Tu ești un suflet care și-a ales un corp pentru a experimenta viața pe Pământ. Viața este menită să fie un joc, o experiență plină de bucurie și de iubire, fiindcă omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu care este doar Iubire și Lumină.
Această lecţie ne-a fost predată acum 2000 de ani, când Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat pentru a-i aduce omului șansa de a-și mântui sufletul.
Numai că mântuirea sufletului nu s-a realizat doar când Iisus a coborât în Iad pentru a duce lumină celor de acolo, lecția despre mântuirea sufletului este oferită de Iisus de-a lungul întregii sale vieți ca fiu de om și de Dumnezeu în același timp.
Fiul lui Dumnezeu a evidențiat cele mai importante trepte ale evoluției spirituale, pentru a redeveni conștienți că fiecare dintre noi a fost creat după chipul și asemănarea Tatălui.
Trepte în evoluţia spirituală: Iubirea de sine
Iisus a spus: “Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Numai că parcă prea puțini au înțeles aceste cuvinte, pe care le aud rostite mereu. Prea puțini sunt cei care experimentează cu adevărat iubirea de sine și asta pentru că, de mici, suntem obișnuiți, suntem învățați să ne ascundem iubirea, suntem învățați că iubirea este dureroasă și aduce cu ea multă suferinț. Iar mai târziu ajungi să pui semnul egal între iubire și suferință, știind că atunci când iubești, vine și vremea suferinței. Ceea ce e total fals. Însă cum de ajungi să asociezi iubirea cu suferința?
În copilărie, chiar în primii ani de viață, părinții tăi au fost învățați să nu îți arate cât de mult te iubesc, pentru ca nu cumva să devii prea răsfățat. Am auzit mereu părinți care spuneau despre copiii lor că speculează orice moment, pentru a se răsfăța și astfel, ei, ca părinți, este important să fie vigilenți ca nu cumva copiii lor să li se urce “în cap”.
Comportamentul părintelui l-a determinat pe copil să creadă că, atunci când el are cea mai mare nevoie de atenția și de iubirea celui care i-a dat viață, nu o poate primi, poate pentru că nu merită să fie iubit, sau pentru că a greșit ceva și acum este pedepsit.
Unii copii devin violenți, așa-zis obraznici, fiindcă reacționează la lipsa de iubire, alții se închid și devin foarte cuminți, de teama pedepselor. Cei din urmă vor deveni victimele unor parteneri agresivi și vor rămâne în relații toxice, până când vor fi salvați de cineva sau se vor sătura de suferință și vor pleca.
Oamenii nu știu să își exprime iubirea, nu știu să manifeste iubirea și nu știu să își trăiască iubirea pe care o confundă cel mai adesea cu obișnuința, cu dependența, cu obsesia de a fi cu o anumită persoană sau într-o căsnicie.
E firesc să nu știi ce înseamnă iubirea când tu nu ai avut un model pe care să îl experimentezi încă din copilărie, pentru ca atunci când ajungi la maturitate să îți fie ușor să arăți ceea ce este din plin în inima ta: iubire.
Iar ca să știi cum se simte iubirea autentică, și nu obsesia sau dependența, este important să știi cum se simte iubirea pentru propria ființă, care nu se confundă cu egoismul.
Iubirea de sine conține și compasiune, și iertare, și acceptare, și apreciere pentru sine, din poziția de observator, care învață continuu din experiențele pe care le trăiește cu înțelegerea că fiecare eveniment este un prilej de cunoaștere și de iubire de sine.
Iubirea de sine îți permite să experimentezi viața ca pe un joc plin de bucurie, fără ură, fără invidie, fără competiție, fără furie și frustrare. Doar viață trăită frumos, în echilibru, în acceptare, observare, detașare și acțiune cu înțelepciunea inimii.
Trepte în evoluţia spirituală: Iertarea
Iertarea vine împreună cu iubirea. Nu te poți iubi fără să te ierți pentru greșelile tale, nu te poți iubi și să te autopedesești sau să te autosabotezi la fiecare greșeală.
Atunci când te vei ierta, plin de iubire fiind, pentru fiecare greșeală, și vei considera că fiecare eșec este un prilej de a deveni mai bun, de a învăța, pentru a evita o greșeală viitoare, atunci îi vei putea ierta și pe ceilalți, îi vei putea iubi cu adevărat și pe ceilalți.
Aș vrea să fac o scurtă analogie. Dacă cineva îți cere mere și tu nu ai, îi poți oferi? La fel și cu iubirea sau cu iertarea.
Dacă tu nu te iubești sau nu te ierți, nu știi ce înseamnă iubirea și iertarea, astfel că nu poți iubi sau ierta cu adevărat.
Trepte în evoluţia spirituală: Compasiunea
Este o altă treaptă necesară în evoluția ta spirituală, sau mântuirea sufletului.
Compasiunea pentru necazurile, supărările, suferințele celuilalt, vine de pe poziția de egalitate cu acesta, însă spre deosebire de el, tu ești martorul suferinței lui.
Pentru a putea înțelege și ghida către soluția de a ieși din suferință sau din necaz, este nevoie ca tu, martor, să fii echilibat, obiectiv și plin de compasiune. Înțelegi suferința celui din fața ta, îl susții pentru a-și rezolva provocarea fără să simți milă.
