Dan Voiculescu îşi exprimă convingerea că magistraţii nu se vor lăsa intimidaţi înaintea termenului de azi, din dosarul Telepatia. Asta după ce ziarul Gândul a publicat un articol în care erau reluate acuzaţiile aberante din dosar, aceleaşi care au fost preluate fără dovezi şi de judecătoarea Graţiela Constantin de la Tribunalul Bucureşti.
Dan Voiculescu demontează într-o postare pe blogul personal acuzaţiile care i-au fost aduse fără să existe vreo probă în sprijinul acestora.
Potrivit jurnaliştilor care citează rechizitoriul procurorilor DNA, Dan Voiculescu este acuzat că a spălat, prin donaţia către fiicele sale, acţiunile obţinute de el în urma privatizării frauduloase a Institutului de Cercetări Alimentare.
Dan Voiculescu spune însă că „pentru ca infracţiunea să poată exista, aceştia susţin că la momentul donaţiei am cunoscut faptul că acţiunile proveneau dintr-o privatizare frauduloasă. Însă, atunci când am donat titlurile de participare ale SC ICA SA, Parchetul de pe lângă ICCJ emisese o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale la data de 10 iunie 2005 ca rezultat al cercetărilor care au concluzionat că «nu au fost săvârşite infracţiuni» în procesul de privatizare a ICA. În consecinţă, în iunie 2006 aveam confirmarea faptului că acţiunile ICA fuseseră dobandite în mod legal”.
Voiculescu este acuzat ca a donat acţiunile ICA cunoscând faptul că acestea provin din infracţiuni. Acesta dovedeşte faptul că, la data donaţiei, 6 iunie 2006, el ştia, DIN CONTRĂ, că aceste acţiuni au fost obţinute cu respectarea legii, iar dovada o reprezintă rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale în cazul privatizării ICA din data de 10 iunie 2005.
Cotidianul mai scrie şi că DNA şi judecătorul au arătat că privatizarea ICA s-a realizat fraudulos, valoarea acţiunilor fiind de peste 7 milioane euro în timp de Voiculescu a plătit 104.000 euro.
„Afirmaţia nu este corectă întrucât în dosar există o expertiză contabilă dispusă de ICCJ, efectuată de un evaluator judiciar autorizat şi independent care a constatat că metoda de privatizare a ICA a fost corectă, dar şi că preţul a fost stabilit conform legii şi procedurilor în vigoare în 2003. În plus, în cazul în care se consideră că metoda de privatizare nu a fost corectă, atunci trebuie dispusă o expertiză asupra metodei evaluării de piaţă care s-a aplicat, în acea perioadă, pentru multe alte companii”, explică Dan Voiculescu.
Potrivit rechizitoriului, preluarea Institutului s-a realizat în patru etape, prin preluarea clădirilor şi construcţia unor clădiri noi de către o societate nouă, prin subevaluarea imobilelor la un preţ de 75 de ori mai mic, preluarea terenurilor de sub clădirile noi şi o licitaţie cu dedicaţie.
„Nu au fost preluate terenurile şi clădirile, ci s-a constituit numai un drept de folosinţă asupra acestora, care a avut toate aprobările legale necesare de la instituţiile publice implicate. (...) Clădirile ICA erau clădiri vechi, construite în anii 1930, fapt constatat atât de expertizele DNA, cât şi de nota de fundamentare a hotărârii de Guvern de transformare a ICA în societate comercială. În raportul DNA se arată că aceste clădiri aveau în 2003 un grad de uzură de până la 90%. (...) Pachetul de acţiuni a fost vândut prin licitaţie publică la care putea participa orice investitor interesat, anunţul privind privatizarea ICA fiind făcut cu respectarea tuturor regulilor de publicitate", scrie Dan Voiculescu.
În ceea ce priveşte aşa-zisa influenţă despre care au vorbit procurorii DNA, acesta nu a fost judecată de Tribunalul Bucuresti, motivarea judecatoarei Gratiela Constantin nefăcând nicio referire la o astfel de infracţiune în sentinţă, cu toate că Dan Voiculescu a cerut şi i s-a aprobat solicitarea de a fi judecat.
