Adrian Ursu: Care este semnificaţia specială anul acesta, pentru că 14 iulie este o zi importantă pentru francezi, anul acesta are ceva în plus?
Laurence Auer: Anul acesta este unul special. În ultimii doi ani nu am mai făcut o Zi Naţională cu participare publică din cauza pandemiei de Covid. Şi, ca o a doua excepţie, anul acesta la parada militară de pe Champs Elysees va defila batalionul francez. Este cel care a venit în România pe 1 martie, cel care a avut misiuni de instalare a batalionului de apărare a NATO. Din acest batalion vor face parte şi soldaţi români. Este excepţional, este o premieră: vom avea soldaţi români care vor defila pe Champs Elysees.
Adrian Ursu: Deci vom vedea un spectacol pe străzi, vom vedea sărbătoarea şi aici în grădina minunată a ambasadei?
Laurence Auer: Da, vom vedea multă lume, sper. Vom avea o recepţie oficială, la care va participa şi un ministru care va veni de la Paris, Chrysoula Zacharopoulou, care se întâmplă să participe vineri la a doua reuniune a Platformei Internaţionale de Sprijin pentru Republica Moldova. Franţa, România şi Germania sunt însărcinate cu dezvoltarea acestei Platforme. Va fi pentru noi o mare onoare să găzduim un ministru.
Adrian Ursu: Sunt mulţi oameni care nu ştiu nimic despre 14 iulie. În câteva fraze, ne puteţi spune care este semnificaţia, ca să înţelegem de ce este o dată foarte importantă pentru Franţa?
Laurence Auer: Este sărbătoarea libertăţii, sărbătoarea Bastiliei, a căderii Bastiliei. Bastilia este sfârşitul monarhiei şi începutul Republicii. S-a impus în Paris ideea că trebuie să sărbătorim, să facem baluri, să dansăm, este o imagine pozitivă. Este, în acelaşi timp, vară. Şi astăzi are şi o semnificaţie specială în România, pentru că am trăit o perioadă de criză, am trecut printr-o criză umanitară pentru care ne-am mobilizat cu toţii. Aşa că într-un final această sărbătoare vine să recompeseze eforturile şi unora şi altora.
Adrian Ursu: Excelenţă, aţi spus deja că este specială această sărbătoare şi acest an deosebit... Dar am văzut că există noi dimensiuni ale relaţiei dintre Franţa şi România în ultima lună. Care sunt elementele pe care le evidenţiaţi ca fiind cele care ne-au unit în această perioadă?
Laurence Auer: S-a adăugat dimensiunea militară. Este o decizie luată de preşedintele Republicii, pe 29 ianuarie, prin care s-a arătat disponibilitatea de poziţionare de trupe în România. Nu era încă un moment de conflict, de război, era chiar înainte. Şi este foarte important, pentru că drept urmare au fost mai multe vizite care au confirmat faptul că Guvernul român, preşedintele român, au acceptat Franţa ca naţiune-cadru. Şi am trimis, într-un timp foarte scurt, un batalion francez care a fost ulterior completat cu soldaţi belgieni. Este vorba despre o forţă multinaţională, dar francofonă la început: toţi militarii au venit din Franţa, din Belgia francofonă, din Ardeni. Suntem foarte mândri. Din 2 martie, comandantul a sosit cu 550 de soldaţi şi pas cu pas s-a organizat în baza de la Constanţa, Mihail Kogălniceanu. Apoi, în diferitele locuri în care a mers a fost primit cu braţele deschise în toată ţara. Se deplasează, merge la Predeal, merge la Cincu, la Miercurea Ciuca. În acest context, munca unui ambasador devine mai puţin importantă. Este persoana care dă asigurări, care prezintă vânătorii de munte, pe zăpadă, vine pe schiuri. Peste tot este, cred, un semn de prietenie şi de asigurare că Franţa este aici. Sunt luptători, sunt soldaţi de asalt care vin din Afganistan, din Mali şi sunt pregătiţi să apere teritoriul român. Peste câteva săptămâni ajung şi alte trupe franceze. Vorbim evident şi de batalionul Mamba, batalionul de artilerie sol-aer care va apăra, din Constanţa, împotriva tuturor atacurilor aeriene contra teritoriului român. În ceea ce priveşte Franţa, este interesant, pentru că Franţa este o putere NATO care deţine arme nucleare. Şi în conflictul care se desfăşoară atât de aproape de noi există în permanenţă această ameninţare şi acest braţ de fier. Suntem, în acelaşi timp aici să oferim asigurări, dar şi să prevenim. Cred că în această perioadă, în relaţia româno-franceză, este ceva foarte important.
Adrian Ursu: Este sigur că sunt luptători, că vin pentru apărare, dar şi pentru pace. Pentru că prezenţa lor va descuraja intenţiile agresive ale Rusiei. Previziunea dumeavoastră este că va dura acest conflict?
