Siluetele kaki se deplasează ordonat, în două șiruri paralele dispuse pe marginile drumului de munte. Atitudinea militarilor trădează experiența dobândită în ani de instrucție și aplicațiile NATO. Comunicatele MApN care însoțesc astfel de imagini surprinse în timpul aplicațiilor militarilor români folosesc expresii precum „rezistență”, „disciplină”, „efort susținut” sau „determinare”. Doar că din imagini - și din instrucția militarului român - lipsește ceva vital: Armata română nu și-a adaptat nici acum tacticile pentru a putea face față unui război modern cu drone, de intensitatea celui din Ucraina, izbucnit în urmă cu 4 ani și a cărei evoluție a schimbat radical toate tacticile și strategiile de purtare a unui astfel de conflict. În războiul purtat cu drone, deplasarea ordonată în formație e doar o invitație la moarte.
„La poligonul de la Cincu, la ultimele exerciții militare pe care le-am văzut, militarii au avut la partea de pregătire deplasarea în formație. Nu mai există chestia asta, pur și simplu nu se mai poate așa ceva”, a declarat, în exclusivitate pentru antena3.ro, generalul în rezervă Cristian Barbu.
Militari români se deplasează în formație, în timpul unui exercițiu. Foto: Forțele Terestre Române/Facebook
Generalul arată că, pe un fron precum cel din Ucraina, timpul de reacție - din momentul în care o dronă depistează inamicul, până la lovirea sa (cu altă dronă-kamikaze, artileria, rachete etc.) - este de câteva minute.
„Pe un front de intensitatea celui din Ucraina, timpul de deplasare e de 3-4 minute. Nu mai ai timp foarte mult să faci astfel de manevre, în coloane, cu oameni mulți, pe care să îi așezi ca pe vremuri pe aliniamente și să-i pui să sape tranșee. Nu. S-a terminat”, afirmă Cristian Barbu.
Rusia vrea să aibă 165.000 de „dronari” până la finalul lui 2026. MApN pregătește în acest an 3 doctoranzi și 12 masteranzi în AI și robotică
Conform datelor oficiale, planul de școlarizare pentru perioada 2025-2026 al tuturor instituțiilor militare de învățământ superior (care pregătesc viitorii ofițeri) prevede 0 (zero) cursuri referitoare la drone, de orice fel. La fel, în cazul cursurilor de formare a ofițerilor în activitate.
Aceeași situație o întâlnim și la școlile care formează viitorii subofițeri și maiștri militari din cadrul armatei române.
În cazul cursurilor de master și doctorat programate în acest an întâlnim doar „3 locuri” la doctoratul în „Inginerie electronică și telecomunicații și tehnologii informaționale”, la Academia de Tehnică Militară „Ferdinand I” din București.
La aceeași academie, mai există 12 masteruri în domeniul „Inteligență artificială pentru apărare și securitate” și 9 la „Electronică aplicată în robotică pentru securitate și apărare”.
Dar România nu participă nici măcar la inițiativele NATO și europene dedicate special noilor amenințări și combaterii noilor tipuri de arme și tactici dezvoltate de Rusia în cei patru ani de război cu Ucraina.
Programul, intitulat LEAP („Low-Cost Effectors and Autonomous Platforms”), vizează producția de drone și rachete interceptoare accesibile într-un termen de aproximativ un an.
„Este greu de înțeles de ce România, prin Ministerul Apărării Naționale, nu participă la diversele inițiative ale statelor europene dedicate dezvoltării capabilităților militare comune, schimbului tehnologic sau consolidării industriei de apărare.
Cel mai recent exemplu a avut loc în Polonia, unde Marea Britanie, Germania, Franța, Italia și, desigur, Polonia, au convenit să dezvolte rapid și cu costuri reduse drone autonome și sisteme antiaeriene capabile să contracareze amenințările Rusiei”, după cum a precizat recent, generalul în rezervă Dorin Toma, care a condus până în urmă cu o lună și jumătate Divizia Mulinațională Sud-Est (MND SE) a NATO.
Concomitent, Rusia pregătește o armată proprie de „dronari”. Serviciile secrete ucrainene estimează că, pentru anul 2026, armata rusă a planificat creșterea efectivului trupelor de operatori de drone cu 79.000 de persoane și creșterea numărului forțelor militare dedicate pilotării aeronavelor fără pilot până la 165.000 de persoane”.
Cum au schimbat dronele câmpul de luptă în Ucraina. „Modul de acțiune e fundamental diferit”
„Nu ne mișcăm în ritmul în care se dezvoltă sistemul militar internațional”, precizează generalul român în rezervă, Cristian Barbu. „Nici măcar exercițiile pe care le facem nu sunt adaptate unor situații concrete pe care le vedem deja în desfășurare pe frontul din Ucraina. La noi, totul a rămas înghețat cumva la niște planuri pe care le-au făcut unii acum 4-6 ani și care în continuare nu sunt dezvoltate”.
Iar această lipsă de dezvoltare, în opinia lui Barbu, are la bază două motive. Primul: Armata română nu a prevăzut nici până acum integrarea unei astfel de categorii noi de forțe („dronari” sau operatori de drone). Al doilea motiv: „Pur și simplu, nu avem drone”, menționează Barbu.
