La începutul anilor '90, televizoarele color Grundig lăsate de nemţi în faţa caselor pentru a fi preluate de gunoieri făceau senzaţie în România. Erau vechi, dar pentru consumatorul român erau ultimul răcnet. Iar preţul, un chilipir. Nu aveai garanţie la ele, astfel că primul "accident" le era
fatal sau urma o investiţie constantă în piese de schimb, revizii şi reparaţii.
Douăzeci de ani mai târziu, unui vatman i se întocmeşte dosar penal pentru ucidere din culpă, iar presa nu conteneşte să sublinieze faptul că
bărbatul a mai fost implicat într-un accident în urmă cu ceva timp. Eticheta de vinovat există deja, mai lipseşte doar nişte lipici să se fixeze bine. Un om a murit, iar dosar penal îi este întocmit doar celui care s-a uitat la televizorul second-hand. Cei care au aprobat circulaţia unui tramvai vechi din 1973, care pe 7 ianuarie luase foc în faţa Centralei Electrice de Termoficare, dorm liniştiţi. Deocamdată. La fel şi cel care a efectuat ultima revizie, pe 9 martie. Nu şi cel care a condus rabla elveţiană, pentru că el nu a oprit suficient de repede un tramvai ce şi-a pierdut frânele, iar conştiinţa i-a fost încărcată. Mai mult, viceprimarul municipiului Iaşi, Romeo Olteanu, se întreabă dacă nu cumva vatmanul a forţat trecerea semaforului pe culoarea galbenă, pentru ca tot el să îşi aducă aminte că pe linie erau nişte maşini "care nu aveau ce căuta pe banda tramvaiului". Detalii.
În 2006, două tramvaie "nemţeşti" au lovit un total de şapte autoturisme după ce au rămas fără frâne, iar în 2009 alte două au deraiat. A fost
nevoie de moartea unui om ca autorităţile să se declare îngrijorate. "Vom analiza ce este de făcut pentru a evita astfel de tragedii", a declarat
primarul din Iaşi. Tramvaie noi? "Nu avem 2,5 milioane de euro pentru aşa ceva", se scuză şeful RATP Iaşi, la fel cum Guvernul se scuză că nu îşi permite avioane F-16 decât second-hand. Să ne resemnăm aşadar cu sicriele ambulante de pe străzile din Iaşi, care datează din perioada 1959 - 1982, cam de când au fost produse şi MIG-urile din dotarea forţelor aeriene române.
Ne-am învăţat cu produsele second hand. Ani la rândul, şoferii şi-au achiziţionat din Germania autoturisme la jumătate din preţul pieţei, dar au făcut-o pe barba lor, pe propria răspundere. Când vine vorba însă despre mijloacele de transport în comun, răspunderea a cui mai e? Tot a
şoferului?
