Calea Lactee, o galaxie vastă, în formă de spirală, care adăposteşte sute de miliarde de stele, inclusiv Soarele nostru, a parcurs un drum lung şi complicat pentru a ajunge la dimensiunile actuale, după cum arată rezultatele unei noi cercetări care documentează un eveniment de referinţă care a avut loc în primele etape ale istoriei sale, relatează marţi Reuters, citat de Agerpres.
Oamenii de ştiinţă care au observat roiurile de stele adunate lângă centrul Căii Lactee au descoperit dovezi că galaxia noastră a înghiţit o galaxie mai mică, în urmă cu aproximativ 11,8 miliarde de ani, când universul avea mai puţin de 15% din vârsta sa actuală.
Acest eveniment reprezintă cea mai veche fuziune galactică cunoscută a Căii Lactee şi demonstrează modul în care aceasta a crescut nu numai prin formarea propriilor stele, ci şi prin fuziunea cu galaxii mai mici, captive în câmpul său gravitaţional.
Galaxia mai mică este clasificată drept o galaxie pitică, ceea ce o diferenţiază de galaxiile mai mari, precum Calea Lactee. Cercetătorii estimează că aceasta conţinea stele cu o masă echivalentă cu de 500 de milioane de ori masa Soarelui la momentul fuziunii, aproximativ un sfert din dimensiunea pe care o avea Calea Lactee la acea vreme.
Cercetătorii au folosit telescoapele orbitale Hubble şi Gaia pentru a studia roiurile stelare, fiecare conţinând sute de mii de stele, situate într-o regiune care se întinde pe 20.000 de ani-lumină la interiorul Căii Lactee, determinând vârsta, compoziţia chimică şi traiectoria acestora. Un an-lumină este distanţa pe care o parcurge lumina într-un an, adică 9,5 trilioane de kilometri.
Aceste stele au devenit parte a Căii Lactee în urma unei fuziuni galactice care a avut loc la aproximativ două miliarde de ani după evenimentul Big Bang, care a dat naştere universului, au notat oamenii de ştiinţă. Galaxia pitică din care provin aceste stele a primit numele "Low-energy-Kraken-Heracles" (LKH), în semn de recunoaştere a celor trei studii anterioare care au analizat posibilitatea unei astfel de fuziuni primordiale.
"Constatarea esenţială a cercetării noastre este descoperirea fără echivoc a primului eveniment de fuziune prin care a trecut galaxia noastră în perioada sa de început", a declarat astrofizicianul Davide Massari de la Institutul Naţional de Astrofizică (INAF) din Bologna, Italia, autorul principal al studiului publicat în revista ştiinţifică Nature Astronomy.
Dacă această creştere timpurie a Căii Lactee a fost alimentată de formarea stelelor în interiorul ei sau de o fuziune galactică a fost o chestiune intens dezbătută, a explicat Massari. Noul studiu indică faptul că fuziunea a adus Căii Lactee, la începutul istoriei sale, un volum mare de stele şi gaz interstelar care alimentează formarea stelelor, precum şi substanţa misterioasă numită materie întunecată.
"Aş spune că, în ceea ce priveşte stelele, fuziunea a fost destul de paşnică, fără coliziuni între stele. Însă, în ceea ce priveşte gazul, fuziunea a fost probabil mai 'explozivă'; coliziunea dintre gazul provenit de la LKH şi cel din Calea Lactee a declanşat formarea multor stele", a precizat Massari.
Cercetătorul a afirmat că există, probabil, numeroase stele care s-au format iniţial în galaxia pitică şi care se află încă în regiunile interioare ale Căii Lactee, unele dintre ele în interiorul roiurilor stelare. Totuşi, din cauza prafului interstelar din această regiune, identificarea la nivel individual a stelelor este foarte dificilă, a spus Massari.
Calea Lactee a fost implicată în alte două fuziuni galactice masive. Ea a absorbit o galaxie pitică numită Gaia-Sausage-Enceladus, la aproximativ 1,8 miliarde de ani după fuziunea LKH. Iar în ultimii aproximativ 6 miliarde de ani a fuzionat cu galaxia pitică Sagittarius.
"Fiecare dintre aceste fuziuni a avut o influenţă asupra evenimentelor care au dus la formarea propriului nostru sistem solar şi, în cele din urmă, a Pământului", a declarat Massari. "De aceea, cred că reconstituirea fragmentelor din trecutul Căii Lactee contribuie în mod efectiv la răspunsul la marea întrebare: 'De unde venim?'".