''Da, există în română verbe care la imperativ singular afirmativ, au două forme şi nu alegem liber între cele două forme, ci fiecare dintre ele se foloseşte în situaţii diferite.
Adică spunem de pildă: adormi, dar adoarme-l. Şi nu e singurul verb unde se întâmplă asta. La fel se comportă: a creşte, a trece, a fierbe, sau a plânge.
Adormi!
Adoarme-l!
Așa spunem intuitiv, recunoașteți formele, le-ați folosit de foarte multe ori.
Gramatica limbii române din 2008 pune în această serie mai multe verbe. A crește, a fierbe, a plânge, dar nici ele nu sunt singurele. Mai sunt câteva. Și ne spune, de asemenea, că în general, gramaticile anterioare au legat selecția uneia dintre forme de funcționarea acestor verbe ca intrazitive sau ca tranzitive.
Și ne uităm la primul nostru exemplu. Adormi! Este folosit intrazitiv aici. Dacă spun: Adoarme copilul, dau un îndemn. Sau, adorme-l! Avem o folosire tranzitivă, cu un substantiv, complement direct și atunci forma se schimbă. Avem adoarme, în loc de adormi.
La fel stau lucrurile și cu verbul a crește. Pot de pildă, să mă uit la un aluat pe care l-am frământat și să spun: creşti odată! Dar, dacă folosesc verbul tranzitiv, voi spune crește-l! Pe el, pe aluat. Sau crește-l pe copil.
Treci în casă! Așa sună forma de imperativ în varianta sa intrazitivă pentru verbul a trece. Însă, voi schimba forma și voi spune: Trece-mă pe listă, sau Trece-mă în agendă! Atunci când imperativul este urmat de un clitic în acuzativ, deci e aceeaşi situaţie, ca la primul nostru verb.
Când verbul nu este însoţit de clitic avem aceste forme în i pentru a plânge, de exemplu. Plângi cât vrei!
Avem apoi situaţia cu un clitic de acuzativ. Plânge-l, unde forma de imperativ se schimbă aşa cum aţi văzut în primele exemple pe care le-am avut astăzi. Plânge-l! Plângi şi Plânge, formă în e'', a spus Ana Iorga.
Mai multe explicaţii, în imaginile de mai sus.
