Fondator al unui partid care s-a dovedit preferatul păturii de nostalgici ai fostului regim comunist, Corneliu Vadim Tudor a dovedit de-a lungului timpului o surprinzătoare lipsă de inovaţie a propriului său program politic, pe cât de uimitor îi era talentul său oratoric.
El candidează în prezent la Cotroceni din postura de lider al unei formaţiuni politice aflate în declin, cu acelaşi slogan de acum câţiva ani: ?Sus patria, jos mafia?, fără fonduri şi cu o logistică de campanie şi de partid din ce în ce mai subţire.
Fondator al unui partid care a profitat încă de la înfiinţare de frustrările acumulate de populaţie în cadrul tranziţiei de la comunism la democraţie, comportamentul politic al lui CV Tudor a oscilat mai întotdeauna între oportunism şi falsa modestie, totul acoperit cu o retorică pompoasă şi plină de jigniri la adresa celor care i-au contestat acţiunile sau care l-au părăsit de-a lungul timpului.
Parlamentarul cu cele mai multe procese şi ridicări a imunităţii
Excelent pamfletar, fondator al revistelor România Mare, Politica şi al ziarului Tricolorul, CV Tudor a fost frecvent acuzat de xenofobie, homofobie şi antisemitism, dar aproape nici o instanţă nu a dat câştig de cauză contestarilor săi.
Partizan entuziast al dării în judecată a politicienilor şi jurnaliştilor care-l criticau pentru comportamentul său politic, liderul PRM era cunoscut pentru ameninţările cu tribunalul pe care le formula, dar şi pentru abandonarea ulterioară a acestor acţiuni în instanţă.
Este parlamentarul căruia i s-a ridicat de cele mai multe ori imunitatea parlamentară pentru calomnierea publică a unor persoane sau pentru difuzare de informaţii false "care au adus atingere intereselor României". În 2001 se putea lăuda cu alte opt dosare aflate în lucru la comisia juridică a Senatului, pentru care Ministerul Justiţiei solicita ridicarea imunităţii. La Parchetul General de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie (CSJ) erau înregistrate peste 100 de plângeri penale împotriva liderului PRM. Într-un singur caz Tudor a fost sancţionat - procesul Rodica Chelaru, ziarista la BBC vs Vadim Tudor - însă doar cu amendă întrucât, până când Justiţia a pronunţat verdictul, - vara anului 2000 - intervenise prescripţia penală a infracţiunii.
Printre cei care au figurat cu plângeri în dosarele menţionate s-au numărat Valeriu Stoica, actual membru PDL, fostul preşedinte al Senatului, Petre Roman, fostul senator Constantin Ticu Dumitrescu, ex-consilierul prezidenţial Zoe Petre sau fostul ministrul de Interne, Gavril Dejeu.
Colaboratorii, de la ?vajnici revoluţionari? la ?gunoaie politice?
Pe linie de partid, CV Tudor s-a dovedit un partener cu care era dificil de colaborat. Mulţi dintre colegii săi de partid l-au părăsit. Corneliu Ciontu, Lia Olguţa Vasilescu, Daniela Buruiană, Codrin Ştefănescu (a revenit în PRM în 2009), Anghel Stanciu, Dorel Onaca, Dan Claudiu Tănăsescu (a revenit în PRM în 2009) şi-au găsit alt culcuş politic prin alte partide sau au abandonat scena politică.
Lovitura cea mai severă a reprezentat-o plecarea lui Corneliu Ciontu, fost om de încredere, căruia în martie 2005 i-a şi cedat preşedinţia partidului, într-un gest simbolic de reformare şi rebranduire a propriului partid care dădea deja primele semne de declin electoral. Cum însă C.V. Tudor nu era omul dispus să stea în umbra altcuiva, la trei luni de la trecerea în plan secund, l-a forţat pe Ciontu să părăsească conducerea, dar şi partidul, pe fondul unui scandal în care nu au lipsit acuzaţiile de jocuri politice în interesul altor formaţiuni politice pe care l-ar fi practicat fosta sa mână dreaptă. Plecarea lui Ciontu a însemnat şi prima hemoragie serioasă a PRM. Scandalul a produs migrarea lui Anghel Stanciu şi a altor zece parlamentari pe urmele lui Ciontu.