Mila are o vibrație joasă, deoarece te poziționează pe o treaptă superioară de pe care privești în jos către cel care suferă. Compasiunea te așează pe aceeași treaptă cu cel care suferă, astfel că îi poți înțelege în mod real suferința și îl poți ajuta fără să proiectezi asupra lui emoții de vibrație joasă care să îl ducă și mai adânc în necazul lui.
Compasiunea, iubirea și iertarea pot face minuni în astfel de cazuri, în care este nevoie de conștientizarea cauzei provocării/ necazului. Și numai prin intermediul compasiunii, al iubirii și al iertării poți ajunge la sursa reală a situației mai puțin bune.
Trepte în evoluţia spirituală: Empatia
Empatia este formă intuitivă de percepere a realității afective a celuilalt. Empatia este calea către cunoașterea celuilalt prin prisma întregii game de sentimente pe care o trăiește.
Poți fi empatic, adică să simți și tu ceea ce simte celălalt, cu toți cei pe care îi iubești, sau cu simpli necunoscuți, pe care îi întâlnești o dată în viață.
Empatia te susține în a fi plin de compasiune și înțelegere, pentru că atunci când simți cât de mult suferă celălalt, îi oferi sprijinul tău mai clar, cu mai multă acuratețe.
Este important însă să nu preiei, să nu somatizezi suferița celuilalt, fiindcă asta îți poate scădea vibrația și te poate afecta și pe tine. Cu alte cuvinte, poți trăi foarte intens o suferință care nu este a ta.
Trepte în evoluţia spirituală: Valoarea de sine
De-a lungul copilăriei, ajungi să crezi că tu nu contezi, că tu nu ești important, că indiferent ce îți dorești, părinții nu îți vor îndeplini dorințele, nici măcar atunci când vine vorba despre alegerea unui domeniu în care să lucrezi.
Părinții nu sunt de vină pentru asta. Ei așa au fost crescuți, așa au fost învățați, așa au știut să acționeze spre binele cel mai înalt al copilului, din perspectiva lor. Nimeni nu este vinovat. Doar că aceste tipare mentale limitative s-au format. Și este important să se identifice cauza, pentru a putea fi conștientizate și schimbate.
Atunci când crezi despre tine că ești lipsit de importanță, de valoare, atragi în viața ta evenimente care îți demonstrează asta, atragi persoane care te fac să te simți lipsit de valoare, că tu nu contezi.Ca să schimbi această realitate, este important să observi dacă tu ai asemenea convingeri limitative.
Te rog să te întrebi cât de mult contezi tu pentru tine, dar pentru ceilalți. Apoi, scrie pe un caiet sau într-o agendă, motivele pentru care tu chiar ești important pentru tine și pentru ceilalți. Și integrează această stare.
Trepte în evoluţia spirituală: Renunțarea la autocritică și la autopedepsire
Omul a fost obișnuit să fie criticat, încă de mic, ba chiar a și fost bătut, atunci când a greșit, în loc să i se explice cum să facă în așa fel încât data viitoare să nu mai greșească.
Pe de altă parte, fiecare greșeală este o dovadă a dorinței de a învăța, de a experimenta, viața însăși fiind, de fapt, suma experiențelor noastre, unele bune, altele mai puțin bune.
Fiind obișnuit de mic să fie certat, să fie criticat, să fie pedepsit, când greșește, în subconștientul omului s-a creat un tipar: de fiecare dată când greșesc, sunt pedepsit. Și, pentru că ești adult și nu mai e mama lângă tine care să te certe, te cerți singur. În timpul dialogului interior, care este mai puternic și mai impactant decât cel exterior, doar asta faci: te cerți cu tine, cu ceilalți, te critici, te analizezi, și analizezi și îi critici și pe ceilalți.
La ce îți folosește acest consum de energie, te-aș întreba? La nimic, ai răspunde, însă așa ai fost obișnuit, iar noi toți știm că obișnuința este a doua natură… Așa că, hai să schimbă această a doua natură.
De fiecare dată când găsești câte un motiv să te cerți pe tine, să te critici, să te autopedesești, mai bine spune STOP și ia-o de la capăt. Acceptă că ai greșit și găsește lecția pe care să o înveți, în așa fel încât data viitoare să nu mai greșești.
Trepte în evoluţia spirituală: Încrederea în sine
Încrederea în tine și în deciziile tale îți dă forța de a-ți crea viața așa cum îți dorești. Încrederea în tine este energia care te împinge de la spate să îți împlinești obiectivele, fără să te compari cu ceilalți, fără invidie și fără să intri în competiție cu ei.
Încrederea în sine te ajută să colaborezi cu ceilalți și să ai o relație de cuplu împlinită, fără gelozie, fără posesivitate, fiindcă știi că ești valoroasă și importantă pentru partener.
Încrederea în sine este o sursă constantă de stare de bine și de convingere că vei reuși. Nu te îndoiești nicio clipă că tu poți.
Ca să ai încredere deplină în tine, este important să știi cine ești, așa că te rog să faci o listă a calităților și a defectelor tale, apoi lucrează la îmbunătățirea defectelor, pentru a căpăta treptat încredere în tine.
