Evoluția cefalopodelor – grupul din care fac parte calmarii și caracatițele – a avut mult timp o poveste lipsă: cum s-a produs, de fapt, ruptura dintre strămoșii asemănători calamarilor și caracatițele de astăzi? Răspunsul, spun acum cercetătorii, plutea de milioane de ani în adâncurile oceanului, scrie Live Science.
Este vorba despre calamarul vampir (Vampyroteuthis infernalis), o creatură rară, cu ochi mari, strălucitori, opt brațe ca ale caracatițelor și o culoare roșu-închis, ca-n filmele de groază. Oamenii de știință au reușit, în sfârșit, să îi secvențieze genomul, iar rezultatele sunt spectaculoase.
Cromozomii calamarului vampir seamănă încă foarte mult cu cei ai calmarilor și sepiilor, deși, din punct de vedere evolutiv, el aparține ordinului caracatițelor, se precizează într-un studiu publicat pe 27 noiembrie în revista iScience.
Descoperirea oferă o imagine rară asupra felului în care ar fi putut arăta, la nivel genetic, strămoșul comun al calamarilor și caracatițelor, în urmă cu aproximativ 300 de milioane de ani, momentul în care cele două linii evolutive s-au separat. Cercetătorii descriu calamarul vampir drept o „fosilă viu”.
Pe arborele evolutiv al cefalopodelor, calamarul vampir este mai apropiat de caracatițe, dar s-a desprins de restul grupului într-un moment extrem de timpuriu. A fost o „separare foarte veche”, a explicat coordonatorul studiului, Oleg Simakov, cercetător la Departamentul de Neuroștiințe și Biologie a Dezvoltării de la Universitatea din Viena, într-un e-mail pentru Live Science.
Pentru analiză, cercetătorii au folosit o probă de țesut provenită de la un calamar vampir capturat accidental în Oceanul Pacific de Vest, în timpul unei expediții științifice. Din cauza rarității acestor animale, nu au existat alte exemplare cu care să fie comparat.
ADN-ul a fost secvențiat cu ajutorul platformei genetice PacBio, iar genomul a fost comparat cu cel al altor cefalopode, precum argonautul (Argonauta hians), caracatița comună (Octopus vulgaris) și caracatița crețată (Eledone cirrhosa).
Rezultatele arată că genomul calamarului vampir are aproximativ 11 miliarde de perechi de baze, de aproape patru ori mai mare decât genomul uman, fiind cel mai mare genom de cefalopod secvențiat până acum.
Spre deosebire de caracatițele moderne, al căror ADN este frecvent „rearanjat”, cu cromozomi care se amestecă între ei, calamarul vampir și-a păstrat în mare parte structura cromozomială ancestrală, de tip calamar. Cu alte cuvinte, este o caracatiță care, din punct de vedere genetic, arată ca un calamar antic.
De-a lungul timpului, calamarul vampir a fost adesea înțeles greșit. Descoperit în 1903, a fost inițial considerat o caracatiță cirată, din cauza membranei care unește brațele. În anii 1950, oamenii de știință l-au reclasificat într-un grup separat, Vampyromorphida, nici calmar, nici caracatiță, numit așa pentru că animalul pare să poarte o „mantie” de vampir.
Pentru specialiștii în cefalopode, descoperirea este extrem de valoroasă. Este „plăcut să fi rezolvat” misterul pentru care calamarii vampir păstrează atât de multe trăsături ancestrale, asemănătoare calamarilor, spune Bruce Robison, cercetător principal la Monterey Bay Aquarium Research Institute (MBARI), care nu a fost implicat în studiu.
Unul dintre motivele pentru care secvențierea completă a genomului este atât de importantă ține de dificultatea studierii acestor animale. Calamarul vampir este greu de observat „pentru că trăiește într-un habitat greu accesibil, este solitar, rar și nu supraviețuiește bine în captivitate”, explică Robison. „Unii oameni cred că putem pur și simplu să ne scufundăm în adânc și să găsim unul ori de câte ori vrem, ceea ce este categoric fals”.
El mai spune că aceste rezultate „întăresc ideea, susținută de unii dintre noi, că vampirii erau cheia acestui puzzle”. Sunt animale fascinante, adaugă el, „pentru că sunt incredibil de interesante și pentru că par mereu să ascundă secrete”.
Ştiri video recomandate
