Deşi s-au prăbuşit în sondaje, Băsescu şi partidul prezidenţial au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a rămâne la putere.
Tensiunile sociale şi politice au continuat şi în 2011 pentru că promisiunea că salariile vor reveni la nivelul de dinaintea tărierii a fost o altă minciună a lui Traian Băsescu. Guvernul obedientului Emil Boc a continuat să-i trateze pe români ca pe cobai testând pe ei măsuri de austeritate girate de Palatul Cotroceni.
Cu un sfert din venit deja amputat, medicii, profesorii, poliţiştii şi pompierii au rămas şi fără bonuri de masă. Totodată, pensiile au fost îngheţate. Ca de fiecare dată, preşedintele s-a ascuns în spatele FMI pentru a justifica noile acţiuni.
Şi totuşi, FMI nu a solicitat vreodată modificarea pe genunchi a vreunei legi. Asta nu l-a împiedicat însă pe Emil Boc să schimbe brutal şi fără dezbatere Codul Muncii. Angajarea răspunderii în Parlament pe un act normativ atât de important a scos din nou oamenii în stradă.
Scandalul provocat de adoptarea prin asumare a Codului Muncii l-a adus pe Emil Boc în faţa celei de-a şaptea moţiuni de cenzură.
Încălcarea repetată a regulamentelor parlamentare, a normelor democraţiei, a statului de drept şi a Constituţiei de către toţi reprezentanţii regimului Traian Băsescu, a determinat opoziţia să-şi unească din nou forţele. De data aceasta oficial. PSD, PNL şi Partidul Conservator au creat Uniunea Social-Liberală.
Noua alianţă a schimbat şi raportul de forţe din Parlament, ceea ce a produs îngrijorare la Palatul Cotroceni. Traian Băsescu a sunat de adunare în partidul prezidenţial.
Un singur democrat-liberal a îndrăznit atunci să-i spună preşedintelui că lipsa de iniţiativă şi slugărnicia lui Emil Boc au dus la prăbuşirea partidului.
Băsescu însă nici n-a vrut să audă de schimbarea lui Emil Boc. Soluţia propusă de liderii PDL la întâlnirile nocturne de la Vila Lac de a schimba premierul cu un independent a rămas în aer.
Implicarea lui Traian Băsescu în treburile guvernării şi ale partidului, practic o nouă încălcare a Constituţiei, a fost taxată de opoziţie.
Criticile liderilor USL l-au lăsat rece pe Traian Băsescu. În preajma Congresului PDL, s-a implicat fără jenă în aranjarea jocurilor. Ba mai mult, în ziua alegerilor a vărsat lacrimi de nostalgie şi a ţinut un discurs pro-Emil Boc. Mai mult, ministrul preferat al preşedintelui, Elena Udrea a dat bani publici baronilor locali din echipa lui Blaga pentru a întoarce armele în favoarea lui Boc.
Ambiţiile lui Băsescu de a-şi ţine partidul la putere cu orice preţ erau atât de înalte încât în 2011 a încercat inclusiv schimbarea absolut nedemocratică a legislaţiei electorale. Guvernul a decis în secret comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare, programate pentru anul următor. Emil Boc a venit din nou în faţa Legislativului pentru angajarea răspunderii.
O nouă angajare, o nouă moţiune de cenzură picată. Opoziţia a repurtat însă un succes la Curtea Constituţională care a desfiinţat legea comasării alegerilor. Un alt proiect promovat de Băsescu a fost revizuirea Constituţiei şi reorganizarea teritorial-administrativă pentru care a şi chemat partidele la consultări. Întâlnirea a eşuat pentru că USL a refuzat modificarea legii fundamentale până în mandatul următor al Parlamentului. Cât priveşte reorganizarea, liderii Uniunii au cerut organizarea de referendumuri locale.
Printre încercările lui Băsescu de a acoperi frustrările poporului cu alte subiecte, a apărut şi scandalul corupţiei din vămi.
Tot în 2011, an preelectoral, când sondajele arătau o nemulţumirea profundă a cetăţenilor şi o tot mai mare apreciere pentru monarhie, Băsescu a lansat un atac mizerabil la adresa Regelui Mihai.
Expert în calomnie, Băsescu nu a avut nici o reţinere în a ataca frontal un alt om extrem de apreciat de români.
Atacul mârşav la adresa lui Arafat avea să se întoarcă ca un bumerang împotriva lui Traian Băsescu în 2012.