Blagoslovirea cu înjurături şi insulte a celor care preferau să plece din partid avea să devină un ritual de rămas bun cu care ?tribunul? prefera să însoţească gestul acestora. Membri fondatori, Radu Teodoru şi Dan Ioan Mirescu au plecat la mijlocul anilor ?90, după ce au fost acuzaţi de hoţie. Puţin mai târziu au plecat Codrin Ştefănescu şi Dorin Lazăr Maior, care au suferit subita metamorfoză de la ?vajnici revoluţionari?, la condiţia, mai puţin onorantă, de ?gunoaie politice?, ?handicapaţi? sau ?maimuţoi?. Cu toate acestea, în 2009, după modelul ?fiului rătăcitor?, Codrin Ştefănescu a fost primit cu braţele deschise în Partidul România Mare.
Foştii parlamentari Ilie Neacşu şi Sever Meşca au avut ?neobrăzarea? ca, după plecarea din PRM, să scrie o carte despre viaţa în partid şi relaţia cu Vadim. Au fost imediat încondeiaţi ca ?indivizi fără caracter? şi ?infractori neruşinaţi?.
?Schimbarea la faţă?: Vadim filosemitul care ar merge la Zidul PLângerii de dragul voturilor
În 2004, în pană de idei şi sperând la un boom mediatic care să-i permită să revină în opţiunile electoratului, C.V. Tudor a trecut la operaţiunea ?schimbarea la faţă?. De la antisemitul vehement, CV Tudor a îmbrăcat hainele pocăinţei şi, cu asistenţa companiei israeliene de publicitate "Arad Communication", care i-a coordonat campania electorală, Vadim Tudor şi-a cerut iertare în public faţă de poporul israelian, pentru articolele şi pamfletele dedicate în trecut acestei naţii şi reprezentanţilor săi.
Prin intermediul Fundaţiei România Mare a ridicat o statuie a liderului politic israelian Itzhak Rabin şi a anunţat public că doreşte să meargă la Zidul Plângerii de la Ierusalim ca să-şi ceară iertare pentru greşelile trecutului faţă de poporul Israel. Rezultatul modest obţinut la alegeri a readus vechiul tribun în faţa spectatorilor.
Pelerinajul până la Zidul Sfânt a fost dat uitării, la fel şi suma de un milion de dolari pe care PRM trebuia să o plătească firmei "Arad Communication" pentru serviciile de consultanţă prestate.
Singurul beneficiar al relaţiei CV Tudor - Arad Comunnications a fost israelianul de origină română Nati Meir, ajuns deputat PRM. El a căzut repede în dizgraţie după ce a acuzat că în ziarul Tricolorul ar fi apărut un articol antisemit. A fost dat afară din partid, iar scandalul care a urmat a consfinţit intrarea PRM într-un trend descendent.
Senatorul ?rudotel?, înfrânt pe terenul său
Senator în parlamentul României încă din 1992, ?tribunul? avea să deţină această funcţie până în noiembrie 2008. Pe fondul unui trend descendent al propriului partid în opţiunile de vot ale românilor, primele uninominale i-au trimis pe C.V. Tudor şi colegii săi peremişti acasă.
De altfel ca parlamentar, CV Tudor nu s-a remarcat decât prin declaraţiile sale politice, comportamentul său provocator şi temperamentul exploziv. Puţine au fost proiectele de lege pe care le-a iniţiat, de cele mai multe ori preferând să-şi treacă numele pe cele elaborate de alţi colegi de partid. Nu de puţine ori, presa vremii a făcut referire la desele sale absenţe nemotivate din Parlament.
Devine celebru în 2002 ca politicianul care are nevoie de rudotel, după un conflict avut cu Radu Podgoreanu, preşedintele de atunci al comisiei de politică externă a Senatului, fiind de altfel şi primul schimb de invective pe care-l pierde. Dacă Podgoreanu a fost taxat drept "analfabet de la pionieri", "imbecil", "vagabond politic", liderul PRM a primit calificativele de "trădător" atins de "boala vacii nebune", "clovn bun, dar politician de doi bani?, ca în final, Podgoreanu să ceară "rudotel pentru domnul Vadim Tudor".
De altfel, săritor, pesedistul avea să ofere de la tribuna Parlamentului celui poreclit de unii "tribunul", un flacon cu binecunoscutul medicament, gestul fiind imediat apreciat la adevărata sa măsură: senatorul PRM a aruncat darul în direcţia rivalului său în plin plen de şedinţă.
Afrontul adus lui Băsescu: circul de la condamnarea comunismului
Apetitul pentru circ şi comportament care şochează va cunoaşte o nouă dezvoltare din partea lui CV Tudor. În decembrie 2006, oferă un adevărat ?spectacol? în ziua de plen dedicată condamnării comunismului de către preşedintele Traian Băsescu. Mărşăluieşte în faţa prezidiului, fluieră şi vociferează alături de colegii de partid, în timp ce reprezentanţi ai societăţii civile sunt ameninţaţi la balcon de partizanii PRM, totul finalizat apoteotic prin desfăşurarea unui banner care-l prezintă pe Băsescu după gratii.
