În raportul său de activitate către Foreign Office, aferent anului 1972, ambasadorul britanic la București, Derick Rosslyn Ashe, evalua poziția la putere a lui Nicolae Ceaușescu drept una solidă însă confruntată cu unele amenințări derivând din doi factori în mod special: pe de o parte,era vorba despre planul accelerat de industrializare care stârnise opoziție în rândul cercurilor de conducere și, pe de altă parte, cultul tot mai pronunțat al personalității secretarului general care provoca „dezgust” în societate. Din aceste motive, aprecia diplomatul britanic, se putea spune la acel moment că existau „semne clare de opoziție” față de Nicolae Ceaușescu.
În scrisoarea de răspuns trimisă de la Foreign Office la București, diplomatul J.L. Bullard din partea Departamentului Sovietic și Est-European solicita ambasadei din București să elaboreze pe larg asupra acestui subiect. Londra privise cu neîncredere eforturile românești privind industrializarea, spunea Bullard, dar în privința cultului personalității și potențialei opoziții interne, la Foreign Office nu existau informații suficiente pentru o evaluare corectă. De aceea,documentul îi solicita lui D.R. Ashe să înainteze un nou raport cu privire la posibilitatea căderiilui N. Ceaușescu și a modului în care aceasta ar fi afectat politica internă și externă a României.
Posibilitatea căderii lui Ceaușescu a preocupat diplomații britanici
Răspunsul lui D.R. Ashe, datat 13 februarie 1973, începea prin a admite faptul că posibilitatea căderii regimului Nicolae Ceaușescu reprezentase o preocupare mai veche a sa, deși până atunci nu avusese ocazia să o dezvolte în scris. Conform evaluării sale, factorii sociali ar fi trebuit luați în considerare în primul rând, deși s-ar dovedi o pistă greșită. Astfel, el sublinia că muncitorii în general au un standard de viață extrem de scăzut, plin de privațiuni, chiar și în comparație cu celelalte țări socialiste. De asemenea, intelectualitatea era sufocată de regim prin limitări ideologice dar ar fi putut să evolueze într-o direcție asemănătoare „primăverii de la Praga” dacă ar fi avut ocazia. Cu toate acestea, sublinia D.R. Ashe, N. Ceaușescu controla foarte bine relația cu muncitorii prin faptul că ieșea foarte des în public, mergea în țară, vizita fabricile și cultiva stfel impresia că este aproape de viața muncitorilor. În privința intelectualității, pe de altă parte,diplomatul britanic aprecia că aceasta era foarte supusă regimului și un astfel de scenariu n-ar fifost posibil. Documentul sublinia totodată că, din ambele perspective, cultul personalității lui Ceaușescu era utilizat în mod special pentru a descuraja opoziția, deși proporțiile pe care le atinsese cu ocazia aniversării a 55 de ani (26 ianuarie 1973) i-ar fi determinat pe mulți să creadă că exista într-adevăr opoziție.
Sovieticii ar vrea să scape de Ceaușescu
D.R. Ashe excludea posibilitatea unei revolte populare îndreptate împotriva lui Ceaușescu și considera că o situație mult mai plauzibilă a căderii sale ar fi o lovitură din interiorul partidului.Dificultățile economice și cultul personalității justificau asemenea prezumții, credea Ashe, dar mai exista și o altă situație de risc pentru secretarul general: politica externă. O intervenție sovietică, mai aprecia diplomatul britanic, nu putea fi nicicând exclusă. Mai mult, el consemna faptul că până și oficialii sovietici de la București s-ar fi exprimat în sensul că plecarea lui Ceaușescu le-ar produce multă bucurie.
Continuarea pe historia.ro: http://www.historia.ro/exclusiv_web/cezar-stanciu/articol/londra-se-pregatea-caderea-lui-ceau-escu-1972