Generalul în rezervă Dorin Toma vorbește și el de „nevoia stringent de dotare și instruire a militarilor armatei române” cu drone și sisteme anti-dronă.
„Ce observăm că se întâmplă în Ucraina? Observăm că pe o adâncime de 20-30 km față de linia de contact, atât în propriul dispozitiv, dar și în cel al inamicului, modul de acțiune este fundamental diferit. Ce face, de fapt, diferența? Se foloseau și anterior drone pentru supraveghere, cercetare sau drone kamikaze (loitering munitions) pentru lovirea diferitelor ținte.
Diferența este dată de saturarea spațiului de luptă, la nivel tactic, prin folosirea pe scară largă a dronelor FPV (First Person View). Acestea sunt o versiune militarizată, foarte ieftină, a dronelor obișnuite care pot fi cumpărate de pe orice magazin electronic (amazon, e-mag), cu posibilități de supraveghere și lovire precisă a țintelor”, spune Dorin Toma.
Militari români se antrenează cu o dronă în cadrul unui exercițiu. Foto: Inquam Photos/Bogdan Buda
Se naște, invariabil, o întrebare: cât de greu este, totuși, pentru militarii români, să comande o dronă civilă dintr-un magazin și să-i atașeze apoi cu bandă adezivă o încărcătură cumulativă antitanc și să-i dea drumul spre țintă?
„În primul rând, trebuie să am niște operatori. Pe care nu-i am”, explică Cristian Barbu. „Să cumpăr dronele, e o chestie simplă”.
Conceptual, militarul român nu este, în acest moment, pregătit, nici măcar teoretic, pentru situația în care îi zboară o dronă pe deasupra capului, în timp ce el se poate deplasează în câmp, în formația asta, în linie, pe care în continuare o facem în poligoane
Armata română trebuie să înțeleagă un lucru simplu: drona nu mai este nici „armă minune”, nici „armă revoluționară”: ea a devenit pur și simplu o armă care nu mai poate lipsi din arsenal și în funcție de care trebuie rescrise manualele de luptă.
Generalul Barbu arată că, pe lângă formarea unităților speciale de „dronari”, restul militarilor din celelalte unități trebuie să învețe tactici specifice, special dedicate contracarării dronelor.
„Trebuie ca tanchistul, infanteristul, vânătorul de munte, artileristul, șoferul să fie pregătiți cu privire la o astfel de acțiune ostilă din partea unui viitor agresor. Această chestiune trebuie închegată într-un plan național de pregătire cu privire la noile caracteristici ale armamentului, utilizat în condițiile anului 2026”, spune generalul Barbu.
Militari români în cadrul unei aplicații. Foto: Forțele Terestre Române/Facebook
„În afara faptului că ar trebui să apară o categorie de forțe dedicată acțiunii cu drone și contra acțiunii dronelor, trebuie ca fiecare armă în parte, inclusiv navalul sau aviația, să înțeleagă că lucrurile s-au schimbat fundamental”
În acest noi condiții, generalul Barbu atrage atenția că „infanteristul nu mai are posibilitatea să se deplaseze în formație, cum era pe vremuri. Acum, toată lumea supraveghează, toată lumea trimite drone și încearcă să facă ceva, să găsească un moment de supremație, ceea ce practic înseamnă că războiul de intensitate maximă s-a deplasat în altă parte, nu în tranșee ci în buncărul din locul unde sunt manevrate dronele”, adaugă generalul în rezervă Cristian Barbu.
Din păcate, noi n-am înțeles chestia asta
La modul ideal și optimist, Cristian Barbu spune că României i-ar lua cel puțin 2-3 ani pentru a implementa „noua disciplină a dronelor” în studiile academiilor militare și formarea de specialiști în drone la nivelul unităților militare.
„Întâi, trebuie să-ți formezi profesorii. Trebuie să ai oameni care să înțeleagă cum se petrece în realitate. Pentru asta mai degrabă aștepți oamenii care au o experiență în Ucraina, fie că sunt români - nu contează cum au ajuns acolo -, sau instructori, care să vină și să-ți explice care sunt condițiile reale de acolo. De acolo începi pregătirea propriu-zisă, exact ca la pilotaj, unde mai întâi vine un pilot care-ți spune ce a făcut el, faci și tu ca el și pe urmă progresezi”, spune generalul Barbu.
Militari români în cadrul unei aplicații. Foto: Forțele Terestre Române/Facebook
În prezent, armatele ruse și ucraineană consumă zilnic până la 7.000 de drone pe zi.
România va achiziționa, prin programul SAFE, 70 de „sisteme” de muniții „loitering” (drone kamikaze) și 56 de „sisteme” de drone pentru supraveghere și culegere de informații „din clasa 1 mini-UAS.
„Ucrainenii au dezvoltat (producția de drone) prin acțiuni private. Aici, România nu-și permite să aibă o dezvoltare a statului (în această direcție), pentru că o fabrică de stat se mișcă foarte greu - dovada că noi avem două drone fabricate de o fabrică de stat și deja conflictul din Ucraina a avansat atât de mult, încât acest drone sunt deja depășite”, arată Cristian Barbu.