Acest lucru nu a împiedicat nici pe PRM, nici pe PDL să bată palma pentru a parafa în 2008 o înţelegere parlamentară prin care "Tribunul" îşi păstra funcţia de vicepreşedinte al Senatului încă o sesiune, la schimb cu alte funcţii în Biroul Permanent şi votul parlamentarilor PRM pentru o moţiune PD-L împotriva Guvernului Tariceanu II. A fost prima oară când preşedintele Traian Băsescu l-a luat în serios pe ?tribun?, muştruluindu-i public pe reprezentanţii partidului satelit pentru umilinţa încheierii unui astfel de acord cu PRM.
A fost cântecul de lebădă şi ultimul afront aruncat de liderul peremist din Parlamentul României. În noiembrie 2008, testul uninominal îl pune în situaţia de a se trezi ?fără coledzi?, după ce PRM rămâne în afara Parlamentului cu un scor electoral sub pragul de 5%.
Dream Team: Umăr la umăr cu Becali spre visul european
C.V. Tudor a reuşit însă să prindă un mandat de europarlamentar la euroalegerile din primăvara lui 2009, după ce a folosit, inspirat, valul de simpatie populară generat de arestarea lui Gigi Becali, propunându-i vechiului său rival şi ţintă favorită de insulte în trecut, o colaborare electorală pentru străbaterea drumului european în tandem.
"Bolnavul psihic, analfabet, cu creier de maimuţă? împreună cu ?tribunul nebun al câinilor şi al pisicilor? aveau să se arate electoratului împăcaţi, ca ?doi creştini- patrioţi care scapă tara de hoţi?. Coabitarea lor politică le deschide, în iunie 2009, uşile Parlamentului European de la Bruxelles, moment care le oferă prilejul să-şi ia reciproc la revedere şi să urmeze căi politice diferite, fiecare anunţându-şi intenţia de a intra în lupta pentru Cotroceni.
Coborât la rangul unui simplu eurodeputat în marea de reprezentanţi din PE, lui CV Tudor îi rămâne consolarea vremurilor de altădată când provoca frisoane aşa-numitelor partide democrate care se vedeau nevoite să facă apel la electorat să blocheze prin vot accederea ?extremismului? spre Cotroceni în favoarea răului considerat mai mic, Ion Iliescu. Cu toate acestea, apogeul politic al tribunului a însemnat tocmai acel scrutin prezidenţial din anul 2000 când a reuşit să cumuleze în turul doi 33,17% din voturi.
Candidat în criză de slogan, de program, de sponsori şi de partid
În prezent, CV Tudor duce lipsă de sponsori şi de de un aparat de activişti de partid eficient, care să reuşească să mobilizeze electoratul. Puţini oameni cu dare de mână din partid, precum Dan Claudiu Tănăsescu se dovedesc acum strânşi la pungă.
Şi au şi de ce. Aflat la a patra tenativă de a cuceri scaunul prezidenţial, ?tribunul? şi-a făcut debutul lansându-şi candidatura de pe scările Teatrului Odeon de unde l-a acuzat pe Traian Băsescu că i-a sabotat demersul, împiedicându-l să îşi organizeze lansarea în respectiva instituţie.
CURRICULUM VITAE
Nume şi Prenume: Corneliu Vadim Tudor
Data şi locul naşterii: 28 Noiembrie 1949 - Bucureşti
Stare civilă: căsătorit, două fiice
Profesie: politician
Studii
1967 - absolvă cursurile liceale
1971 - licenţiat al Facultatii de Filosofie a Universităţii Bucureşti
1975 - urmează cursurile Şcolii de Ofiţeri de Rezervă din Bucureşti
1978-1979 - bursa premiului internaţional Herder; studiază istoria la Viena.
2001?2003 ? Universitatea din Craiova ? Doctorand în Istorie
2003 ? Doctor în Istorie
2003 ? Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii ,,Ovidius?, din Constanţa ? Doctorand în Teologie
Cariera politică
1991 ? fondează Partidul România Mare
1992- 2008 - senator în Parlamentul României
1992?1996 ? secretar al Biroului Permanent al Senatului
1996- candidează pentru funcţia de preşedinte al României, s-a clasat pe locul 5 din 16 candidaţi.
2000- a doua încercare de a se vedea preşedinte. Este învins în turul doi de social-democratul Ion Iliescu, dar cumulează peste 30% din voturi, acesta fiind apogeul său politic.
2004-2008 - vicepreşedinte al Senatului
iunie 2009 - prezent, europarlamentar PRM
Antena3.ro
