×
Antena 3 S.A. utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată pe www.antena3.ro. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.antena3.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.Antena3.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept

Fii alături de noi!

Poveştile Cupei Mondiale. Cele patru goluri ale lui Eusebio

de Ionuţ Tătaru   •   10 Ian 2014   •   12:01
Poveştile Cupei Mondiale. Cele patru goluri ale lui Eusebio 362

Coreea de Nord a fost, indiscutabil, povestea frumoasă a Cupei Mondiale din 1966. BBC chiar i-a dedicat un documentar, în 2002, jurnaliştii britanici primind un acces nemaiîntâlnit într-o ţară altfel izolată pentru a discuta cu eroii acelei epopei. Finalul aventurii asiaticilor în Marea Britanie a fost la fel de spectaculos ca întregul lor parcurs şi a oferit unul dintre meciurile memorabile din istoria competiţiei. Este vorba de sfertul de finală cu Portugalia, pe care europenii l-au câştigat cu 5-3, după ce au revenit de la 0-3 graţie celor patru goluri marcate de Eusebio, care a încetat din viaţă în urmă cu câteva zile, la 71 de ani.

Sunt mulţi cei care consideră că meciul disputat pe 23 iulie 1966 reprezintă capodopera carierei lui Eusebio, care, la momentul turneului final, se afla la apogeu. Cu un an înainte, primise Balonul de Aur, iar echipa de club pentru care a evoluat timp de peste un deceniu, Benfica Lisabona, jucase patru din precedentele şase finale ale Cupei Campionilor Europeni. Cupa Mondială desfăşurată chiar acasă la inventatorii fotbalului avea să-i aducă definitiva consacrare.

Două debutante în sferturile Cupei Mondiale

Atât Portugalia, cât şi Coreea de Nord au sosit în Anglia din postura de debutante la un turneu final de Cupă Mondială. Dacă prezenţa lusitanilor era aşteptată şi reprezenta confirmarea rezultatelor foarte bune obţinute în anii precedenţi la nivelul echipelor de club, prin Benfica (dublă câştigătoare a Cupei Campionilor) şi Sporting Lisabona (câştigătoare a Cupei Cupelor), în schimb calificarea asiaticilor a fost o surpriză şi a fost primită cu o curiozitate firească de către fanii englezi.

Ambele echipe au reuşit să impresioneze în faza grupelor. Portugalia a câştigat cu punctaj maxim grupa B, în care a întâlnit Ungaria, Bulgaria şi Brazilia, deţinătoarea titlului mondial, în timp ce nord-coreenii au produs şocul turneului, eliminând Italia printr-o incredibilă victorie cu 1-0 pe Ayresome Park din Middlesbrough şi devenind prima echipă din Asia calificată în sferturile de finală ale Cupei Mondiale, graţie poziţiei secunde ocupate în grupa C.

Astfel, cele două debutante s-au întâlnit pentru un loc între primele patru echipe ale lumii, ineditul duel fiind programat pe stadionul lui Everton, Goodison Park, una dintre arenele importante din Anglia în acea perioadă. De altfel, la turneul final din 1966, casa "caramelelor" a găzduit trei meciuri din faza grupelor, unul din sferturi şi una dintre semifinale, doar pe legendarul Wembley disputându-se mai multe partide. Se va dovedi scena ideală pentru una dintre cele mai spectaculoase reveniri din istoria Cupelor Mondiale

Perla Mozambicului

În 1966, Portugalia a mers la Cupa Mondială cu una dintre cele mai talentate generaţii din istoria sa. Jucători precum Mario Coluna sau Jose Torres erau cunoscuţi şi respectaţi în întreaga Europă, dar vedeta indiscutabilă era Eusebio. Născut în Mozambic (fostă colonie portugheză), în 1942, a fost remarcat în timp ce juca la Sporting Marques, datorită vitezei sale excepţionale (alerga suta de metri în 11 secunde) şi a faptului că era un adevărat killer în faţa porţii, fiind golgheterul echipei şi de departe cel mai bun jucător al său.

I-a fost recomandat lui Bela Guttmann, legendarul tehnician maghiar, care, la începutul anilor '60, o pregătea pe Benfica, iar acesta a zburat în Mozambic pentru a vedea cu ochii săi minunea. A fost convins imediat, dar transferul său nu era uşor de realizat. Sporting Marques era filiala celor de la Sporting Lisabona, care deţinea prima opţiune în cazul cedării unui jucător. Dar Eusebio a ales în cele din urmă Benfica, care i-a oferit un contract de profesionist, în timp ce alb-verzii doreau mai întâi să-l ţină în teste, la echipa de tineret. O decizie pe care aveau s-o regrete.

„Benfica a folosit o abordare frumoasă. Au mers să vorbească cu mama, cu fratele meu şi au oferit echivalentul a 1.000 de euro pentru trei ani. Fratele meu a cerut dublu, iar ei au acceptat. Au semnat contractul cu mama, care a depus banii la bancă, spunând că dacă fiul ei se duce în Portugalia şi nu devine un mare fotbalist, va înapoia întreaga sumă”, a povestit Eusebio într-un interviu mai vechi. Nimeni nu a înapoiat vreun ban.

Oficialii lui Sporting au fost furioşi când au aflat de transfer şi au început să răspândească poveşti despre cum au fost înşelaţi de Eusebio. Din acest motiv, Benfica şi-a ţinut noua perlă ascunsă într-o casă din Lisabona, până când furia rivalilor a trecut.

