calitatea serviciilor medicale efectuate.

d) Personalul medical

Personalul medical – medici, asistenți medicali și alți profesioniști – este cea mai importantă resursă în sistemul sănătății. Fără investiții în resursa umană, sistemul sănătății va fi unul lipsit de viață.

Susținem investițiile în educație de calitate, în creștere profesională și de carieră, și în politici de angajare și menținere a personalului bazate pe stimulente financiare, sociale și profesionale.

e) Digitalizarea sistemului

Implementarea de tehnologii informaționale în domeniul sanitar are potențialul să îmbunătăţească exponențial eficiența și calitatea furnizării serviciilor de sănătate prin economisirea de bani prin evitarea duplicării analizelor la pacienți, accesul rapid la date centralizate pentru decizii, planificarea și evaluarea performanței, și integrarea tuturor serviciilor medicale cu cele sociale. Până acum, acest efort a fost subminat de incompetență, corupție și fragmentare a sistemelor IT.

Propunem și susținem alocarea de fonduri pentru crearea de aplicații utile atât pentru managementul spitalelor și clinicilor cât și pentru interacțiunea cu pacienții, pentru informarea și educarea lor. Pacienții ar trebui sa aibă un dosar electronic care să conțină toate tratamentele, medicamentele și intervențiile, indiferent de cabinetul sau spitalul care a furnizat serviciile.

Beneficiile digitalizării sunt multiple: economisirea de bani prin evitarea duplicării analizelor la pacienți; accesul rapid la date centralizate pentru decizii, planificare și evaluare a performanței; integrarea serviciilor medicilor de familie cu serviciile de specialitate (spitale) și sociale (asistență socială).

f) Programe de prevenție

Programele de prevenire și detectare precoce a bolilor au un dublu efect pozitiv: îmbunătățesc starea de sănătate și economisesc bani în același timp. Vaccinările și examinările regulate pentru anumite boli (de ex: cancer de sân, uterin, de colon etc) trebuie finanțate corespunzător.

Serviciile medicale sunt doar unul dintre factorii care afectează sănătatea oamenilor, printre ceilalți numărându-se comportamentele, mediul, biologia umană și factorii socio-economici. Factorii de comportament care cauzează cele mai multe decese sunt fumatul, consumul de alcool și de droguri, dieta nesănătoasă şi lipsa de activitate fizică. Campaniile de informare a populației în legătură cu aceste riscuri, cum ar fi campaniile anti-fumat, trebuie intensificate.

În același timp, promovarea efortului fizic prin programe populare (cum ar fi lecțiile de dans, înot, sporturi de echipă pentru comunitățile de toate vârstele) poate preveni sau încetini bolile cardiovasculare.

7. TRANSPORTUL RAPID

Pe lângă dezvoltarea industriei și educarea forței de muncă, infrastructura de transport este un element esențial al strategiei economice. Potențialul României este enorm: industriile performante actuale ar putea exporta mai mult și mai repede; s-ar face investiții noi în tehnologii înalte; accesul la Marea Neagră ar fi exploatat pentru a redirecționa fluxurile comerciale între Asia și Europa prin România.
Toate aceste lucruri se știu. S-au făcut nenumărate propuneri, planuri și promisiuni. Și totuși rămânem în continuare fără o rețea de autostrăzi coerentă, fără transport intermodal și fără acces la piețele europene și asiatice.

a) Competența administrativă

Cauzele insucceselor de până acum sunt și ele bine cunoscute: pregătirea deficitară a proiectelor (studii de fezabilitate/proiectare de slabă calitate), instabilitatea priorităților de investiții și interferența politică în acestea, lipsa de capacitate administrativă pentru gestionarea proiectelor de investiții la Ministerul Transporturilor și companiile din subordine, politizarea structurilor și îndepărtarea specialiștilor.

Proiectele mari de infrastructură (autostrăzi montane, căi ferate de viteză) au o durată mare de implementare, de 5-10 ani de la concept până la inaugurare. Avem nevoie de competență și stabilitate în implementarea marilor proiecte de investiții în infrastructura de transport, precum și de alocarea resurselor necesare de timp și bani în etapa-cheie de pregătire.

Propunem, prin urmare, reforma profundă a instituțiilor și companiilor ce gestionează infrastructura de transport a României. Măsurile necesare imediat includ: depolitizarea companiilor de stat care sunt responsabile de infrastructura de transport, alocarea de resurse umane de cea mai bună calitate, alocarea proiectelor strategice la firme nu pe baza costului minim, ci pe baza competențelor tehnice dovedite în proiecte similare anterioare, a resurselor materiale, logistice și financiare disponibile firmelor în România, și a calității relației firmelor cu statul, o relație care trebuie să fie una de încredere, din care ambele părți au de câștigat și care nu va sfârși cu pierderi enorme ale statului la tribunal.

Studiile geotehnice premergătoare fazei de construcție permit economii substanțiale de timp și bani dacă sunt făcute bine. Costurile problemelor create de studii de proastă calitate sunt mult mai mari decăt costul unor prestatori de servicii de calitate și de aceea susținem profesionalismul și calitatea în special în faza de proiectare a infrastructurii. Vom susține manageri capabili, cu abilități recunoscute de a atrage și selecta resursele necesare, mai ales tehnice și juridice, pentru a realiza proiectele.

În plus, trebuie asigurată transparența instituțiilor de stat prin informarea completă și la zi a publicului despre stadiul proiectelor și șantierelor și prin publicarea pe site-ul CNADNR/CFR/METROREX a rapoartelor lunare privind progresul proiectelor de infrastructură.

b) Planurile europene

Vom susține un guvern care să implementeze de urgență planurile TENT (Trans-European Transport Network) cu cofinanțare europeană, în special Coridorul Rin – Dunăre, care conectează România cu Germania (traseul în bleu din figura de mai jos).

CFR Infrastructura trebuie să relanseze proiectele blocate, să lanseze proiectele de reabilitare de pe coridoarele trans-europene finanțate prin programul Connecting Europe Facility (1,5 miliarde de euro) și prin POIM. Transportatorii feroviari naționali de călători și de marfă trebuie susținuți și întăriți pentru a fi pregătiți de deschiderea spațiului unic feroviar in 2023.

c) Interconectarea Moldovei

Regiunea Moldova a rămas în urmă din punct de vedere economic și din cauză că este izolată. Decalajele economice între regiuni nu rănesc doar Moldova; ele rănesc toată țara. Dezvoltarea economică a Moldo

Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj la numărul 0744.882.200 pe Whatsapp sau Signal

×
Parteneri
x close