Ora „doisprezece" sau ora „douăsprezece"? Cum spunem corect? Facem acordul cu ora la feminin, douăsprezece? Sau nu e obligatoriu? E bine să spunem şi ora doisprezece? Ana Iorga explică cum este corect să spunem.
''Conform normei academice actuale, forma corectă este ora douăsprezece. Adică trebuie să acordăm în gen numeralul cardinal cu substantivul pe care îl însoţeşte, ora. Aşadar, e incorect să spunem ora doisprezece. Din păcate, această formulare greşită este foarte des folosită. În toate construcţiile care exprimă ora şi care conţin numeralul doi trebuie să facem acordul la feminin. Spunem corect: ora două, ora douăsprezece şi ora douăzeci şi două.
Acordul la feminin în astfel de situaţii este considerat de lingvişti o excepţie. Gândiţi-vă că numeralul unu, în aceleaşi contexte, nu se acordă cu substantivul oră. Spunem corect: ora unu şi ora douăzeci şi unu. Nu: „ora una" sau „ora douăzeci şi una". Există o explicaţie istorică pentru comportamentul diferit. Substantivul oră apare în acest context abia în secolul al 19-lea. Până atunci se folosea ceas. Şi găsim în textele vechi formulări ca: „un ceas după amiază, două ceasuri după amiază". De aici „ceasul unu, ceasul două". Ceva mai tarziu apar sintagmele cu substantivul oră.
Norma nu ţine cont aici de o regulă gramaticală, care, aţi văzut, nu se aplică uniform. Mă refer la acord. Avem: ora unu, dar ora două. Norma ţine cont de istoria limbii. Recapitulăm. Vom spune corect ora douăsprezece, nu ora doisprezece. Ora douăzeci şi două, nu douăzeci şi doi. Şi ora două, nu ora doi.
Spunem la fel şi dacă substantivul oră nu este exprimat: Este două. Este douăsprezece. Începem la douăzeci şi două.
Mare grijă în general la numeralele compuse cu „doi". Trebuie să marcăm corect acordul în gen, aici mă refer si la alte contexte, nu doar la exprimarea orei. Aud frecvent: doisprezece fete, doisprezece mii. Trebuie să facem acordul la feminin: douăsprezece fete, douăsprezece mii. Vom reveni asupra acestui subiect, pentru că e unul important'', a spus Ana Iorga.