Laurence Auer: Perspectivele din luna martie au evoluat, comandamentul NATO s-a organizat. Ţările NATO au decis la Summitul de la Madrid că forţele de aici pot ajunge până la nivelul de brigadă, deci am trecut de batalion. Olandezii s-au alăturat şi în timp vor înlocui belgienii. Perspectiva astăzi este că Franţa ar putea ajunge la 1.000 de militari şi vom putea consolida mai mult la Cincu, în apropiere de Făgăraş. În fond, este un dialog permanent româno-francez, pentru a aplica deciziile NATO.
Adrian Ursu: Sunt planuri pe termen lung?
Laurence Auer: Cum s-a spus la NATO, vom vedea atunci când vine momentul şi atunci va fi util să întărim forţele din Estul Europei. Discuţiile avansează, dar nu este neapărat o chestiune de număr de militari ci de calitatea prezenţei. Adică partea franceză speră şi are încredere că trupele trebuie să fie bine înarmate, că trebuie să aibă la dispoziţie toate mijloacele pentru această misiune. Ideea nu este să adăugăm militari ci realmente să putem ocupa terenurile ameninţătoare, fie că vorbim de planul aerian sau terestru, fie că e vorba de planul informaţional şi al împărtăşirii acestor informaţii cu aliaţii.
Adrian Ursu: Excelenţă, dimensiunea economică a relaţiilor dintre cele două ţări rămâne cea mai importantă, care a continuat de-a lungul timpului. Dacă e să faceţi o evaluare în prezent şi o perspectivă pentru viitor, cum vedeţi investiţiile şi schimburile comerciale între România şi Franţa?
Laurence Auer: 14 iulie este un moment bun să tragem linie. Este vorba despre cooperarea strânsă pe care o avem între întreprinderi şi cooperarea instutuţională. Mulţumesc infinit companiilor franceze pentru că sunt partenerii noştri în organizarea acestei sărbători. Este foarte important să putem să dialogăm în permanenţă despre priorităţile politice şi cele economice. Notez, de asemenea, că companiile franceze au fost extrem de solidare, la fel ca și comunităţile franceze de peste tot – mă gândesc aici la comunitatea studenţilor la medicină din Iaşi – care au adus ajutoare şi au făcut parte din dispozitivul umanitar. Nu pot să vi le numesc pe toate, aşa de multe au fost. Sunt parte integrantă a activităţii noastre, a agendei noastre politice şi strategice. Marile companii, aveţi dreptate, sunt în ultimele decenii printre marii investitori din România şi se ocupă mai ales de sectoare strategice. Energia, construcţia de autovehicule, sunt sectoarele care sunt ţintite în decizii europene de anvergură, de transformări pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice, dar şi de ne decupla de importul de gaze ruseşti. Este foarte important, terenul economic este astăzi un teren fertil. Avem acum Registrul Investiţiilor Străine în Franţa şi ne dăm seama că Franţa este atractivă, dar România este în aceeaşi situaţie. E atractivă pentru că ţara are multe start-up-uri, are profesionişti extrem de bine formaţi, are o capacitate universitară foarte bună şi companii care sunt pregătite să ofere formare profesională a angajaţilor. Aș spune că suntem astăzi într-o evoluție în multe sectoare din cauza crizei energetice, din cauza războiului, evident. Asta înseamnă că avem nevoi. Suntem într-o procedură cu transportatorii francezi care încearcă să faciliteze toate exporturile de cereale din Ucraina. Suntem în discuții și cu autoritățile române, să încercăm să vedem cum pot lucra în România firmele care au fost anterior în Ucraina în Rusia. Și este cazul multor companii franceze de astăzi care și-au recuperat angajați ce provin din Ucraina sau din Rusia, de exemplu. Putem vorbi și despre o comunitate educațională. Francofonia este foarte puternică. Școlile franceze, aici este un domeniu de care sunt foarte mândră azi, au trecut încă din luna februarie de o perioadă de criză, aș spune, când au fost închise din cauza pandemiei. Apoi, a fost anunțarea crizei. Cu o mobilizare a comunității noastre franceze, cred putem saluta astăzi eforturile.
Adrian Ursu: Este clar că această perioadă ne-a marcat dar ne-a și permis să descoperim noi valențe în noi și în comunități. Apropo de educație și cultură, Excelență, aveți, sunt sigur, agenda schimburilor din cele două domenii pentru perioada următoare, vom vedea în calendar evenimente majore?
