Există un „creier al excelenței”? O cercetare realizată în România încearcă să răspundă uneia dintre cele mai interesante întrebări despre performanța umană: ce se întâmplă, de fapt, în creierul tinerilor care ajung la rezultate excepționale? „Profilul Neurocognitiv al Excelenței din România” a fost prezentat la Dublin, în cadrul celei de-a XX-a Conferințe Internaționale ECHA – European Council for High Ability, unul dintre evenimentele internaționale importante dedicate cercetării și educației persoanelor cu abilități înalte.
Studiul reprezintă o premieră regională și a fost realizat de Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României, în parteneriat cu Institutul BrainMap. Cercetătorii au analizat 100 de copii, adolescenți și tineri români cu performanțe confirmate în educație, cultură, inovație și sport. Tehnologia folosită în cercetare este electroencefalografia cantitativă, cunoscută drept „qEEG”, prin care poate fi măsurată și cartografiată activitatea electrică a creierului. Rezultatele contrazic una dintre ideile populare despre oamenii cu performanțe ieșite din comun: nu există un singur „creier al excelenței”.
Analiza a identificat trei tipare distincte asociate performanței și un model construit în jurul a 12 competențe esențiale. Printre acestea se numără reziliența, metacogniția, gândirea strategică și capacitatea de a-și păstra stabilitatea emoțională sub presiune. Cu alte cuvinte, un tânăr excepțional în matematică sau tehnologie nu trebuie să aibă același profil neurocognitiv cu un muzician, un artist sau un sportiv de performanță. Concluzia poate deveni importantă inclusiv pentru modul în care sunt identificați copiii cu potențial ridicat. Inteligența măsurată prin metode clasice sau rezultatele școlare nu spun întreaga poveste despre capacitatea unui copil de a ajunge la performanță.
Aceasta este și una dintre marile teme discutate la ECHA 2026. Cercetători internaționali precum Frank C. Worrell, de la University of California, Berkeley, Rena F. Subotnik, Tracy L. Cross și Jennifer Riedl Cross au adus în discuție o schimbare importantă de perspectivă: giftedness-ul nu trebuie privit ca o etichetă, ci ca începutul unui proces. Potențialul cognitiv nu garantează performanța. Pentru ca acesta să se transforme în expertiză sunt necesare motivația, perseverența, oportunitățile, mentorii, capacitatea de a gestiona eșecul și un mediu capabil să stimuleze dezvoltarea. Este o idee care se regăsește și în rezultatele cercetării românești: talentul poate reprezenta punctul de plecare, însă excelența se construiește.
Pentru Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României, prezentarea studiului la Dublin continuă peste două decenii de programe dedicate identificării și susținerii copiilor și tinerilor cu potențial înalt. Fundația este afiliată internațional la ECHA, iar următorul pas este conectarea cercetării realizate în România la tendințele și colaborările internaționale din domeniu.
Dincolo de performanțele individuale ale unor olimpici, cercetători, artiști sau inovatori, întrebarea devine astfel una mult mai interesantă pentru știință: putem înțelege suficient de bine mecanismele excelenței încât să identificăm și să dezvoltăm mai eficient potențialul următoarei generații?