Din păcate, cu toții avem perioade în viață când suferim de vreo boală. Pentru mulți dintre noi boala este o încercare grea a răbdării noastre, dar și a stării noastre sufletești, iar uneori chiar și a celei duhovnicești. Cum ar trebui să ne comportăm creștinește în faţa bolii și a durerii? La aceste întrebări a răspuns protoiereul Valerian Crecetov, pentru ortodoxia.me.
Boala este o urmare a păcatului. În rai nu exista durere. Boala a apărut după căderea în păcatul neascultării. Iată un exemplu simplu: cineva fumează (un fenomen de altfel foarte răspîndit) și la un moment dat se îmbolnăvește de tuberculoză sau chiar de cancer la gît, cancer la plamîni, blocarea vaselor, etc. Altcineva face abuz de alcool şi este predispus către ciroza ficatului, pierderea controlului, poate suferi diverse traume. Exemplele prezintă urmările evidente ale căderii în păcat.
Tot ce se întâmplă în lume, are neapărat o cauză sau o pricină. Iar expresia „ce semeni, aceea vei şi secera” se referă anume la această stare.
Desigur că această afirmație poate fi contrazisă, de exemplu când se nasc copii bolnavi, atunci de ce fel de păcate putem să-i învinuim? Dar deseori se întâmplă, că păcatul a fost înfăptuit de părinții acestuia.
Atunci când ne rugăm pentru altcineva, atunci o parte din suferință o luăm asupra noastră. Totul depinde de sinceritatea cu care se roagă unul pentru altul. Rugăciunea facută pentru binele altuia este un lucru bun, chiar sfîânt. Dar trebuie să luăm în considerație, că o parte din această suferință poate cădea pe umerii noștri.