Laurence Auer: Ceea ce este interesant este că vom avea, de exemplu, Forumul de Cooperare Descentralizată, adică administrațiile orașelor și regiunilor Franței care vor veni în România. Ceea ce a fost foarte frapant a fost legătura umană. Sunt atât de mulți români din Franța care când au văzut criza de la graniță au venit imediat la primării, la administrațiile regionale cu propuneri de solidaritate, să vină să aducă un camion, un ajutor... Am organizat lucrurile acum cu ONG-urile. Avem, de exemplu, în București, în permanență patru ONG-uri franceze, care sunt acolo, s-au instalat și aduc cunoștințele și experiența, pentru că au legături în Ucraina și știu structural cum să ofere ajutor medical francez. Acesta cred că este un element interesant. În materie de francofonie și de educație vom avea de asemenea a 30-a aniversare a adeziunii României la Organizația Internațională a Francofoniei și de aici vom dezvolta toate cursurile de limbă franceză, bineînțeles, în universitățile europene în care funcționează foarte bine. Există enorm de multe consorții europene cu universități franco-române, burse, posibilități de diplomă dublă mai ales. Asta este pe palierul educativ. Pe plan cultural, vom fi prezenți în proiectul Timișoara - Capitală Culturală Europeană. Încă de la lansarea proiectului Capitalei Culturale Europene, de la mijlocul lui februarie am avut două expoziții majore care au venit de la Beaubourg, una despre Victor Brauner. Și suntem, de asemenea, foarte mândri de tot ceea ce facem în ceea ce privește teatrul și filmul. În plus avem o tradiție a legăturilor franco-române foarte puternică. Știți că anul acesta, la Festivalul de Film de la Cannes, a fost un film românesc, se numește Metronom, care a câștigat premiul pentru regie. Este ceva, cred eu, care ne leagă. Cultura, chiar și traducerea cărților. Când am participat la Festivalul de Teatru de la Sibiu, autorul care a primit o stea (n.r. pe Aleea Celebrităților), Éric-Emmanuel Schmitt - vă puteți imagina că are 20 de cărți ale sale care sunt traduse în limba română încă din 2006. Asta înseamnă că practic aproape sistematic publicul român poate descoperi autorii francezi pentru că edițiile în limba română sunt foarte puternice și românii sunt foarte interesați de producția francofonă, iar asta este o șansă enormă.
Adrian Ursu: Excelență, dacă aveți ocazia - să facem un mic scenariu - să întâlniți un român care nu știe nimic despre Franța, ce i-ați recomanda să descopere în Franța, în câteva fraze? Și facem și invers, dacă întâlniți francezi care nu au văzut niciodată România, cum le indicați locurile sau lucrurile pe care să nu le rateze într-o vizită în România?
Laurence Auer: Tânărului român i-as spune să meargă în Franța pentru că este o țară extrem de diferită de tot ce își imaginează. După doi ani de pandemie sunt foarte multe lucruri de descoperit. Nu este o corvoadă drumul, suntem în Europa, avem posibilitatea de liberă circulație, să mergem să ne vedem familia. Suntem norocoși să avem din aproape în toate orașele, fie că e vorba de Cluj-Napoca sau Iași, zboruri directe. Așa că să profităm de asta, să călătorim, să mergem să vizităm toate orașele Franței, toate sunt frumoase. Francezilor le-aș spune același lucru: veniți în România, există această calitate a ospitalității în această țară, o căldură umană care ne-a lipsit enorm în perioada pandemiei. Este o țară foarte diferită de la o regiune la alta și în care se poate descoperi cu adevărat un patrimoniu extraordinar, excepțional. Mă gândesc că fie dacă am face o vacanță culturală, dacă am face schimburi de experiență între municipalități, putem descoperi foarte multe lucruri dacă suntem francezi. Le spun tuturor prietenilor mei: veniți, veniți să vedeți România!
Adrian Ursu: Care este locul dumneavoastră preferat din România, dacă puteți să spuneți?
Laurence Auer: Ei bine, de fiecare dacă când mă întorc de la Iași sau de la Suceava, de la Festivalul de Teatru Matei Vișniec, am chef să merg din nou la Cluj sau la Timișoara. Îmi plac mult munții din România, schiez mult. Am schiat cu vânătorii de munte. Te simți exclusivist, de exemplu descoperirea Bucovinei, ultima oară am vizitat și Oradea. Am poftă să descopăr încă alte orașe. Am fost adesea la frontieră cu ministrul, la Siret, Isaccea, am mers des la Galați, la Brăila, pentru că acolo sunt comunități francofone, librării... Nu se oprește niciodată. Pot descoperi persoane interesante... Și mănăstirile sunt un patrimoniu la fel de interesant.
Adrian Ursu: Cum este sărbătoarea națională, as vrea să vă rog să spuneți câteva cuvinte românilor, pornind de la semnificația acestei zile și de la bucuria pe care francezii o simt pe 14 iulie?
Laurence Auer: Vă mulțumesc că îmi dați ocazia să transmit acest mesaj. 14 iulie este în Franța ziua libertății, egalității și fraternității. Și anul acesta, permiteți-mi să adaug prietenia și pacea.
Adrian Ursu: Mulțumim și noi. Avem nevoie cu adevărat de pace, este un context dificil în care ne aflăm. Mulțumesc din nou, doamnă ambasador.
