Ana Iorga a explicat la rubrica ''Pe cuvânt'' dacă este sau nu corect să folosim verbul ''a suspiciona''.
''Îmi scria cineva zilele trecute despre verbul "a suspiciona". Că e o invenţie enervantă şi nici măcar nu există în dicţionar. Observaţia e foarte bună: se foloseşte destul de mult azi "a suspiciona" în loc de "a suspecta", ca sonoritate nu e o bucurie şi da, "a suspiciona" nu e în DEX.
De exemplu: "Îl suspicionează de interese ascunse", în loc de "îl suspectează". "A suspiciona" pare un derivat nou, nu? Un calc snob după engleză, poate, de la suspicious. Ei bine, Nici vorbă. Adica poate ca are si engleza rolul ei, dar "a suspiciona" este foarte vechi în română. Există înca din secolul al 19-lea. Să vedem ce este cu acest verb şi daca e corect sa îl folosim.
Rodica Zafiu îl analiza acum 10 ani şi observa că Dicţionarul Academic îl considera deja învechit în anii '90 pentru ca e înregistrat înca din secolul al 19-lea. Deci ''a suspiciona'' e la fel de vechi cu ''a suspecta'', aşa că aici nu prea avem multe argumente să îl evităm'', a explicat Ana Iorga.