În primul sezon la Benfica, 1960/61, Eusebio a stat în umbra mai experimentaţilor şi mai cunoscuţilor săi coechipieri. Dar când a primit şansa de a arăta ce poate, s-a agăţat de ea cu ambele mâini. În vara lui 1961, într-un turneu amical desfăşurat la Paris, lusitanii, proaspeţi câştigători ai Cupei Campionilor, au jucat împotriva celor de la Santos, echipa lui Pele. La pauză, brazilienii conduceau cu 4-0, astfel că Bela Guttmann, nemaiavând nimic de pierdut, l-a trimis pe teren pe tânărul adus cu atâtea eforturi din Mozambic.

În debutul părţii secunde, Santos a făcut 5-0, dar apoi prim-planul a fost luat de Eusebio, care, în decurs de 20 de minute, a marcat de trei ori. Deşi sud-americanii au câştigat în cele din urmă cu 6-3, toată lumea vorbea despre puştiul de 19 ani care l-a impresionat chiar şi pe Pele. A fost începutul unei ascensiuni fulminante.

În anii următori, Perla Mozambicului a condus-o pe Benfica spre alte succese, inclusiv o altă Cupă a Campionilor, după o finală câştigată cu 5-3 în faţa marelui Real al lui Di Stefano şi în care a marcat două goluri, iar în 1965 i-a fost acordat Balonul de Aur. Cupa Mondială din Anglia reprezenta ocazia perfectă pentru a răspunde la întrebarea pe care deja începuse să şi-o pună toată lumea: Pele sau Eusebio?



A bătut Coreea de Nord de unul singur

Din păcate, mult aşteptatul duel dintre cei mai buni fotbalişti ai lumii la acel moment nu s-a putut desfăşura în cele mai bune condiţii. În Anglia, Pele a avut parte de un tratament special din partea adversarilor şi nu în sensul bun. Tonul l-au dat bulgarii, care l-au lovit pe starul brazilian pe tot parcursul meciului direct, forţându-l să lipsească de la partida cu Ungaria.

Învinsă cu 3-1 de maghiari, Brazilia era obligată să câştige în ultima etapă din faza grupelor în faţa Portugaliei lui Eusebio, pentru a evita o eliminare prematură. Dar portughezii au urmat exemplul jucătorilor bulgari, Pele fiind urmărit pe tot terenul şi faultat dur în repetate rânduri. Vedeta campioanei mondiale a fost un anonim, în condiţiile în care abia se putea ţine pe picioare şi fiind obligat să rămână pe teren până la final, pentru că schimbările încă nu fuseseră introduse.

Eusebio a înscris de două ori în acel meci, pe care Portugalia l-a câştigat cu 3-1, pecetluind astfel eliminarea Braziliei şi asigurându-şi prima poziţie în grupă. Pentru lusitani urma întâlnirea cu nord-coreenii, care deveniseră favoriţii publicului englez şi al celui neutru. O prezenţă exotică şi populară, mai ales după ce asiaticii trimiseseră acasă naţionala Italiei.

În ciuda victoriei obţinute în faţa squadrei azzurra, erau puţini cei care dădeau şanse naţionalei din Coreea de Nord în partida cu Portugalia. Dar în minutul 22, nord-coreenii conduceau deja cu 2-0, după reuşitele lui Pak Seung-Zin şi Li Dong-Woon. Tribunele au început să ceară al treilea gol, care a venit în minutul 25, când Yang Seung-Kook şi-a trecut şi el numele pe lista marcatorilor.

Totul părea compromis pentru Portugalia. Nu şi pentru Eusebio. „M-am gândit că dacă reuşim să marcăm o dată sau de două două ori până la pauză, atunci vom câştiga. Şi am reuşit. Am înscris de două ori şi prima repriză s-a terminat 3-2. În debutul reprizei a doua, am făcut 3-3. Apoi, după o oră de joc, am marcat pentru 4-3. A fost unul dintre cele mai bune jocuri ale mele în tricoul Portugaliei”, şi-a amintit Eusebio, într-un documentar realizat de Sky Sports.

Cel de-al patrulea gol, care a întors definitiv soarta meciului în favoarea portughezilor, a fost marcat dintr-un penalty pe care Eusebio l-a obţinut după o cursă senzaţională, începută din propria jumătate de teren. A fost cea mai pură expresie a valorii Panterei Negre, o altă poreclă pe care a primit-o. Portugalia a mai punctat o dată până la final, prin Jose Augusto, în minutul 80, dar reuşita sa a trecut aproape neobservată. Atenţia tuturor era îndreptată asupra noului star al fotbalului mondial.
 


Eusebio a înscris şi în semifinale, dar golul său nu a fost suficient, iar Portugalia a pierdut în faţa Angliei, viitoarea campioană mondială. A rămas însă cu satisfacţia locului 3, ocupat după victoria din finala mică cu URSS, şi a faptului că a cucerit titlul de golgheter al turneului, cu 9 goluri.

La sfârşitul anului 1966, Eusebio a ratat al doilea Balon de Aur consecutiv pentru un singur punct, în favoarea lui Bobby Charlton. În ciuda acestui lucru, toată lumea este de acord că Mondialul englez a stat sub semnul său. Iar prestaţia sa din meciul cu Coreea de Nord este considerată şi în prezent una dintre cele mai bune din istoria competiţiei. Aveau să treacă 20 de ani până când un alt jucător, spaniolul Emilio Butragueno, a marcat patru goluri într-o singură partidă la Cupa Mondială.

Biletul Zilei
Ponturi Pariuri
Case de Pariuri
sati