Emma și Justin Cotillard, originari din Marea Britanie, erau proaspăt căsătoriți. Tinerii îndrăgostiți erau extrem de fericiți și abia așteptau să savureze timpul petrecut împreună în luna de miere. Dar nici nu bănuiau că această călătorie se va dovedi a fi începutul celui mai mare coșmar al lor, potrivit Perfect Media.
Într-o dimineață, Justin a speriat-o pe soția sa de moarte. ”S-a trezit într-o dimineață și a început să strige la mine să părăsesc imediat camera lui”, își amintește cu groază Emma. Ea era însărcinată în șapte luni și era oripilată de comportamentul extrem de straniu al soțului său. Când și-a întrebat soțul ce s-a întâmplat, a primit un răspuns ce a devastat-o.
”El credea că sunt o străină. Nici măcar nu-și amintea că sunt însărcinată în șapte luni cu primul nostru copil”, povestește Emma.
Cuplul a fost nevoit să-și încheie mai devreme luna de miere și s-a întors imediat în Marea Britanie. Justin a mers de urgență să efectueze investigații medicale pentru a afla cauza comportamentelor sale ciudate, a făcut și o scanare RMN. Investigațiile au dezvăluit ceva devastator. Justin suferea de o tumoare cerebrală agresivă și fatală.
Medicii i-au spus că îi vor putea prelungi viața cu încă 2 ani doar dacă îi vor efectua o intervenție chirurgicală, și ulterior va fi supus tratamentului prin chimio- și radioterapie. Diagnosticul a lăsat tânărul cuplu în șoc.
Din cauza stresului sever, Emma a născut prematur. Din fericire, însă, fetița lor, Mia, s-a născut perfect sănătoasă. Se întâmpla la 15 august 2015, în ziua în care Justin a început radioterapia. Acest lucru însemna că putea să-și vadă fetița nou-născută doar pe durata weekendurilor.
Patru luni mai târziu, o scanare repetată a creierului a identificat faptul că tumoarea a crescut și a intrat în faza de metastază. Era cea mai agresivă tumoare pe care o văzuse medicii în decursul ultimei decade. În octombrie 2015, se părea că sfârșitul lui Justin era aproape. Avea totuși să mai trăiască șapte luni.
După moartea soțului ei, în mai 2016, Emma a devenit voluntar și încearcă să-i ajute pe pacienții cu tumori cerebrale și pe rudele acestora. Unul din obiectivele pe care și le-a propus Emma este acela de a spori gradul de conștientizare a faptului că, identificată cât mai timpuriu, maladia are mari șanse să fie tratată.
Privind acum înapoi, Emma își dă seama că, înainte de nuntă, comportamentul soțului ei se schimbase considerabil. Emma a observat mai târziu în fotografiile de la nuntă un detaliu pe care anterior nu-l observase: ”Partea dreaptă a feței lui era mai căzută, lăsată”.
Emma speră ca povestea lor să îi ajute și pe alții să recunoască semnele de avertizare și să primească ajutor medical înainte de a fi prea târziu. Î
