După ce ANAF a început o campanie mai intensă de colectare de bani pentru bugetul de stat, conducerea instituţiei sesizează că multe companii din ţara noastră apelează la tot felul de inginerii, doar, doar să nu plătească datoriile sau măcar să le amâne cât pot de mult.
Gândite ca nişte instrumente legale de sprijinire a companiilor care dau de greu, acum acestea par să se transforme în scuturi pentru cei care nu vor să plătească taxele.
Primul dintre ele este concordatul preventiv. Gândit ca un mecanism de reorganizare a unei firme cu probleme, acesta este accesat mai nou tocmai pentru ca relaţia cu Fiscul să fie mai greoaie, iar recuperarea banilor să fie amânată.
Următoul pas despre care vorbeşte chiar şeful ANAF ar fi insolvenţa. Multe companii apelează la această procedură tocmai pentru ca executările silite sau popririle să fie suspendate, iar achitarea datoriilor către Fisc intră într-un calendar dictat de un administrator judiciar. Astfel, procesul se poate întinde pe ani de zile.
Un alt mod de a sări ANAF-ul din schemă este suspiciunea că o firmă a săvârşit o faptă penală sau chiar apariţia unei plângeri penale. Asta mută ancheta către organele judiciare, iar Fiscul trebuie să aştepte mult şi bine cu executarea datoriilor, până se clarifică situaţia din justiţie a companiei respective.
Inactivitatea fiscală mai este un tertip la care recurg o serie de administratori de firme. Această procedură scoate cumva compania dintr-un circuit obişnuit de controale din partea ANAF. Inactivitatea fiscală combinată cu una din procedurile de mai sus face ca acea entitate să fie aproape imposibil de controlat de către ANAF.