Construcţia Canalului Dunăre - Marea Neagră a început în urmă cu mai bine de 60 de ani. Scopul proiectului era de a lega Marea Neagră, prin Dunăre, de Canalul Main - Rin, pentru transportul mărfurilor. Proiectul a fost început în 1950, dar întrerupt 5 ani mai târziu. Nicolae Ceauşescu a fost cel care, două decenii mai târziu, a reluat proiectul. S-a lucrat neîncetat timp de 9 ani, iar în ultimii doi ani de construcţie numărul muncitorilor de pe şantier depăşea 32 de mii.
Canalul a fost inaugurat oficial pe 26 mai 1984, în prezenţa dicatorului Ceauşescu. Cu o lungime de 64 kilometri, o adâncime de 7 metri şi o lăţime la suprafaţă de 110-140 de metri, canalul are o capacitate anuala maxima de transport de 785 de milioane de tone de marfă. Este parte componentă a importantei căi navigabile europene dintre Marea Neagră şi Marea Nordului, prin canalul Rin-Main-Dunăre. Deşi proiectul este un succes din punct de vedere economic, istoria realizării braţului artificial al Dunării ascunde adevărate drame umane. Ceea ce era prezentat în presa comunistă ca o mare realizare s-a obţinut prin muncă forţată şi, de multe ori, cu sacrificarea deţinuţilor politici. În anii '50, canalul era denumit, in termenii regimului Gheorghiu-Dej, "un mormant al burgheziei româneşti". Zeci de mii de deţinuţi politici au fost forţaţi să lucreze la canal, iar numărul celor care şi-au pierdut viaţa acolo ajunge, potrivit estimărilor, la peste o mie. Nici perioada de după 1975 nu a fost lipsită de tragedii. Nimeni nu poate spune, însă, cu exactitate, câţi români au murit pe şantierul canalului.
Iar Canalul Dunăre - Marea Neagră nu a fost singurul proiect ambiţios al lui Ceauşescu. Dictatorul şi-a dorit ca şi Capitala să fie legată de Marea Neagră, tot printr-un braţ artificial al Dunării. Canalul Dunăre-Bucureşti a fost aprobat de Ceauşescu în 1985, iar lucrările de executare au început un an mai târziu. După Revoluţia din 1989 lucrările la canal au fost sistate, deşi partea de canal deja realizată se estimează a fi de 70% din întregul volum de lucrări. Proiectul a ajuns la Apele Române şi a fost lăsat pe rafturi. În cei 25 de ani de la Revoluţie, lucrările existente s-au deteriorat. O mare parte a plăcilor de beton şi a bordurilor au fost furate. Între timp, oficialii au estimat că reluacrea lucrărilor la canal ar costa statul român peste 1,5 miliarde de euro.
Ştiri video recomandate